1,059 matches
-
întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul, două idealuri extreme, între viață și moarte, între geniu și omul comun. În tabloul al doilea se încheagă o idilă obișnuită între două ființe aparținând aceleiași lumi. Fata se individualizează prin numele Cătălina și este atrasă în mrejele iubirii de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetul zărește doar o secundă, pasul femeii iubite. În final se încearcă o depășire a temporalității. Poetul simte legătura cu lucrurile, cu timpul, prin pasul femeii care leagă prezentul de viitor. O imagine a singurătății în mijlocul lucrurilor, aspirația spre lumea atemporalului sunt sugestiv exprimate în versul: "Pasul trece, eu rămân". Dar, pentru a evita tragismul situației, se înscrie într-o temporalitate, căreia i se provoacă regenerarea continuă: "Mai rămân cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu". Poezia În dulcele stil clasic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și durata povestirii sînt, în mare, identice. Este util să arătăm de ce o asemenea coincidență nu poate fi calificată cu alt adverb decît "în mare". Majoritatea scenelor abundă în retroversii, anticipări, fragmente non-narative cum ar fi observațiile generale, sau secțiuni atemporale cum ar fi descrierile. Este de înțeles aceasta, o dată ce observăm că o scenă cu adevărat sincronică, în care durata fabulei coincide pe deplin cu cea a prezentării în povestire, ar fi ilizibilă. Momentele moarte dintr-o conversație, remarcile fără sens
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
agonie; de cealaltă, un spirit viu, un „geniu al oralității” (Mircea Eliade), care, mizând fie pe naivitatea jucată, fie pe inspirația profetică, însă întotdeauna pe spontaneitatea inegalabilă, lăsa impresia că are răspunsuri atât pentru problemele temporare, cât și pentru cele atemporale. Impresia venea apoi dintr-un stil, deopotrivă al discursului și al gândirii. Sub raportul discursului, stilul „ultimului Socrate” (cum a fost numit adesea) implică tocmai eludarea demonstrației în favoarea „zicerii”; opiniile nu se întemeiază pe stringența argumentelor, ci pe abilitatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
onirică și o poveste pasională stranie, dar și meditație asupra istoriei și asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt dublate de motive atemporale, polivalente ca semnificație. Atmosfera de magie, de erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de Ștefan Agopian (Sara, Tobit), dar și de realismul magic sud-american. Stilistic și compozițional, romanul trimite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
p. 95 3 op. cit., p. 96 4 op. cit., p. 97 5 op. cit., p. 97 101 bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
plasăm pentru a-l interpreta, în ce calitate îl interpelează pe cititor și în funcție de ce finalitate este organizat. O enunțare politică, de exemplu, implică un "cetățean" care se adresează unor "cetățeni". O caracterizare sumară, bineînțeles, dar care nu are nimic atemporal: ea definește statutul partenerilor și un anumit cadru spațio-temporal. În numeroase societăți din trecut nu exista scena înglobantă specific politică. La fel, nu putem vorbi de scenă administrativă, publicitară, religioasă, literară etc. pentru orice societate din orice epocă. Afirmația că
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii”, semănată cu regrete, și „lumea de dincolo”, unde s-ar recolta premiile de fidelitate, nu poate caracteriza viața filocalică. Deși atemporal, Binele nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al dorinței divine. În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
internațională, concretizată în traduceri prestigioase la edituri din Franța, Germania, Spania și Olanda, ca și în Premiul Internațional al Uniunii Latine (1995). Roman al singurătății și al imposibilei comunicări, cartea încheagă un epic relativ simplu. Într-un oraș de provincie atemporal, loc unde nu se întâmplă nimic, naratorul anonim - învecinat parcă prin depersonalizare cu viitorii protagoniști cu identitate difuză ai Noului Roman francez - întâlnește doi tineri, în aparență frate și soră, se îndrăgostește de fată și încearcă să-i înțeleagă misterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
ieșim din perspectiva unei concepții mecaniciste”. În diabetologia modernă, prin implemetarea acestor principii ale psihologiei medicale, se depășește cauzalitatea liniară cu un determinism predictibil și cu o metodologie bazată pe logica binară, care presupune o poziție între subiect și obiect, atemporal și o intervenție statică, către o metodologie nouă, bazată pe logica ternară și pe un determinism multicauzal și plurifactorial. Ultimele cercetări din domeniul diabetologiei au arătat că menținerea unui control metabolic pe termen lung (adică a nivelului glicemiilor între 80-150
