750 matches
-
echipament specializat pentru instruire militară» include tipurile militare de echipamente de instruire pentru atac, zbor operațional, descoperire ținte radar, generare de ținte radar, executare a tragerilor, acțiuni de luptă antisubmarin, simulatoare de zbor (inclusiv centrifuge rotative pentru antrenamentul piloților sau astronauților), simulatoare radar, de zbor instrumental, de navigație, de lansare a rachetelor, de echipamente țintă, de "aeronave" teleghidate, simulatoare de armament, simulatoare de "aeronave" nepilotate, precum și unități mobile de instrucție și echipamente de instrucție pentru operații militare terestre. Nota 1 ML14
ORDIN nr. 740 din 4 iunie 2013 pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele militare supuse regimului de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/252336_a_253665]
-
echipament specializat pentru instruire militară» include tipurile militare de echipamente de instruire pentru atac, zbor operațional, descoperire ținte radar, generare de ținte radar, executare a tragerilor, acțiuni de luptă antisubmarin, simulatoare de zbor (inclusiv centrifuge rotative pentru antrenamentul piloților sau astronauților), simulatoare radar, de zbor instrumental, de navigație, de lansare a rachetelor, de echipamente țintă, de "aeronave" teleghidate, simulatoare de armament, simulatoare de "aeronave" nepilotate, precum și unități mobile de instrucție și echipamente de instrucție pentru operații militare terestre. Nota 1 ML14
ORDIN nr. 1.309 din 18 august 2016 pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele militare supuse regimului de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274617_a_275946]
-
într-un accident de muncă. După moartea sa, s-a deschis la Feucht "Muzeul Spațial Hermann Oberth", unde cercetările sale și rezultatele acestora sunt disponibile publicului. "Societatea Hermann Oberth" pe de altă parte aduce laolaltă oameni de știință, cercetători și astronauți din toată lumea pentru a-i continua opera.
Hermann Oberth () [Corola-website/Science/296807_a_298136]
-
în 2002, în Statele Unite, de către Steven Soderbergh, avându-i ca protagoniști pe George Clooney în rolul lui Kris Kelvin și pe Natascha McElhone. A fost recompensat cu Premiul Special al Juriului al . Acțiunea, plasată într-un viitor nedefinit, urmărește itinerariul astronautului Kris Kelvin, trimis în misiune pe planeta Solaris pentru a elucida misterele observate de predecesorul său, pilotul Berton. Ca și ceilalți solaristicieni, Kris îl bănuiește pe Berton de lipsă de probitate științifică, tratând cu ironie avertismentele acestuia de a se
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
interzisă de etica deontologică a cercetării științifice. Cu încetul se înțelege că Oceanul se răzbună acum, acționând similar asupra cercetătorilor, radiografiindu-le conștiința și materializându-le remușcările de conștiință. Din asta rezultă cele mai ciudate apariții, care îi dezvăluie pe astronauți și îi fac să se rușineze de propriile gânduri. În acest mod Kris este vizitat de materializarea sau „copia" fostei sale iubite Harey, de a cărei sinucidere se simte vinovat. Astfel retrăiește cu „ea” momente din trecutulul lor de pe Pământ
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
aerospațial"" (Ed. Militară, 1985) etc. Dumitru Prunariu desfășoară o bogată activitate profesională, fiind membru a numeroase asociații și comisii de specialitate din România și străinătate. Este membru al Comisiei de Astronautică a Academiei Române (1981), membru fondator, alături de alți 24 de astronauți, al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (1985), membru corespondent al Academiei Internaționale de Astronautică (1992) și membru titular (2007), membru al Comitetului național COSPAR (1994), membru de onoare al Academiei Române (15 noiembrie 2011). În anul 1984 a fost decorat cu Medalia
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
de dolari, dar facem aplicații valoroase. Împreună cu Universitatea Stanford, pregătim un microsatelit. Va fi un cub foarte mic. Viitorul va fi al vehiculelor private, al misiunilor comerciale. Dar, mai mult ca sigur vor fi reluate și cursele spre Lună“", crede astronautul. ""Singurele care mai zboară sunt navele rusești, câte trei oameni la bord și numai în scopuri comerciale, fiind o sursă de venit pentru ei. Următorul echipaj uman va pleca peste vreo 2-3 ani. Americanii realizează în același regim zboruri pentru
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
de aur "Hermann Oberth" a Societății germane de rachete "Hermann Oberth - Wernher von Braun". În anul 1985 a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE) din care fac parte în momentul de față peste 270 de astronauți și cosmonauți din 30 de țări. Ca o recunoaștere a activității sale de pionierat în domeniul cosmonauticii românești, președintele României i-a conferit, la 1 decembrie 2000, Ordinul Național "Steaua României" în grad de Mare Ofițer . Din mai 2002, Dumitru
