553 matches
-
destul timp, așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma lui pe jos, singur pe toată distanța aia lungă. Un ritm atât de agitat miroase a trudă care te face să asuzi, nu glumă, și a cartele de muncă grea câștigate cu mult chin, dar nu era chiar atât de rău, din cauză că în timpul aproape oricărui schimb cădea curentul pentru o oră sau două, ceea ce nu era neobișnuit; pretutindeni, oprirea curentului făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de memorie, cât să întind mâna după ceapă. La urma urmelor, în acest minut al destinului era vorba despre a face sau a abandona, mai hotărât chiar: despre a fi sau a nu fi. Ce spune despre asta pielea care asudă? Se prea poate să fi devenit, cu cunoștințele artistice acumulate din pozele din cutiile de țigări din anii tinereții mele, agasant pentru personajul îmbrăcat numai în negru. Dar ori de câte ori întâlnirea din casa scărilor îmi devine reprezentabilă, ea nu permite citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteva vorbe cum că n-ar fi tocmai rău dacă ar veni mai des pe-acasă... Că paza bună trece primejdia rea, i-a zis. Înseamnă că Năstăsia mea s-a buiecit, i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea noastră, copila mamei! Dar mai avem ceva de care trebuie să fim mândri peste măsură: avem ceva mai multă minte decât alții și asta spre nemulțumirea bogătanilor care nu prea asudă pentru luminarea minții lor. Ei nu vor să priceapă că mintea tot prin muncă se îmbogățește. De aceea, te sfătuiesc prietenește să te porți la-nvățătură, să nu cazi în păcatul de a crede că toate vin de-a gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-spune el-„ți-ai găsit o credință și construiești în ea o clădire delirantă ce vrea să urce la cer. Dar tu o vei locui? O va locui cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng, 1974, (5)). ÎN ȘCOLI, CULEGEȚI VIOLENȚA ȘI ALTE RELE, PE CARE LE-AȚI SEMĂNAT PRIN UNELE EMISIUNI DE LA T.V. Nu școlile
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și apoi se aplecă înainte: Triner... sper... că ai respectat articolul 7 al Actului vostru constitutiv? ― Vai, domnule, dar articolul acela a fost promulgat acum aproape un mileniu. Nu cumva vreți să spuneți... ― Îmi poți face lista sau nu? Triner asuda vizibil. ― Cred că da, spuse el în cele din urmă. Nu prea știu. Să văd. Deodată deveni mai rigid și adăugă printre dinții strînși: Fir-ar să fie, dar nu poți să dai buzna aici și să începi... Hedrock își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mult. Astăzi partidul are grijă de poeții săi, nu le mai arată fotografii compromițătoare, nu-i mai amenință cu ..., astăzi fotoliile sunt mai moi ca niciodată, iar medaliile sunt făcute din cel mai nobil metal, așa că nu e cazul să asudăm, să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă și arzătoare care făcea să asude termometrele de pe pereți. La jumătatea după-amiezei, cînd să tot fi fost vreo treizeci de grade, am pornit-o spre strada Canuda pentru a mă Întîlni cu Barceló la Ateneu, cu cartea mea sub braț și cu un văl de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fier forjat, pe scaunul din fier forjat de pe balcon, sub soarele dogoritor al Floridei de Sud, în aerul încărcat de umiditate. Cum ar fi pe covor, chiar în fața aparatului de aer condiționat, de exemplu. — Oare oamenii de pe-aici sunt asudați tot timpul? o întrebă Emmy pe Izzie care nu părea deloc să sufere din cauza căldurii înăbușitoare. Izzie ridică din umeri. După un timp începi să te obișnuiești. Deși trebuie să spun că nu mulți preferă să vină în Miami în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu violurile - chiar erau Într-un fel - pentru că unul din membrii cuplului nu dorea să fie penetrat sau să penetreze, chiar amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru a progresa. Trecură mai multe minute cu această gimnastică. Se opri să-și tragă sufletul. Era foarte cald, iar temperatura creștea pe măsură ce cobora. Excedentul de căldură captat activa sistemul de condiționare a aerului al combinezonului spațial. Kane începu să asude din plin, deși viziera căștii rămânea perfect clară. Respirația i se accelerase din cauza efortului intens și încerca să-și calmeze bătăile inimii. Știa că Dallas și Lambert puteau să-l audă. Nu avea nici un chef să se întoarcă. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și angajându-se cu greu în niște enorme formații noroase. Nostromo își continua drumul spre spațiul vid, la întâlnirea cu rafinăria părăsită pe orbită. Contrastând cu aparentul calm care domnea pe punte, sala mașinilor era teatrul unei activități febrile. Brett asuda din greu într-o conductă dereglată, dorindu-și din toată inima să fie altundeva. ― Se schimbă ceva? întrebă Parker din exterior. ― Da. Așa cred. Praful îneacă iar intrările. Numărul 2 se supraîncălzește. ― Credeam că l-am închis. ― Așa am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
oară... cine îl ține în brațe, nu cumva să-l scape, pe bebelușul Dominic? Dat afară din învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele amușinând prin preajmă, dudul din care săream pe țigla casei, urmărind de sus copiii fugăriți de la Dunăre, loviți de aceleași brațe goale, cu tulpini de trandafiri, pe spate și pe mâini, toate, toate aveau să preceadă începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să ajung la destinație. Dar Stan era epuizat și, după ce condusese peste trei mii de kilometri, devenise ciudat de dezorientat. Ori ratase curba de la San Berdoo, ori ... ori nu era sigur. Se rătăcise. Iar pasărea continua să țipe. — Inima-ți asudă, corpul îți tremură, încă un sărut e de ajuns... Trase pe dreapta. Deschise ușa din spate. Dădu cârpa la o parte. — De ce faci asta, Gerard? Nu poți dormi, nu poți mânca ... Termină, Gerard. De ce? — Mi-e frică. — De ce? Suntem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să mă plimb singur, cu mersul meu de cimpanzeu, și să observ oamenii. Unii mi-au spus că am o pirivire ironică...Ce cuvânt o mai fi și ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încălțat și cu ciorapi de lână și niciodată desculț; să nu se culce pe pământul gol, fără adăpost și înveliș; a nu se bea apă, vin sau alte băuturi reci după somn sau după o muncă grea, când omul era asudat, iar el nu trebuia să se depărteze prea mult de traiul cu care era obișnuit; b) individul urma să consume hrană ușoară, măsurată, cu pâine bine coaptă, nu caldă, eliminând pepenii verzi, poamele necoapte, fasolea, mazărea, lintea, mânătărcile uscate, laptele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și oarecare tulburări digestive însoțite de crampe abdominale, nefiind încă rezervat bolii pestilențiale de origine "exotică" pe care o cunoaștem astăzi sub această denumire. Apariția acelei holere mai benigne părea să fie favorizată de băutul apei pe căldură mare, fiind asudat sau ostenit de muncă. Deosebit de periculos era socotit băutul vara, la câmp, în lipsa fântânilor, al apei încălzite, din locuri zmîrcoase. Se credea că se îmbolnăvesc și cei care beau apă după prea multă mâncare sau după ce consumau ouă. Dar în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
l-a văzut pe murg ronțăind la boabele de ovăz din căușul pe care i l-a pus în față, a simțit că și pe el abia îl mai țin picioarele. A pus mâna pe gâtul calului. „Da’ tu ești asudat. Stai să-ț’ pun un țol pi spati”. A mai privit o dată la cal și a ieșit, închizând cu grijă ușa grajdului... A intrat în casă atent să n-o trezească pe bătrână, dar... ― Ai vinit? - l-a întâmpinat ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]