747 matches
-
Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu flamura ridicată și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin lupta și moartea sa, s-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și om, a prăbușit măreții omenești, a mutilat suflete și a ucis valori spirituale. Dar toate aceste dezastre nu pot fi ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul legionarofobiei. TĂCERE Dreptatea noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noas tră am făcut-o bucată cu bucată dintr-o stâncă, iar inte riorul l-am aranjat în așa fel încât să ne aducă aminte de România. Casele, proiectate de Sergiu, pe trei hectare, erau clădite în trepte, pe verticală. Ascunzișurile și nișele, săpate în stâncă pe diferite nivele, fuseseră executate după desenele lui de către lucrătorii de pe insule. Casele aveau arcade, coloane albe, obloane de lemn vopsite în albas tru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării . La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriit orilor din România, cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R. Unirea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să știi că tatăl copilului pe care l-ai căutat prin toată Asia se află În fața ta și că n-ai curajul să lupți cu el? Cum e, Ogodai, să te simți mai laș decât o râmă care Își caută ascunziș pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mulțime de întrebări: de ce a plecat singură de acasă? de ce merge la spital? ce boală are mama? etc. Fie ce-o fi, o să coboare acolo unde tramvaiul rămâne aproape gol așa cum s-a întâmplat și alte dăți. Stătea liniștită în ascunzișul ei și urmărea, cu emoție, clădirile de care tramvaiul se apropia și apoi le lăsa în urmă. A coborât la stația unde în tramvai nu mai rămăseseră decât trei persoane. A recunoscut clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în viața și destinul lor! Iubiți-i, pentru că merită! Privind înapoi Trecutul, oglindă încețoșată a vieții trăite, depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un moment dat. Trecutul, vălul țesut din anii și vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aur. Casa noastră am făcut-o bucată cu bucată dintr-o stâncă, iar interiorul l-am aranjat în așa fel încât să ne aducă aminte de România. Casele, proiectate de Sergiu, pe trei hectare, erau clădite în trepte, pe verticală. Ascunzișurile și nișele, săpate în stâncă pe diferite nivele, fuseseră executate după desenele lui de către lucrătorii de pe insule. Casele aveau arcade, coloane albe, obloane de lemn vopsite în albastru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Viteazului. Adevărul, Însă, e cu totul altul. Stavrinos era căpetenie de tâlhari În Întinsele păduri ce Înconjurau odinioară Satul nostru cu Sfinți. Cunoștea toate drumurile și făcuse o grămadă de poteci pitite, pentru hoți. Auzind că-i meșter În ale ascunzișurilor codrului, dar și om Învățat și știutor de carte, Viteazul a trimis la el soli care promiteau iertarea de păcatele tâlhăriei În schimbul ajutorului În lupta cu turcii. În vestita bătălie În care conducătorul Armatei turcești, Sinan-pașa, și-a scuipat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se ține - fapt, ținem să repetăm, condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul se clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndrepte spre cerul de apus. În noaptea dinaintea fugii din Nagahama, îi scrisese grăbită soțului ei o scrisoare. De-atunci, nu mai primise nici o veste de la mesager. Poate căzuse în mâinile clanului Azuchi, pe drum sau nu-i putuse găsi ascunzișul. Zi și noapte se gândea la aceste posibilități. În ultima vreme, auzise că avusese loc o bătălie la Yamazaki. Când i se spusese despre evenimente, sângele îi năvălise în obraji. — E foarte probabil, spuse mama lui Hideyoshi. Tipic pentru băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nenumărate gânduri, dar pășea în tăcere. --De ce nu te-au lăsat să mi te arăți până acum? - am întrebat-o pe neașteptate. --Ba m-au lăsat chiar în seara când ai venit. Pe urmă... te-am văzut doar din ascunzișuri... --Eu te-am văzut mai degrabă în vis sau poate mi s-a părut doar... Pe nesimțite, am ajuns în plină lumină a lunii. Eram în poiană. --Colo, în marginea de sus a poienii, ne așteaptă... --Mama și... tatăl tău
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
subjugat, nu poate decât să mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă acest vis te mișcă și pe tine, dacă ești gata să Își iei, alături de mine, locul care-ți revine. — Planurile tale sunt Înălțătoare, iar Încrederea ta Îmi face cinste! — Ce-mi ceri ca să fii alături de mine? Spune-o fără ascunzișuri, așa cum ți-am vorbit eu Însumi. Vei obține tot ceea ce dorești. Nu te arăta speriat, nu lăsa să treacă minutul meu de nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea lui Hasan Sabbah, strecurată Între două pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era izgonită orice bucurie. Asupra lor se abătură represaliile, atât de aspre Încât se feriră, de atunci Înainte, să mai enunțe fie și cea mai măruntă părere potrivnică. În public, se Înțelege, pentru că Întrunirile au Început să se țină În ascunzișul caselor. Tinerii conjurați erau Încurajați de toate acele femei care-și văzuseră plecând un fiu, un frate sau un soț Într-o misiune secretă din care nu se mai Întorsese niciodată. Un bărbat s-a făcut purtătorul de cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în aceeași clipă am simțit umflătura dintre picioare și ne-am ghemuit iar în apă. Atâta a fost să fie. Cineva a ajutat-o pe Lea să-și recapete sutienul, un altul a alungat vacile, iar noi am rămas în ascunziș, înjurând. Câți ani vor mai trece, până să sosească momentul? Până când sânii din capul nostru vor deveni unii adevărați, după care nu trebuie decât să întindem mâna? Când am ieșit din apă, într-un târziu, se muiase pielea pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]