3,212 matches
-
înmuguresc acolo dacă n-ar fi venit mașina de gunoi și nu le-ar fi strivit. Apoi totul a devenit ca o durere de dinți, te ținea o perioadă și îți trecea. Zilnic se tăiau copaci pentru a face loc asfaltului și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atingeau faldurile fustei sau vârful pantofilor îi călcau ușor vârful pantofului ei drept. Privirile lor nu se întâlneau și nimeni nu-i spunea absolut nimic, ca și cum locul ar fi fost gol. La gară, Mara își făcu loc să coboare. În asfaltul moale tocurile i se înfigeau puternic, de parcă ar fi obligat-o să rămână; ea grăbi pasul și își cumpără bilet pentru o stațiune de la mare, apoi se duse pe peron să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Aurelia și simți cum i se face dor de ea. Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu două barete, din care degetul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
râu. Ai întrebat în toate părțile, nimeni nu mai era sigur dacă acolo a fost o apă sau, de la bun început, s-a excavat pentru groapa de gunoi a orașului. Apoi ți s-a făcut dor de râul ca de asfalt de sub mormanele de vechituri și ai început să sapi după primele picături. Scoteai câte ceva și puneai pe mal, apoi altceva. Erai și tu uimit de cât de adânc se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din toate astea, pentru că Alma e la Londra și ea nu ar avea cum să pătrundă în benzinăria din visul lui. O să vadă doar televizorul mergând în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc, lângă ghișeul de bilete, și stăteai cu privirea pierdută după troleibuz, ca o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
după troleibuz, ca o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci chiar nu poți face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și asta te-a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și asta te-a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și dădeai impresia că aștepți, însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să se plimbe prin stație. Te fâțâiai și tu de colo colo, iar din când în când îți mai aruncai privirea spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să se plimbe prin stație. Te fâțâiai și tu de colo colo, iar din când în când îți mai aruncai privirea spre cele două pătrate ce însemnaseră asfaltul ca două stigmate. În zilele ce urmară ai început să cauți printre călători, poate că din moment în moment s-ar fi oprit niște pantofi cu tocuri înalte în smoala de lângă ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
moment în moment s-ar fi oprit niște pantofi cu tocuri înalte în smoala de lângă ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi în prostii cu happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai în stație cu noaptea-n cap și plecai seara târziu, urmăreai fiecare trecător, iar silueta ta devenise ceva comun și impersonal ca asfaltul. Aveai deja o viață alături de cele două adâncituri și nu mai știai să trăiești altfel. În stație erai cu ea, apoi plecai să hoinărești prin oraș și te întorceai ca să vezi ce se întâmplase în lipsa ta. Ea te aștepta tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe un obraz. Degetele tale au îndepărtat frunzele din părul ei și i-au șters fruntea de ploaie. Palmele tale i au cuprins chipul, iar pleoapele ei clipeau de acolo, din asfalt, spre tine. BIOGRAFIE Orlando Zara se apropia de treizeci și cinci de ani când începu să studieze opera și viața prozatorului Leo Raman. În urmă cu câțiva ani scrisese un eseu despre unul din romanele acestuia, dar nu atrăsese nimănui atenția, nici măcar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici ei nu mă bagă în seamă. Stăm fiecare cu noroiul pe ghete sau pantofi ca la expoziție. Unii vorbesc despre weekend, concediu și pensie. Alții despre feliile triunghiulare de salam de Sibiu. În mintea mea nu încape decât Dickens. Asfaltul este prea moale pentru un astfel de noiembrie. Mă uit doar la manșetele pantalonilor cu noroiul lipit hărți de el și la punga mea umflată cu Carrefour albastru imprimat la mijloc. În spatele meu un bătrân proaspăt bărbierit se împinge să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul în vânt al fetei de la geam. Treceam prin dreptul Tribunalului, pe partea cealaltă râul murdărise malurile și asfaltul turnat pe ambele părți. Îmi venea greu să-mi țin privirea pironită afară, în noiembrie. Ciocanul era lipit de peretele autobuzului sub inscripția „În caz de urgență“. Fiecare literă putea forma o infinitate de cuvinte, dar preferase să rămână pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru totdeauna. Nunta se desfășură conform pretențiilor rafinate ale soțului, la cel mai luxos restaurant din Pitești. Cei doi, o data cu noul an, porniră pe drumul vieții ce se anunța a fi lipsit de denivelări, ca unul pe care stratul de asfalt proaspăt turnat făcea mai mult decât agreabilă călătoria cu orice vehicul. Olga era plină de încântare și mulțumea destinului că nu o uitase. Era și ea o trăitoare pe acest pământ și socotea că avea dreptul să se bucure de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe asfaltul șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau: de unde să știm noi; nu ți-am spus, odată, că a fugit? În pădure a fugit! Făurari de pădure Se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
clădiri evocă naturalețea relațiilor cu străinii : Philips, Chlorodont, Wimpassing...Dar cel mai elocvent rămîne peisajul uman. Nu există copii ai străzii, spălători, cerșetori, traficanți de valută. Nu se aleargă bezmetic, nu se vorbește conspirativ, nu se aruncă ambalaje pe stradă. Asfaltul, fără gropi și crăpături, este și bine măturat. Pe stră zile orașului se află cetățeni ai orașului, nu indivizi decla sați. Toți au sufletul ușor, lipsit de griji, toți se bucură de via ță cuviincios și calm, În țara lor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alta. Cobora din trole'buz și-i zicea săru'mîna și lu Geta, femeia aia de servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul i se uscase iască, iar mintea i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul caraghioasă. Ca un câine cu oala-n cap. Recunoștea și ea că nu era făcută pentru așa ceva și că trebuia să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
repornească motorul. — Mai Întâi, să vedem cum stăm, am răspuns, sărind din doi pași pe capota mașinii mele, de unde puteam observa mai bine ce se Întâmpla În jur. Nu doar pe brațul nostru de șosea circulația Încetase - Întreaga caracatiță de asfalt era blocată. Automobilele păreau niște case mititele, situate pe aceeași stradă, din care oamenii ieșiseră, ca niște vechi vecini, spre a discuta strania Întâmplare În care erau implicați. Odată depășite ritualul datului la cheie și intervențiile chirurgicale, fiecare se mânia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care trecea de la injector la injector, de la supapă la supapă, care poate, cine știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]