2,122 matches
-
destinat, în cazul navelor, punctului de observație - avea instalată o cupola astronomică de 5 metri și care adăpostea o excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic din trecut destinat publicului. „Marina nu se face numai pe apă. Observațiile asupra cerului, trebuiesc făcute și pe uscat. Studiul astrelor, a devenit o a doua mea pasiune, după marină. După cum vedeți
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
instalată o cupola astronomică de 5 metri și care adăpostea o excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic din trecut destinat publicului. „Marina nu se face numai pe apă. Observațiile asupra cerului, trebuiesc făcute și pe uscat. Studiul astrelor, a devenit o a doua mea pasiune, după marină. După cum vedeți, mi-am construit casa în formă de yacht
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
același timp, când fac observații cu luneta pe bolta cerească, să am senzația că plutesc și pe mare!”, a afirmat amiralul Urseanu. La șapte ani de la decesul său, în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București. Cu prilejul sesiunii comemorative din anul 1968, închinată primei Societăți Astronomice Române și
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București. Cu prilejul sesiunii comemorative din anul 1968, închinată primei Societăți Astronomice Române și inițiatorilor ei, a fost dezvelită o placă comemorativă pentru amiralul Vasile Urseanu și astronomul Victor Anestin. Tot atunci, s-a propus ca
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București. Cu prilejul sesiunii comemorative din anul 1968, închinată primei Societăți Astronomice Române și inițiatorilor ei, a fost dezvelită o placă comemorativă pentru amiralul Vasile Urseanu și astronomul Victor Anestin. Tot atunci, s-a propus ca Observatorul Astronomic Popular din București să primească denumirea Amiralului Urseanu, care s-a evidențiat la vremea
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Urseanu al Municipiului București. Cu prilejul sesiunii comemorative din anul 1968, închinată primei Societăți Astronomice Române și inițiatorilor ei, a fost dezvelită o placă comemorativă pentru amiralul Vasile Urseanu și astronomul Victor Anestin. Tot atunci, s-a propus ca Observatorul Astronomic Popular din București să primească denumirea Amiralului Urseanu, care s-a evidențiat la vremea sa printr-o strălucită personalitate, prin merite excepționale și printr-un evident patriotism.
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
de 12 dolari pe lună. Aici s-a dovedit că era "expert" în calcularea orbitelor. În 1856 s-a căsătorit cu "Angeline Stickney" (1830-1892), care mereu l-a sprijinit în munca lui. După ce a efectuat multe observații, a învățat tehnici astronomice și a acumulat noi cunoștințe, în 1863 a fost numit director al Observatorului Naval din Washington (USNO), unde a descoperit cei doi sateliți ai lui Marte, în 1877, Deimos și Phobos, cu marele telescop refractor de 66 cm care se
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
Angelo Hall (1868-1922) profesor de matematică la Academia Navală din SUA, și Percival Hall (1872-1953) a devenit președinte al Universității Gallaudet. Doar primul fiu (Asaph Hall Jr.) a continuat tradiția familiei și formându-se ca astronom; a efectuat numeroase studii astronomice și a publicat o mare cantitate de articole și studii. "Angeline Hall" a decedat în 1892. Asaph Hall s-a pensionat și s-a retras la Goshen, Connecticut în 1901, iar apoi s-a căsătorit cu "Mary Gauthier". Hall a
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
Hall a decedat la 22 noiembrie 1907, în timp ce-l vizita pe fiul său Angelo, la Annapolis, Maryland. La Observatorul Naval din Washington, în 1875 Hall a primit responsabilitatea unui telescop de 66 de centimetri, care era cea mai mare lunetă astronomică din lume, în acea epocă, proiectat de opticianul american Alvan Clark. Observând o pată albă pe suprafața lui Saturn, a utilizat-o pentru a determina perioada de rotație a acelei planete. Este cunoscut mai ales pentru că a descoperit, în august
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
este o „ramură a astronomiei care studiază Luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii, al proceselor fizice etc.” știința care se ocupă cu studiul suprafeței și reliefului Lunii. Cuvântul românesc "selenografie" este împrumutat din ; acesta este un împrumut din latina astronomică modernă "selenographia", care, la rândul său este format din cuvintele grecești "Selene", zeiță a lunii, și "graphein": „a scrie”. Din punct de vedere istoric, principala ocupație a selenografilor era cartografierea feței vizibile a Lunii și denumirea « mărilor » (în latină: "maria
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Democrit credea că pe Lună se aflau „munți înalți și văi adânci”. Însă doar la sfârșitul secolului al XV-lea a început studierea serioasă a selenografiei, apoi în secolul al XVII-lea desenele au devenit mai precise, odată cu inventarea lunetei astronomice. Pe la anul 1603, William Gilbert a făcut primul desen al Lunii bazat pe observațiile făcute cu ochiul liber, numind masele întunecate "regio" și "continens". În 1609, Thomas Harriot a realizat primul desen al Lunii văzute printr-o lunetă care mărea
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
lumea astronomiei. Primele imagini erau de calitate mediocră, dar așa cum s-a întâmplat și cu telescopul cu două secole mai înainte, calitatea fotografiilor s-a îmbunătățit rapid. În 1890, astrofotografia, și îndeosebi fotografia lunară, devenise o ramură recunoscută a cercetării astronomice. Secolul al XX-lea a trăit noi progrese ale studiului Lunii. În 1959, misiunea sovietică Luna 3 a trimis primele fotografii ale feței ascunse a Lunii, dând lumii o primă vedere de ansamblu al părții necunoscute, până atunci, a satelitului
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, având prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franța pe . În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franța, reluându-și activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la lucrările pe care Comisia internațională a metrului le inițiase. În 1875 în calitate de „delegat al României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece puse la dispoziție de . Anul 1876 a permis reluarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta cu instrumente proprii. Acestea vor cunoaște însă lungi peregrinări dintr‑un loc în altul, negăsindu‑se încă banii necesari pentru construirea unei săli meridiene stabile (prima va fi construită abia în
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
lucrării „"Memoriu asupra principiilor și șirului de operațiuni urmate în construcția unui Cadastru național. Principii și operațiuni ce formează bazele Legilor și Regulamentelor privitoare la construcția și conservarea Cadastrului"”. Tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iași amenajată în 1875 și considerată a fi primul observator astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Principii și operațiuni ce formează bazele Legilor și Regulamentelor privitoare la construcția și conservarea Cadastrului"”. Tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iași amenajată în 1875 și considerată a fi primul observator astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea principelui Grigore Sturdza „"Les lois fondamentales de l’Univers"”, publicată la Paris în 1891. O lungă boală îi întrerupe definitiv opera, în aprilie
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]