2,327 matches
-
note clar polemice: Când sexoscribi fonf-ludici dau buzna în poem/ Eu, de rămân încalte sfinxul hirsut, boem, / Tresar când metafizici și logosuri se schimbă./ Vreți să virez? Dă-mi, Darling, mantia mov-cristală,/ Mă cheamă la o nuntă o lume din astrală!’’. În volumul cu titlul aparent blând, dar în realitate incitant: FiinD. 365 + 1 Iconosonete, Theodor Răpan nu-și propune să iasă în evidență prin note polemice și nici prin euritmii de dragul sonorităților suav-lascive, ci - înveșmântat în carapacea sonoră a ,,hainelor
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Rățulescu, a cărui experiență vastă, bogată și diversă, în domeniu, se cuvine să o recunoaștem ca atare. Absolvenți ai diferitelor facultăți cu profil tehnic din Craiova, membrii grupului și-au conjugat inspirat talentul, inteligența, starea de grație, într-un ceas astral al lor și al tuturor românilor iubitori de umor oltenesc. Mereu tânărul și zâmbărețul Marian Rățulescu (Radu Marini) le-a fost, totdeauna, imbold și motor de 350 CP. Purtând în subconștient îndemnul din vechea Romă: ,,Ridendo castigat mores” (,,Râzând, îndreptăm
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
mores... Eu însă am rămas credincios, cel puțin cât am fost la ”Adevărul”, acelui textuleț pe care l-am semnat în foaia ce a apărut în seara zilei de 22 Decembrie 1989, ”Glorie vouă tineri eroi”, ca și acelor zile astrale pe care le-am trăit atunci, și pe care le povestește într-o carte un tânăr istoric, Matei Gheboianu, din care preiau aici acele pasaje ce mă privesc. Inclusiv fotocopia procesului-verbal prin care s-a înființat ”Adevărul” în ziua de
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
afectat de modern, în care omul pare-se că și-a diluat sau chiar și-a pierdut cu totul înaltele vocații spirituale, este din ce în ce mai greu să întâlnești rugăciunea, stare a mâinilor sufletului împreunate la porțile cerului, rugăciunea care înalță dincolo de astral și convertește omul în raze solare. Cu atât mai mult, în poezia contemporană, predominant frustrantă, decadentă și apăsătoare, regăsirea simultană prin rugăciune și poezie este un fenomen rarisim. Bucuria descoperirii acestor stări speciale este cu atât mai mare, cu cât
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
pe câmpia plină de maci roșii cutremurați doar de vânt, aproape de cerurile deschise să primească ofranda gândului curat, este și poezia Feliciei Nistor. O lirică blândă, scrisă în momente de pioasă reculegere, cu porțile inimii larg deschise, exprimând dorința de astral, nevoia de iluminare prin întâlnirea cu „Iluminătorul“, Creatorul a toți și a toate. Fiecare catren al său poate fi tratat ca o rugă în sine, prin care poeta exprimă sincere trăiri, insinuând aspirațiile spre sacralitate ale profanului. Poezia sa dulce
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
ale poeziei românești contemporane. Din nefericire, nu atât de cunoscută pe cât ar merita, poezia sa rămâne, în esență, una valoroasă, reiterând armoniile și dizarmoniile vieții, și închinându-se singurei divinități pe care poetul o recunoaște, cu toată puterea ființei sale astrale: Dumnezeul Cuvântului. Și apoi, chiar dacă nu putem fi în totalitate de acord cu opera cuiva, trebuie să pozitivăm efortul, actul creator, curajul și mai ales perseverența în a-și dobândi propria libertate, pe măsura aspirațiilor proprii, așa după cum bine spunea
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină sau chiar pe stradă, nu-ți mai dai seama; în jur, toată lumea făcea dragoste, nu vă băga nimeni în seamă. A fost noaptea de iubire a Planetei; auzeai un geamăt de plăcere astral. Infinit. Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva clipe deasupra umanității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de crudă încât să-mi întoarcă spatele tocmai acum. Cred. Ceea ce văd simțurile mele, ceea ce vede tot corpul meu depășește orice imaginație. O lume a aburilor, fără început și fără de sfârșit, fără demarcații și fără bariere. O lume a câmpiilor astrale, colorată cu toate spectrele posibile și la început goală, astfel îmi pare lumea morților. Acea știință a tuturor științelor, de care am mai spus, mă învăluie treptat, dezvăluindu-mi prin sine însăși felul în care să mă deplasez prin această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
