1,877 matches
-
care se caza bărbatul de obicei. De la fereastra camerei se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont și când luminile de pe Tokyo Tower abia Începeau să pâlpâie. Trăgea pe nas cam jumătate din linia de pudră albă, apoi sorbea din paharul de bere Heineken sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
treceau prin fața ochilor, fără a le conștientiza, erau aspre, seci, neșlefuite. Dezolante, ca imaginea unui restaurant părăsit În mijlocul unui deșert, În arșița uscată. Praful care plutește În aer, ferestrele sparte care se lovesc de perete În bătaia vântului, soarele la asfințit reflectat În cioburile căzute pe jos, muștele care roiesc deasupra resturilor de porc și fasole, deja uscate, lăsate de un client În farfurie... Imaginea aceasta de restaurant lăsat În paragină, În mijlocul deșertului din vestul Îndepărtat american, se suprapunea, În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și Keiko Kataoka. Asta Îi spusesem și eu lui Yazaki atunci când Îi dădusem răspunsul meu la Întrebarea despre urechea lui Van Gogh. Yazaki părea că nu vrea să-și facă Încă apariția. Am mai băut două Coca-Cola. Soarele era la asfințit și razele oblice pătrundeau pe fereastră, desenând umbre lungi pe pardoseala barului. Am trecut pe bere. Am băut pe Îndelete două Miller Lite, dar Yazaki tot se Încăpățâna să nu apară. M-am dus de câteva ori să-mi examinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră delegase către
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prinți. O, cât de mult aș vrea să mă pierd pe urme de rătăcitori sihaștri, prin codrii, printre silabe de rugăciune ca ochii tăi, ca ochii lor - albaștri. O, cât de stele miroase acest trup că-mi vine să sărut asfințitul pe frunte și-mi mai vine să zbor neauzit, neștiut și să-i las numai lui zboru-mi s-asculte. Când tainele se întâlnesc, seara, la fântână, aș vrea să devin fără să știu curcubeu, și când mamele ne trimit la
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
s-o iubească... La rîndul meu, eu știu de multă vreme, că nu mi-s ei, părinții naturali, că, într -o zi de toamnă, ploaia, la gust a frunză de mălin, c-un vers oacheș a păcătuit, într-un anume asfințit.... Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: Eu și sora mea... / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EU ŞI SORA MEA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364329_a_365658]
-
să fotografieze un incendiu care decima mii de hectare de pădure dintr-o zonă muntoasă. I s-a spus că un mic avion îl aștepta la aeroport pentru a survola locul dezastrului. A ajuns la aeroport cu o oră înaintea asfințitului. Micul avion Cessna îl aștepta. A sărit cu tot echipamentul în avion și a strigat pilotului: „Dă-i drumul!” Pilotul a pornit motorul și curând avionul decola spre cer... „Zboară la nord de incendiu” i-a spus fotograful... „De ce?”, a
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
mai mult de înțelepciune decât memoria binelui și uitarea răului! Am sfâșia adevărul tinereții noastre dacă am alunga amintirile în care sunt încorporate chipuri de personalități ce-au călăuzit spiritul la răscrucea a două veacuri, în zorii unui mileniu și asfințitul altuia. Ne-am rătăci chiar de propriile urme prin viață, ne-am pierde rațiunea binelui propriului gând pe care l-am preda nechibzuit gurilor căscate, cu foame de bucuriile și iubirile sufletului nostru! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
-n palmă sunt doar primăveri Când liniile vieții ni se-ating Sărută-mi diminețile de ieri Cu mâinele iubirii să te ning Și lasă-mă să te cuprind în toate În cer, în lună și în toamnele ce vin În asfințit și-n nesfârșita noapte În care doar, iubirii mă închin Referință Bibliografică: Te-adun în palma mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile
TE-ADUN ÎN PALMA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364526_a_365855]
-
Acasa > Strofe > Timp > MELANCOLICI ȘI PRIBEGI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Melancolici și pribegi Ascultați cum cântă plopii Dincolo de Dealul Popii Serenade pentru regi Înroșește asfințitul Ulițele caoline Peste care seara vine Ca o beznă cu chibritul Armonie neștiută Peste toate dimprejur Din care doar un strop când fur Încerc s-o pun într-o lăută. Referință Bibliografică: Melancolici și pribegi / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
MELANCOLICI ŞI PRIBEGI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364595_a_365924]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De vrei să îți deschid un zbor , străine Citește-mă în braille, topind zăpadă! Eu las candela-aprinsă să se vadă Un fir de viață ce-am întins spre tine. Atinge-l cu tăcerea resemnării În asfințituri răstignind lumini! Dezbracă-mă de ancestrale vini, Și-acoperă-mă cu adâncul mării! De vrei să mă acunzi la pieptul tău, Să nu mă mai descopere păcatul, Citește-mi rugăciunea , când la altul Îmi pleacă gândul fără gândul tău! Și-nvață-mă