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
cunoștințelor avansate în domeniul rachetelor, Wernher von Braun și alți cercetători germani responsabili cu construirea rachetelor nu au fost trași la răspundere în fața justiției, ci au fost cooptați în cercetare. Cursa spațială a culminat cu aselenizarea navei spațiale Apollo, cu astronautul Neil Armstrong, primul om pe Lună. Cursa spațială a fost descrisă, mai târziu, de astronautul Frank Borman ca fiind „doar o luptă în Războiul Rece”. Primele succese sovietice au avut loc încă înainte de izbucnirea Războiului Rece, când sovieticii, cu ajutorul lui
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
rachetelor nu au fost trași la răspundere în fața justiției, ci au fost cooptați în cercetare. Cursa spațială a culminat cu aselenizarea navei spațiale Apollo, cu astronautul Neil Armstrong, primul om pe Lună. Cursa spațială a fost descrisă, mai târziu, de astronautul Frank Borman ca fiind „doar o luptă în Războiul Rece”. Primele succese sovietice au avut loc încă înainte de izbucnirea Războiului Rece, când sovieticii, cu ajutorul lui Klaus Fuchs, au reușit să afle secretele bombei atomice britanice. Panica roșie (1947-1957) și McCarthysm
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
competiției între SUA și URSS (Cursa spațială) în timpul Războiului rece. Programul Mercury, inițiat în 1958, a plasat NAȘĂ pe calea explorării spațiului cosmic de către om cu misiuni desemnate să descopere dacă omul poate supraviețui în spațiu. La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spațiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. John Glenn a fost primul American pe orbită în jurul Pământului la 20 februarie 1962 într-un zbor de 5 ore cu
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
omului pe Lună. Programul Gemini a fost pornit la scurt timp pentru a furniza un vehicul spațial interimar care să demonstreze tehnicile necesare pentru acum mult mai complicatele misiuni Apollo. După opt ani de misiuni preliminare, inclusiv prima pierdere de astronauți ai NAȘĂ la lansarea lui Apollo 1 când acesta a luat foc, programul Apollo și-a atins scopurile odată cu Apollo 11 care a dus primii oameni pe Lună, Neil Armstrong și Buzz Aldrin, la 20 iulie 1969 și i-a
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
lunare și lansarea unei misiuni cu echipaj uman spre Marte până în 1990 au fost propuse, dar nu a existat posibilitatea susținerii lor. Misiunea aproape dezastruasă a lui Apollo 13, unde explozia unui rezervor de oxigen aproape a condamnat cei trei astronauți, a ajutat la recaptarea atenției și cu toate că au fost planificate 20 de misiuni Apollo, Apollo 17 a fost ultima misiune de zbor sub emblemă Apollo. Programul s-a sfârșit din cauza bugetelor reduse (în parte datorită războiului din Vietnam) și din
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
Misiunile Venus Misiunile Marte Misiunile Jupiter Misiunile Saturn Misiuni multiplanetare Misiuni asteroizi/comete Misiuni planetar-asteroidale propuse sau anulate Misiuni de observare a Soarelui Mari observatoare pentru astrofizica spațială Alte observatoare NAȘĂ acorda în prezent un numar de medalii și decorații astronauților și personalului NAȘĂ. Unele dintre ele sunt autorizate să fie purtate pe uniformele militare de serviciu. Distincțiile NAȘĂ sunt următoarele:
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
sau asupra unui cinema revoluționar. Nu se reflectează suficient asupra unei culturi făcută de și pentru noi. Intelectualul privește fiecare dintre aceste practici drept unitare și corectabile doar din interior, și nu din afară, cu metode proprii și noi. Un astronaut sau un soldat folosește toate resursele științifice ale imperialismului. Psihologii, medicii, oamenii politici, sociologii, matematicienii, inclusiv artiștii, sunt aruncați în cercetarea unor lucruri care servesc, în diversele lor specialități sau domenii de lucru, tot la pregătirea călătoriilor noastre în cosmos
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
cu ajutorul curentului electric, furnizat prin acumulatori. Vezi și Istoria automobilului electric Primul automobil electric a fost construit de Robert Anderson in Aberdeen in anul 1839. Un vehicul electric cu baterii, dezvoltat de Boeing si General Motors a fost utilizat de astronauții din Programul Apollo pe Lună (Lunar Roving Vehicle). Deși General Motors a construit și lansat pe piață între anii 1996-1999 primul automobil electric modern, EV1 a fost retras de pe piață și reciclat, la presiunea companiilor petroliere și a argumentației unei
Automobil electric () [Corola-website/Science/308715_a_310044]
-
