1,099 matches
-
culegători de struguri la tine, nu i-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?" Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decît pînă s-ar sătura!" 10. Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui, vor pieri, și el nu va mai fi! 11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață, și văduvele tale să se încreadă în Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ascunde în deșertul californian. Ferma este situată la vreo patruzeci de mile la nord de satul Mountainside. Se întrerupse. - Vă rog să nu mă întrebați în ce circumstanțe a făcut ceea ce a făcut. Important este să vă asigurați, când găsiți ascunzătoarea, că el nu va fi ucis. Femeia zâmbi slab. Credința noastră inițială, ca grup, a fost că prin el vom putea domina mersul lumii. Mă tem că ne-am supraestimat posibilitățile. În avionul care se îndrepta spre nord, Kay spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
câteva clipe, încă nu identificase nepotrivirea. Ezitarea încetă. Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă a lui Peters nu fusese îngrijorat și că de fapt, starea lui inițială fusese... care? Amintirea îl electriză. Gândul i se întoarse la momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată, înțelegerea sumbră a situației îi izgonea iluziile din minte. Cu o zi în urmă, când pericolul părea destul de departe, se mângâiase cu speranța că vor fi în siguranță în această ascunzătoare din deșert. Acum înțelegea mai bine. O armată de tancuri și avioane vor ataca - iar ea și ceilalți erau hotărâți să moară dacă el nu reușea să împiedice acel atac sau dacă era capturat. Craig se ridică brusc în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
familii, ar grăbi dizolvarea Societății - ar trebui ucis ca un câine turbat. Dacă într-o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând. Femeile caste, din lipsă de temperament, au mai puțin dezvoltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite în conștiința lor feminitatea lor redusă. Se poate spune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-a interesat și cât de manevrabilă e ambarcațiunea după ce cobori vâslele grele în apă. A întocmit harta canionului pe care avea să-l străbată. În ciuda popularității în creștere, coridorul de pe râul Salmon era, în continuare, un spațiu izolat, o ascunzătoare de neegalat pentru pustnici, infractori, genii și fantome. Dincolo de Lantz Bar, cărarea de uscat părăsea râul. La câțiva pași după plajele cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile, golfurile dispăreau în canioane inaccesibile și o persoană, dacă voia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întrebat ce părere avea o femeie din Rusia despre un astfel de loc, despre soțul care nu credea în nimic și credea în tot, despre iubitul care diviniza un elan. Animalul a ridicat capul și s-a uitat direct la ascunzătoarea lor din spatele tufișului. Haide, i-a spus Ellis lui Zach. Vrea să ne ducem la el. Ellis a ieșit din spatele mălinului, iar Zach l-a urmat încet, cu pușca ținută strâns în mână. Țeava era îndreptată înspre pământ, dar Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat-o, apoi s-a ridicat în picioare. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și interogați. Cabana lui Zach, dacă rămânea întreagă, avea să fie percheziționată, iar trupul lui Ahmad avea să fie recuperat. Avea să fie dată în vileag existența lui Zach, fiul lui Pearl avea să fie pus în lumina reflectoarelor, iar ascunzătoarea lor avea să ajungă în toate buletinele de știri. Numai Dumnezeu știa ce-avea să pățească Naji. Poate cuvântul lui Mike și ce douăzeci de ani de trai pe pământ american, fără incidente cu legea, aveau să fie de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Unii cred că acolo e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află, zice-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului, simțea cum furia i se domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se răsti gorful. Poate că asta te va face să te abții de la asemenea aluzii. Dacă nu mă înșală memoria, interveni Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sînt pură speculație. Să ne Întoarcem la momentul cînd se anunță căsătoria dintre Carax și protectoarea lui. Acum reapare și Jorge Aldaya pe harta acestei tulburi socoteli. Știm că ia legătura cu editorul lui Carax de la Barcelona pentru a descoperi ascunzătoarea romancierului. La puțin timp, În dimineața nunții, Julián Carax se bate În duel cu un necunoscut În cimitirul Père Lachaise și dispare. Nunta nu mai are loc. Începînd de aici, totul devine confuz. Fermín făcu o pauză dramatică, Îndreptîndu-și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o