8,316 matches
-
gîndesc!... Stau cu emoții, să văd odată premiera asta, scoasă, În drumuri lungi și multe, și repetiții scurte și puține... Coșmar de septembrie: după ce, an de an, situația concurenței la unele secții ale Facultății de teatru a ajuns penibilă, o asistentă a fost somată să aducă cinci candidați la cea mai năpăstuită secție. A plîns, a plîns, iar a plîns, apoi a găsit soluția: cinci ...pensionari de pe scara blocului În care locuia. A, că vor fi ulterior decedați, ori exmatriculați, e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de internare pentru investigații. Așa ajunse profesoara Simona Deleanu într-o rezervă a spațiului rezervat maternității, fără să fie în situația expresă a ocupantelor din această secție. La una din vizitele de dimineață, doctorul Teodoru însoți grupul de medici și asistente. Văzând-o pe Simona, îi zâmbi ca la cineva cunoscut ocazional în tren. Ea îi returnă un zâmbet tandru, dar palid, marcat de suferință. Starea generală a pacientei vădea semne de îngrijorare chiar și pentru medici. Ceea ce punea întrebări inexplicabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ale Simonei. În rezervă, de partea cealaltă a ușii, într-un pat de spital, rămăsese o ființă al cărei diagnostic era greu de precizat. Doctorul Teodoru intui că adevărata boală a Simonei era cu totul alta... În timp ce străbătea culoarul, o asistentă îl strigă din capul scărilor: Domnule doctor, domnule doctor, veniți repede în sala de operații, e necesară o cezariană la tânăra din salonul 6. Doctorul urcă scările în grabă. O nouă viață bătea la ușa omenirii. Era un eveniment care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de porțile spitalului. De unsprezece zile, doctorul Teodoru nu mai deschisese ușa rezervei sale. În afara consultului de dimineață, unde pătrundeau în rezervă un grup de medici, asistente și surori, și a contravizitei de la ora cinci după amiază, în restul zilei domina urâtul și pustiul. Simona avea câteva cărți, dar le citise deja. Dacă întâmplător ar mai fi avut și alte cărți noi, nu ar fi avut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
interneze la maternitate, plecă la Cluj. Fusese invitat la un simpozion la care nu intenționase să participe, dar în situația de față, acesta pică la timpul potrivit. Când veni pe lume băiatul Simonei, pentru că numai băiat trebuia să fie, o asistentă se entuziasmă: Aveți un copil foarte frumos! Nu vă temeți, nu deochi. O să fie mândru de el tatăl său. Ajunsă în oficiu, aceeași asistentă îi mărturisi colegei sale: Tu nu ai impresia că băiatul profesoarei seamănă cu cineva? Fugi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la timpul potrivit. Când veni pe lume băiatul Simonei, pentru că numai băiat trebuia să fie, o asistentă se entuziasmă: Aveți un copil foarte frumos! Nu vă temeți, nu deochi. O să fie mândru de el tatăl său. Ajunsă în oficiu, aceeași asistentă îi mărturisi colegei sale: Tu nu ai impresia că băiatul profesoarei seamănă cu cineva? Fugi tu de-aici! Are câteva trăsături care îmi amintește de cineva cunoscut... insistă ea. Toți copiii seamănă între ei la naștere. Ce idee la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sunt pe punctul de a fi puse la congelat. Cel din urmă răsfoia niște hârtii, preocupat vizibil de funcția recent dobândită. Vestea schimbării din funcție a doctorului Teodoru făcu înconjurul orașului cu o viteză de neimaginat. Auzi tu, spuse o asistentă din maternitate alteia de la chirurgie, venită să ridice instrumentarul, ai aflat? Ce? Avem un nou șef, pe doctorul Iftode. Nu mă miră, toată lumea știe că era la pândă de multă vreme. Schimbarea șefilor... O să vedeți voi câți bani face. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
povești... 13 T elefonul sună la prima oră a dimineții la centrala spitalului orășenesc. Cu doctorul Teodoru, vă rog, ceru o solicitantă. Centralista o rugă să aștepte puțin până face legătura cu secția. Domnul doctor Teodoru e căutat din oraș. Asistenta care ridică receptorul întrebă cine dorește să vorbească cu domnul doctor? Aceasta îi spuse: Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doctor Teodoru e căutat din oraș. Asistenta care ridică receptorul întrebă cine dorește să vorbească cu domnul doctor? Aceasta îi spuse: Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă insista cu vehemență. Căutați-l domnișoară, aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
