677 matches
-
bănuiesc cum era la pat, în schimb muzica pe care o ascult din aparatul îngropat în pernă la volum slab, aproape ca un fond natural, dacă vrei ca ciripitul păsărilor pe care nu-l mai percepem, mă ajută să-mi astâmpăr pofta de sex ajunsă la apogeu, până vine din baie Antonia care acum nu mai are timp de sex, vine să se îmbrace... Iar am uitat, dimineața uit mereu că Antonia a plecat de vreo câteva luni, în baie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cè nu putem face dragoste, Cum?! Ea iubindu-mi neastâmpèrul și dorința, bucurându-se de reacțiile mele incontrolabile, atentè, devotându-se cu infinitè dragoste stringentelor cerințe sexuale mateiene, a reușit mai bine decât eu singur aș fi fècut-o vreodatè sè-mi astâmpere vremelnic tumultul sexual, spun vremelnic fiindcè, azi dimineațè, fècându-mi-se din nou dor de ea am ieșit din Institut pretextând unele îndatoriri de serviciu și m-am dus s-o caut la muzeu, În drumul spre muzeu m-am oprit sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului, pune-i botniță, că ne trezim cu Popa Prostu' peste noi! țistuiește Dănuț. Agață-l, naibii, odată, nășește-l, doftorește-l, altoiește-l, astâmpără-l, ce-i faci, că-l scapi pe lespede!? intră și Fratele. A-a-a...! Gata, băieți, s-a marcat! Al meu e! Hap...! L-am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stărui tatăl. Chiar țăranilor? ― O, mai ales țăranilor! făcu tânărul cu un râs scurt, sec. Decât să am de vecin pe Platamonu sau alt asemenea boier, mai bine niște țărani flămânzi de pământ, care așa cel puțin își vor mai astâmpăra foamea și ne vor lăsa pe noi în pace! Parcă de mult ar fi așteptat acest răspuns, bătrânul zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori vârsta ei. Eugenia nu-și permitea nici măcar să se gândească la alți bărbați, socotind că datorește soțului ei nu numai credință, ci și recunoștință pentru devotamentul lui fără margini. Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înșelînd-o cu cine știe cine, și sfârșind printr-o discretă amenințare că se va plânge doamnei Gavrilaș de purtarea lui neleală. O seară întreagă a trebuit să-i explice și să-i jure că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Plânse și se liniști puțin, dar nu vru să mai rămâie. Plecă posomorâtă ca o martiră. ― Vezi ce-mi făcuși? îi împută pe urmă doamna Alexandrescu. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile dumitale, că nu te mai astâmperi și n-ai răbdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie să fii delicat cu Tanța, că ea e foarte sensibilă și inimoasă! Dincolo îl aștepta altă scenă cu Marioara, pe care însă o îmbuna mai repede. Seara, încheindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar bună ziua. E imposibil să mă eschivez. Trebuie să discutăm cu dânsul, să nu creadă că vreau să... ― Nu, nu, coniță! zise arendașul. Fiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a venit să reclame. Acolo totuși nu e multă lume, căci fiecare ia ce dorește și pleacă. În bătătura cârciumii însă sunt vreo cincizeci, poate și mai mulți, care stau de vorbă sau complotează. Boiangiu se încruntă. Vasăzică nu se astâmpără deloc țopîr-lanii? Totuși, prudent, hotărî să-i lase în pace. Dacă nu fac tărăboi, de ce să-i stîrnească? Peste mai puțin de jumătate de ceas un jandarm, care stătea prin ogradă, năvăli în biroul șefului, raportând cu sufletul pe buze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a întoarce spatele cu dispreț. De altfel, nici țăranii nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțeles. - Ar trebui să te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a vorbit de 1966 iar nu de 1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu Făinaru. Se referea la chestia din septembrie. - Atunci e suspect... - Așa spunea și Făinaru. De aceea... - Bine, am înțeles! îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parizer, și se trudea acum s-o mestece cât mai repede. Ioanichie Petrescu îl privea zâmbind. - Și dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care, oricâte li s-ar întîmpla în viață, nu se astâmpără. Treptat, Pantelimon se lumină la față. - D-aia întreabă în ce an suntem, spuse. - Exact. Și de aceea l-ai decepționat pe Năstase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care, oricâte li s-ar întîmpla în viață, nu se astâmpără. Treptat, Pantelimon se lumină la față. - D-aia întreabă în ce an suntem, spuse. - Exact. Și de aceea l-ai decepționat pe Năstase, încercînd să te prefaci... - Eu? exclamă Pantelimon cu oarecare greutate, căci avea gura plină. Petrescu râse cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar ruga-o să intre în casă, numa cinci minute, cât să se ușureze. Că afurisiții ăștia de copii s-a suit pe gard și nici gând să plece, intra-le-ar undeva bețele alea, poate doar așa să s-astâmpere. Fie ce-o fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pîine (rația oficială), care aici se vinde fără cartelă, și o sticlă de nectar de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am fost sfătuit cu insistență de locotenent să o fac. Starea de măsuri speciale nu s-a ridicat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se aleagă cu cazier - În cazul nostru, fiind militari, se pune problema batalionului disciplinar. Toate aceste măsuri ar trebui să Împiedice fraudele, votul multiplu. Citesc toată dimineața... sau cel puțin asta Încerc să fac, dar nu e chip să-mi astîmpăr nerăbdarea, emoția care-mi face inima să sară din piept. SÎnt ca un copil care așteaptă o jucărie, chestie care mă și irită puțin. Mă gîndesc că, dacă n-am putut să facem nimic la Revoluție (ce dracu’ să fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ca să le stric cheful? — Doar vrei s-o vezi pe fată. Du-te și vezi-o. — Vrei să o seduc? Și-apoi îmi aștept cafeaua. Alex rămase tăcută, chemându-și în ajutor vechii ei aliați, mânia și ura, ca să-i astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceste mici mârșăvii sau „năzbâtii“, cum le numesc admiratorii lui... Da, sunt ca o... reprezentare, simboluri... ca o repetiție a ceva cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comeseni, salutându-i, mulțumindu-le și dorindu-le petrecere frumoasă în continuare. Mulțumit, fluierând și cântând prin ploaie, îmi reiau drumul șimi zic că Dumnezeu are mereu grijă, chiar mai mult decât ar trebui. Eu doream doar ceva să-mi astâmpăr foamea și setea, și când colo, am avut parte de o masă de sărbătoare. In primele ore ale după amiezii ajung la Gayan, unde este o gîte d'ètape și unde telefonasem prevenitv pentru un loc de cazare. Constat că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]