numele lui Dumnezeu? Nici în ruptul capului nu pricep ce cosmogonie nebună și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele acestea, ei bine, sunt - acum înțeleg - toți cei alături de care am trăit noi toți. Îi recunosc treptat, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua fiind Întîlnirea noastră. Aceste două episoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
explica și așa cum o făcuse pe loc, Însă nu izbutea să Își alunge impresia că semănau foarte mult cu cele descoperite pe trupul lui Guido Bigarelli și pe al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va descifra Înțelesul: bătrânul Marcello Îi spusese că Întrebuința astrologia În diagnosticele ale. Poate că el s-ar fi priceput să dea un sens tatuajului. La han i se spuse că Marcello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trăi singur, fără să mai ai nevoie de laudele sau aplauzele lor. Mă fericesc cu amintirile mele și cu șansa într-adevăr uluitoare de a fi întâlnit oameni fantastici, pentru că în prezența lor m-am simțit extraordinar, am trăit clipele astrale ale existenței mele de actor, de om de teatru, de om, la urma urmei. Au fost mai mulți, au fost multe întâmplări, însă doar câteva sunt cu adevărat imposibil de uitat, doar acestea par a străluci în continuare, ca și cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
teologie. Paginile lui Epicur consacrate acestei chestiuni sunt completate cu texte ale omului din Gadara, printre care îndeosebi cel intitulat Cum trăiesc zeii. Regăsim aici tot ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
l'utilité et de l'évolution, Alcan, 1895; André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, PUF, Quadrige, ediția I, 1946, ediție corectată în 1985, abordează problemele ținând de fenomenul religios în epoca elenistică, religia lui Epicur și raporturile ei cu religia astrală; asupra plăcerii, Victor Brochard, Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne, Vrin, 1974; asupra dreptului, legii, contractului, protejării animalelor, asupra dreptății și nedreptății, dreptului natural, problemei filosofiei politice și juridice în concepția Grădinii, La Doctrine d'Epicure et le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie ă...î. În ciclul Uvendenrode se expun inițiatic cele trei faze de experiență erotică (venerică, intelectuală și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a marelui Eros ă...î. Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
concrete. Un zvon de influențe misterioase circulă necontenit între pământ și cer și din substanța lor este făcută pasta în care sunt frământate cele mai multe din aceste poezii. O analiză atentă pune în lumină mai multe tipuri ale acestei ancorări în astral. ă...îViziunea cosmică își împletește firul ei în țesătura mai tuturor poeziilor lui Barbu. ă...îîn genere însă poezia lui Barbu este făcută dintr-o densă pastă substantivală, dintr-o materie compactă și grea, frământată în intuițiile spiritului. ă...î
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din ochii scăpărători), „veacul fulgerului” (Mă doare gândul), „praf luminos /în fereastra Universului” (În fereastra Universului), „a izbucnit în flăcări /glasul visului” (Dahna), „focul plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Emil Cioran) Te poți aventura pe „cărările / din veșnicia / privirii..”, îți poți permite să realizezi conotații între micro și macrocosmosul creator, îți poți permite și-acel impuls de erotică divină (Prin ochii scăpărători), te poți simți crestând culmile - în ritm astral (Trezit în adevăr). Orice este posibil. Important „de-ar ști să vadă omul... / tot Pământul de gânduri...”, ce i se deschide, generos, întru cunoaștere. Prezența dumnezeiescului este în noi. Doar în noi. Nu trebuie a ne aventura în spațiul „nepătrunsului
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Autorului Atelier Plictisit de tăcere și singurătate, În cabina de noapte Visează să se apuce de pictură De amplă anvergură. A adunat pensule, tuburi diferite, Șevaletul Și a început să picteze cu încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș rămas din
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez ci și să fiu martor !. Larma siderală și tainică a nemărginirii celeste - venită din eter de cine știe cât timp și pe ce unde - îmi cotropea simțurile, eram „miezuit” de curcubeie de culori și sunete astrale ajunse la oameni ca un dar de neprețuit al Dumnezeului ceresc... Aveam drept complici la această „iuțeală de vedenie”, ne-nțeleasă și nevinovată, femeile de servici ale școlii, pe țața Lina Duruianului, surorile Tinca și Ileana Telului și, pentru a nu
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]