domnișoară, aștept, trebuie să-i fac o comunicare importantă... Doctorul făcu în continuare semne, prin care solicita însoțitoarei lui să nu-l desconspire. Vă rog să așteptați, mă duc să-l caut prin saloane... Bine, aștept, mulțumesc! După un timp, asistenta puse din nou receptorul la ureche și cu un aer cât se poate de firesc, răspunse cu prefăcut regret: Probabil e la direcție, în saloane nu l-am găsit. Bine, voi reveni, spuse cea de la capătul firului, neconvinsă. Trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prezentă în postură de pacientă, care chipurile solicita medicului sfaturi în legătură cu unele crize care o nelinișteau în ultimul timp. Că erau crize era adevărat, că era neliniștită, de asemenea, dar substratul acestora nu era de ordin medical. Doctorul Teodoru ceru asistentei de serviciu să nu fie deranjat pentru că avea o consultație specială. Simona nu așteptă decât închiderea ușii ca apoi să înceapă: Îți cer să mă asculți cu toată atenția! Vreau să stabilim în seara aceasta coordonatele vieții noastre comune. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ajunsese la răspântii. În rai? spuse Simona, înseamnă că și Răducul meu e pe aici! Mă duc să-l caut. Coborî din pat, se îndreptă spre ușă, dar când voi să o deschidă, se întâlni față în față cu o asistentă. Doamna dorește ceva? spuse aceasta calm, cu vorbe îndulcite, de o voită căutare, dată fiind starea pacientelor pe care le supraveghea, urmărind în schimb atentă efectul fiecărui cuvânt. Mă duceam să-mi caut copilul! Mi s-a spus că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-mă, nu-i cunosc pe toți sfinții... Nu face nimic, o să aveți timp să-i cunoașteți, dacă nu pe toți, pe cei mai mulți, cu siguranță... Acum am să vă conduc la Sfântul Petru. Oooo, cât mă bucur! Deschizând ușa unui cabinet, asistenta o introduse pe Simona, îi făcu un semn discret doctorului, apoi spuse: Sfinte Petre, dânsa este mama acelui copil frumos care a venit la noi în rai de curând. Ar dori să-l vadă! Sunteți de acord? De ce nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
conduc doamnă la grădinița unde se află copilul dumneavoastră. Cum spuneți că-l cheamă pe băiețel? Răducu, Răducu mamei! Și mai cum? Nu e de ajuns? Ba da, ba da...! Vă rog să luați loc pe acest scaun. Doamna... Sfânta... Asistenta completă: Filofteia... Sfânta Filofteia, continuă doctorul, trebuie să vă facă o mică injecție. Nu doare, vă asigur... Și mâine dimineață... Pot să-mi văd copilul, da? Cu siguranță, doamnă... După ce îi administră injecția prescrisă de medic, asistenta se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scaun. Doamna... Sfânta... Asistenta completă: Filofteia... Sfânta Filofteia, continuă doctorul, trebuie să vă facă o mică injecție. Nu doare, vă asigur... Și mâine dimineață... Pot să-mi văd copilul, da? Cu siguranță, doamnă... După ce îi administră injecția prescrisă de medic, asistenta se grăbi să o conducă pe Simona în salonul ei pentru că efectul injecției deja începuse. La reîntoarcerea în cabinetul doctorului, acesta îi spuse asistentei: Chiar mâine dimineață va trebui să o mutăm în alt salon, pentru că această pacientă nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Pot să-mi văd copilul, da? Cu siguranță, doamnă... După ce îi administră injecția prescrisă de medic, asistenta se grăbi să o conducă pe Simona în salonul ei pentru că efectul injecției deja începuse. La reîntoarcerea în cabinetul doctorului, acesta îi spuse asistentei: Chiar mâine dimineață va trebui să o mutăm în alt salon, pentru că această pacientă nu face parte din grupa în care a fost repartizată. Doctorul Dumitriu ceru să i se aducă dosarul Simonei din care află mai multe lucruri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu vederea duioasa ei întâlnire cu trecutul... Când Simona reveni în spital, îi povesti asistentei de salon că își văzuse copilul și era așa de bucuroasă! Dar i-au schimbat numele... E posibil așa ceva? Orice e posibil, încercă aceasta să intre cu înțelegere voită în jocul ei. Bine că își văzuse copilul și era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de ce el e convins că-l cheamă Tudor!? Câteva zile Simona se hrăni cu imaginea copilului văzut în parc. Fața ei dobândise o strălucire solară. Era fericită! * Ori de câte ori ieșea la plimbările libere prin incinta spitalului, Simona discuta ce discuta cu asistenta apoi, după un timp, cerea să fie lăsată singură. Simțea nevoia să fie numai cu gândurile ei, cu viața ei trecută sau prezentă. Despre zilele ce ar fi urmat, nu-și făcea nici un fel de planuri, fiindcă nu-și imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni și nimic nu le putu scoate. Duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se mai simte Simona, acestea răspundeau impasibile: Pare puțin obosită, cum îți închipui că poate să arate o ființă dependentă, timp îndelungat, de patul unui spital!? Și încheiau discuția. Nu le făcea nici o plăcere să detalieze tot ce aflaseră de la asistentă, și de la doctorul ei curant care, deși manifestau un oarecare optimism privind revenirea la o viață normală a Simonei, nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]