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și metafizice ale maestrului nu erau altceva decât pretexte pentru propriile exerciții de stil, în cadrul cărora sunt puse în mișcare personaje mitologice, pe fondul unor peisaje cosmice misterioase.104 Cardarelli, trebuie repetat, admira nu un Leopardi romantic, ci unul exemplar, atemporal, imposibil de încadrat într-o orientare literară: În poezia lui Leopardi există un element esențial pe care l-aș numi culoarea pământului care nu ne ofera definiții retorice facile, ci ne invită să ne imaginăm îndepărtatele origini ale lumii. Faptul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea curgerii timpului prin percepția totalizatoare inițială: mi-amintesc atunci de veșnicie, drumul interior quasimodian ia forma urcării spre o stare de armonie care, datorită vântului, transcende contingentul. Că în interiorul unei mise en abîme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele din urmă în această zonă atemporala, într-un loc și timp nu anterioare vremurilor, ci paralele cu ele: Caut / nu un loc al copilăriei. Mitul și aventură biografica fuzionează prin contopirea legendelor locului cu trăirile personale ale poetului. Căutarea atemporalității coincide parțial cu încercarea de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această interpretare, pun ctând într-o scrisoare către Scholem accentul metafizic al cerce tării sale. După cum voi încerca să arăt, este vorba despre un proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
matizările specifice acestuia din urmă privește relația dintre „certitudinea“ universală a cunoașterii și „integritatea“ experienței. Prin distincția anterioară pe care Kant o face în Prolegomene între judecățile de percepție și judecățile de experiență, domeniul experienței este adus în proximitatea celui atemporal, infinit al cunoașterii pure. Altfel spus, experiența intră în atenția filo zofiei numai întrucât ea poate să devină (singurul, de altfel) obiect al cunoașterii. De la această decizie kantiană pleacă și Benjamin. Judecățile de experiență, care sunt concomitent o cale către
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acestui caracter, poate fi asimilată originii (daß sie als einen Ursprung es verrät). Unicitatea (Einmaligkeit) și repetiția (Wiederho lung) se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recognoscibil. Chipul orașului însă nu se identifică unei reprezentări (Vorstellung) a acestuia. Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal și abstract al existenței urbane. Chipul, dimpotrivă, nu este abstract, nici atemporal: el poate găzdui semnele îmbătrânirii, poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal și abstract al existenței urbane. Chipul, dimpotrivă, nu este abstract, nici atemporal: el poate găzdui semnele îmbătrânirii, poate fi în primejdie de a nu mai fi recunoscut sau uitat, ia naștere în spațiul de joc al memoriei și prefigurează un destin viitor. Berlinul este un spațiu imaginal, în măsura în care este întruchipat în amintirile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fapt, un sistem care își avea originea în Europa. Introducând demersul teoretic al lui David Noble (vezi bibliografia), George Lipsitz evocă lumea ideală, excepțională pe care o visau teoreticienii timpurii ai republicanismului în Europa, dorința de a găsi un spațiu atemporal, neviciat de nedreptățile sociale acumulate de-a lungul timpului în Lumea Veche (Lipsitz în Noble: xii). Atunci când așteptările europenilor pentru un paradis terestru, combinație de nou Eden și de nouă Atlantidă, nu își găseau corespondență în realitate, reacția lor putea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
așadar nu trebuie să întârziem niciodată să-i spunem că o iubim, pentru că uneori o facem mult prea târziu și regretele devin răni adânci în sufletul nostru, urme pe care nimic nu le va putea șterge. Mama reușește să devină atemporală și aspațială: „Pentru mame nu există spațiu: o adevărată mamă presimte și-și vede copilul de la un pol al pământului la altul.” (Honoré de Balzac) Mama evadează din constrângătoarea limitare a trecerii timpului: „Mamele au o vârstă unică; nu există
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
își vor face munca, vom constata poate într-o generație sau două, sau chiar mai curînd, că aversiunea și prejudecățile vor fi dispărut. René Guénon, interpret al tradițiilor în convergență polară, nu a dat oare unei doctrine calificate ca străveche, atemporală (Tradiție primordială, Sanathana Dharma) o tematizare nouă, inteligibilă pentru europeanul modern? Nu a produs el astfel noutate metafizică? Noutate nu în sensul unui spor de adevăr metafizic, desigur, ci al unei perspective noi asupra principiilor, al unui mod nou de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
protocoale de lectură care deschid spații virtuale ramificate ca în proza postmodernă sau spații liniare ca în romanele clasice. Ryan crede că hărțile formelor spațiale figurează rețeaua de conexiuni care apare în mentalul cititorului atunci când textul este privit din perspectivă atemporală și totalizatoare. Acest gen de conexiune este ilustrat prin referirea la harta formelor spațiale construită de Franco Moretti care analizează relațiile dintre personajele romanului Educația sentimentală de Gustave Flaubert. Moretti construiește o diagramă a relațiilor sociale în care personajele sunt
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
numelui Michelin. Toate elementele menționate concurează la conferirea credibilității și generează motivabilitate. Din „manifest” interesează partea dedicată obiectivelor, însă este interesantă și partea dedicată misiunii, iar citirea celor două secțiuni permite observarea manierei în care obiectivele concretizează formulările generale și atemporale din misiune. Analiza obiectivelor economice și financiare relevă o preocupare clară pentru păstrarea poziției de lider și gestionarea ansamblului segmentelor de piață, în special a celor cu potențial de dezvoltare. Atât pentru performanța financiară, cât și pentru cea de marketing
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]