pauză dramatică, Îndreptîndu-și către mine privirea de Înaltă intrigă. — După cum se poate presupune, Carax trece granița și, dovedindu-și Încă o dată proverbialul simț al oportunității, se Întoarce la Barcelona În 1936, În plină izbucnire a războiului civil. Activitățile și ascunzătoarea sa din Barcelona pe timpul acestor săptămîni nu sînt clare. Să presupunem că rămîne o lună În oraș și că, În răstimpul ăsta, nu ia legătura cu nici unul dintre cunoscuții săi. Nici cu taică-su, nici cu prietena lui Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat al colegiului, ascunzătoarea lui preferată. MÎinile Încă Îi tremurau cînd Își luă ustensilele pentru sculptat și Începu să lucreze o nouă piesă care voia să semene cu chipul pe care tocmai Îl zărise. CÎnd se Întoarse În locuința portarului, În seara aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o mie de ori. Caracterele erau inechivoce, Însă n-a crezut că Penélope scrisese acea scrisoare din voință proprie. „Oriunde te-ai afla...“ Penélope știa perfect unde se afla Julián: la Paris, așteptînd-o. Dacă se prefăcea că nu-i cunoaște ascunzătoarea, a reflectat Miquel, era ca să-l protejeze. Tocmai din acest motiv, Miquel nu izbutea să priceapă ce ar fi putut-o determina să scrie acele rînduri. Ce alte amenințări putea azvîrli asupra ei don Ricardo, pe lîngă faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perete, ținîndu-mi răsuflarea. Vizitatorul a rămas acolo preț de cîteva clipe, ca și cînd m-ar fi putut mirosi, lingîndu-și buzele cu un rînjet canin. Am așteptat ca pașii să i se stingă de-a binelea Înainte să-mi părăsesc ascunzătoarea și să intru În apartament. În aer plutea un miros de camfor. Miquel stătea lîngă fereastră, cu mîinile căzute de-o parte și de alta a scaunului. Buzele Îi tremurau. L-am Întrebat cine era omul acela și ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței, dacă Într-adevăr numai ea era atunci cea care plângea În marginea hățișului, lui i s-a făcut teamă de ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou motorul mașinii. Abia după ce și acest zgomot s-a În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puternic vrăjitor, îl ținea ascuns, de când descoperise prin vrăjile sale că tânărul avea să fie pierdut din momentul în care se va fi amestecat cu lumea din afară. Dar pentru a spulbera farmecele lui Atlantes și scoaterea lui Rogero din ascunzătoarea sa nu exista decât un singur mijloc. Acesta era un inel al Angelicăi, prințesa Cathay-ei, un talisman împotriva tuturor vrăjilor. Dacă se putea dobândi acest inel, totul avea să meargă bine; fără el, întreprinderea era o nenorocire. Rodomont a întâmpinat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pieptul tânărului maur. Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-a întors asupra ticălosului să-l pedepsească, dar acesta a rupt-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a ieșit din ascunzătoare,a aruncat arcul cât colo și cu spada în mână, părea a nu mai dori altceva decât să-l răzbune pe Medor și să moară cu el. În mai puțun de o clipă era plin de răni și cu ultimele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
respirații concentrate, cu inspirație la „rela“ și expirație la „xează“ și În câteva minute eram suficient de funcțională ca să iau câteva măsuri de precauție necesare. Mai Întâi am salvat-o pe Millington (care se chircise și ea de groază) din ascunzătoarea de sub canapea. Apoi, Într-o succesiune rapidă, am Încălțat În viteză o pereche de cizme de piele lungi până la genunchi, ca să-mi acopăr picioarele vulnerabile, am deschis ușa spre hol ca să Încurajez plecarea gândacului și am Început să pulverizez otrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
latină? Întrebă Courtney, luând una de pe tavă. — Asta a fost, recunosc, la plesneală - nu cred că există un desert care să-mi placă mai mult decât prăjiturile Magnolia, am spus. Exact În momentul acela, Millington scoase un lătrat scurt, din ascunzătoarea ei din colț. Vino aici, puișor. Vino aici, fetiță cuminte, am strigat. Ea se conformă și veni spre mine, oferindu-le tuturor priveliștea micuțului sombrero pe care-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cânt” eu. Îi somați pe negustori cu voce joasă, vârându-le armele între ochi. Nu le cereți decât pungile. Și nu care cumva să vă scape unul! În spatele convoiului voi fi eu... Din marfă luați doar cât puteți târî în ascunzătoare. Și nu orice... Ați priceput? Ca de fiecare dată, răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și alți trei de cealaltă parte a drumului. Șeful s-a dus în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]