(ML) a fost una din componentele Astronavei Apollo al cărei principală funcție era transportul astronauților de pe orbita Lunii pe Lună și înapoi. Astronava Apollo a fost construită în cadrul Programului Apollo de aselenizare, al guvernului SUA. Modulul avea 4,4 m înălțime, 4,3 m diametru și avea un echipaj format din 2 persoane. "Trenul" de
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
ghidaj și control al Modulului lunar a fost dezvoltat la MIT, în "Laboratorul Charles Stark Draper"; computerul de ghidaj a fost construit de către Raytheon. Un sistem de navigație de rezervă, numit "Abort Guidance System" (AGS) a fost furnizat de către TRW. Astronauții au efectuat simulări și antrenamente, pentru a învăța manevrele necesare aselenizării, în vehicule numite LLRV ("Lunar Landing Research Vehicle") și mai apoi LLTV ("Lunar Landing Training Vehicle"). Acestea constau dintr-o structură metalică pe care era montat un motor cu
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
modulului lunar cuprindeau un port de andocare frontal; la început se credea că echipajul va fi prezent in modulul lunar și că va lua parte la andocarea cu modulul de comandă. Prototipurile inițiale includeau ferestre mari, curbate, și scaune pentru astronauți. Abia în aprilie 1963 s-au stabilit configurațiile de bază ale modulelor, odată cu stabilirea tipurilor motoarelor de coborâre și cel de ascensiune. În afară de Rocketdyne, în iulie 1963 a demarat un program paralel pentru motorul de coborâre împreună cu Space Technology Laboratories
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
numeroase acțiuni de reproiectare în vederea reducerii greutății (incluzând "Operation Scrape" - operațiune dedicată elimnării tuturor structurilor care nu erau critice sau înlocuirea lor cu unele mai ușoare) și pentru îmbunătățirea siguranței și eliminarea problemelor. În proiectul final s-au eliminat scaunele (astronauții trebuiau să stea în picioare pe durata coborârii și a ascensiunii), s-au micșorat ferestrele și s-a stabilit o structură de rezistență mai ușoară, ceea ce a dus la micșorarea semnificativă a greutății vehicolului. La început se prefigura ca modulul
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
fost lansat (fără oameni) cu o rachetă Saturn IB pentru testarea sistemelor de propulsie pe orbită. Următorul zbor al modulului lunar (LM-3) a fost pe 3 martie 1969, în cadrul misiunii "Apollo" 9. A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care au testat o serie întreagă de sisteme pe orbita Pământului: andocarea și separarea modulelor lunar și de serviciu, trecerea astronauților dintr-un modul în celălalt, precum și propulsia modulului lunar. Misiunea "Apollo 10", lansată pe
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
martie 1969, în cadrul misiunii "Apollo" 9. A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care au testat o serie întreagă de sisteme pe orbita Pământului: andocarea și separarea modulelor lunar și de serviciu, trecerea astronauților dintr-un modul în celălalt, precum și propulsia modulului lunar. Misiunea "Apollo 10", lansată pe 18 mai 1969, a realizat alte teste, de astă dată pe orbita lunară. Modulul lunar s-a separat și a coborât până la distanța de 10 km
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Modulele lunare ale misiunilor "Apollo 12" și "Apollo 14" au realizat aterizări la punct fix, având computere de bord și tehnici de navigație îmbunătățite. În aprilie 1970, modulul lunar "Aquarius" a jucat un rol neașteptat în salvarea vieților celor trei astronauți ai misiunii "Apollo 13", după explozia unui rezervor de oxigen aflat în modulul de serviciu. "Aquarius" a servit cu succes drept refugiu pentru astronauți pe durata revenirii pe Pământ, bateriile sale fiind utilizate pentru reîncărcarea bateriilor modulului de comandă, esențiale
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
În aprilie 1970, modulul lunar "Aquarius" a jucat un rol neașteptat în salvarea vieților celor trei astronauți ai misiunii "Apollo 13", după explozia unui rezervor de oxigen aflat în modulul de serviciu. "Aquarius" a servit cu succes drept refugiu pentru astronauți pe durata revenirii pe Pământ, bateriile sale fiind utilizate pentru reîncărcarea bateriilor modulului de comandă, esențiale pentru aterizare. Aterizarea a avut loc în data de 17 aprilie 1970. Motorul de coborâre al modulului lunar, proiectat pentru încetinirea coborârii pe Lună
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
modulului lunar, proiectat pentru încetinirea coborârii pe Lună a modulului lunar, a fost folosit pentru accelerarea întregului ansamblu "Apollo 13" (modul lunar, de comandă și de serviciu) pe drumul de întoarcere spre Pământ. Sistemele modulului lunar, proiectate să suporte doi astronauți timp de 45 de ore, au fost reconfigurate astfel încât să suporte trei astronauți timp de 90 de ore. Modulele lunare ale ultimelor trei misiuni "Apollo" (15, 16 și 17) au fost îmbunătațite semnificativ pentru a permite sarcini utile mai mari
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]