EU- PAS UITAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361457_a_362786]
-
amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o ceață Tango! E frig, zăpada a-nflorit Tremur de dorul tău, femeie Pe cerul zilei aurit Dospesc aprins de-o scînteie În crucea ta de alizee Tango! Ușor, plutind spre asfințit, Te strîng în brațe cu durere Că prea mult nu te-oi fi iubit Dar asta e doar o părere Care se pierde-ntr-un sfîrșit Dar ești prea dulce, dă-mi și fiere Tango! @TE-AM VĂZUT ÎN IARBĂ
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
dă culoarea... Te-aș așeza duios în vas cu apa vieții ca lungă viață tu să ai să-mi dai parfum să-ți simt savoarea și toată dragostea să-mi dai... Te-aș săruta cu drag în blânda rază a asfințitului de soare și-n lungul nopții te-aș dezmierda și te-aș iubi și nu te-aș mai scăpa din dulce-mbrățișare... Vino și rămâi! Vino mai des Dacă nu mă minți Și rămâi mai mult Să-ți simt prezența
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
nu știi rodul ce-i, Fructul nu există dacă nu e floare, Am iubit în viață sfântă jertfa ei! Fără dimineață nu e nici amiază, Fie ceasul zilei pururi lăudat, Între noi lumina e atât de trează, Cine îi măsoară asfințitul dat? Jumătatea clipei ca să fie întreagă Mi-a plăcut cu tine-n ea să mă ascund, Că ți-e dor de mine, întrebare dragă, Știu și nu e vreme încă să-ți răspund... BUCURIA ÎNTUNERICULUI... La început lumina și intunericul
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților - spre a-L slăvi - cu
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
-n prispa casei, lui Tarzan Azor spunea: - Ce înseamnă să ai milă de-un sfrijit ce mă ruga Să-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini Mă privea-n extaz; aveau strălucire și-atât de senini!... Și
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n asfințit La Coloana Infinit. Iar la apusul soarelui La Poarta Sărutului Ne țineam gingaș de mână După datina străbună. Ne priveam în ochi zglobi De parcă eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
să vină primăvara Să-ți împletesc cu flori cosițe Și să te-alerg prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea În ciclu nou de zile nenăscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
Reflectii > AM ALT NUME Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului cuvintele rostogolite se adună în grămăjoare umbrind pietrele cu aripile lor de sub fiecare răsar versuri înmugurite eram acolo ieri după asfințit când m-a adoptat poezia botezul meu este lacătul de la poarta altui început ascund cheia lângă semnele de punctuație îmi cumpăr creioane colorate un pix și cappucino cu gust de cireșe amare de mâine scriu iar Referință Bibliografică: am alt
AM ALT NUME de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362862_a_364191]
-
se conturează la orizontul îndepărtat. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / ZI Este dimineață. Soarele apare cu razele sale strălucitoare peste crestele munților. Pe un pinten de stâncă se află o construcție impozantă. Este palatul fiicei lui Dracula. Următoarele imagini prezintă un asfințit de soare pe scena munților și reflexele aurii care înconjoară palatul. INT./ DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Este o încăpere cu oglinzi pe toți pereții, iar în centru se află un pat matrimonial cu lenjerie de mătase de culoare freză. În pat
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Frunza-și schimbă culoarea, se - aruncă din copaci parașutând, cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt!” Vântul o-aleargă, eu o strig: „Frunză nebună unde vrei s-ajungi?” Și frunza se rotește, grațios se rostogolește într-un dans al asfințitului, pregătind întâlnirea cu zeul Pământului. Și cum să nu iubești sufletul toamnei? Referință Bibliografică: Sufletul toamnei / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate
SUFLETUL TOAMNEI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363088_a_364417]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DANS LA ASFINȚIT Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe paleta norilor se contura un asfințit sublim. Natura insăși respira adânc, ca într-o tristă contemplare, privind din cer înspre pământ, tăcutele-i raze de lumină. Se întețise vântul, culcând odihnitor, ramuri și vise, într-o pace străbătută doar de șuierul frigului. Amurg de februarie. Aleile
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]