2,132 matches
-
și băiatul pe care l-am trimis cu ei nu s-a mai întors până a doua zi. Da, așa s-a căsătorit Strickland. LII Presupun că următorii trei ani au fost cei mai fericiți din viața lui Strickland. Casa Atei se afla la vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau un adevărat gard de flăcări în jurul proprietății. În fața casei era un mango, iar la marginea luminișului - doi copaci poinciana îngemănați, care prin strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părul vâlvoi și pieptul mare foarte păros. Avea picioarele pline de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să-mi arate tabloul la care lucra când am venit. Într-un colț al încăperii era patul, iar în mijloc un șevalet cu o pânză pe el. Pentru că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Luați asta. Pentru dumneavoastră, acum, nu înseamnă mare lucru. Dar se prea poate ca într-o bună zi să vă bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte curând. Nu cumva au să te ia de aici? strigă ea. Pe vremea aceea nu erau pe insulă dispoziții stricte cu privire la carantină și, deci, dacă aveau chef, leproșii puteau să umble slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trimit niște doctorii care i-ar putea fi de folos. Dar aveam prea puține speranțe ca Strickland să consimtă să le ia și încă și mai slabe că dacă le-ar lua i-ar face și bine. I-am trimis Atei un mesaj prin băiat că am să vin ori de câte ori va trimite după mine. Viața e grea și uneori natura are o plăcere cumplită de a-și chinui copiii. Cu inima grea am mânat șareta înapoi către căminul meu confortabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai pornească la o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decât văzuse vreodată în toată viața lui. Ata mi-a spus că nu se văita niciodată de soarta lui și nu-și pierdea nici o clipă curajul. Până la sfârșitul vieții, mintea i-a rămas senină și netulburată. Dar i-a smuls Atei făgăduiala că după ce-l va îngropa - v-am spus că i-am săpat cu mâinile mele mormântul. Nici unul dintre băștinași n-a vrut să se apropie de casa infectată, și l-am îngropat Ata și cu mine într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sigur, arăta că după părerea lor citatul ar fi fost din Sfânta Scriptură. Ba chiar nu eram întru totul convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a câștigat și-l placi nespus. Și totuși te mai văd pe ici-colea De câte ori e Shakespeare jucat, Ai loc la teatru rezervat Și-un vechi actor, mâncat de molii, ‘Ți-ncântă secile orgolii... Un radical apare și-l șochează Pe ateul ortodox? - Tu reprezinți bunul simț Cu gura căscată, din public. Ba uneori chiar și capela Îți atrage Acea toleranță conștientă, Larga, luminoasa opinie despre adevăr (ce-i include pe Kant și pe generalul Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxene, Denis Transfugul, Hegesias, Anniceris, Teodor Ateul, toți provin, desigur, de pe podișurile înverzite, udate de ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
are nicio importanța câtă vreme cel sau cei care-l locuiesc nu se ocupă de treburile oamenilor. Este ceea ce se întâmplă în cazul lui Epicur, care propune imaginea unor zei atât de indolenți, încât devin un fel de sfinți pentru ateu! în sens strict, e clar că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Meneceu explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de treburile oamenilor. Este ceea ce se întâmplă în cazul lui Epicur, care propune imaginea unor zei atât de indolenți, încât devin un fel de sfinți pentru ateu! în sens strict, e clar că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Meneceu explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poet, dar nu-s și nici nu-mi pasă - pe cuvânt. poeții buni demult s-au dus, că n-au avut loc pe pământ. și s-a îndurat de ei stăpânul nostru cel de sus, ni i-a smuls dintre atei, dar ne-a dat poete-n plus. dac-aș fi poet, cum nu-s, ce-aș mai trage o beție! ca apoi, pe gânduri dus, să mă dreg cu poezie. și cum toate-s trecătoare habar n-am ce-aș
DAC-AŞ FI POET... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364367_a_365696]
-
a istoriei așa cum a fost, și desigur un capitol de demnitate națională, cu care putem ”spală” fereastră murdară prin care unii ne-au dorit să ne vadă deformați, urâți, cu sufletul întinat de acceptarea fără cârtire a suveranității unui regim ateu, importat- culmea- în numele fraternității!. Deși am participat la înregistrarea unei emisiuni întregi pentru televiziune, din care nu au lipsit comentarii pertinente despre Odiseea plăcilor memoriale (Ed. Bibliotecă Bucureștilor, 2012), sau Cartea plăcilor memoriale și despre autorul ei, textul Magdei Ursache
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
creierul nu este decât lacheul inimii", exprimă crezul unui neobosit călător prin scurta viață în aflarea sensului existenței: "Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu" (Mortua est, 1871, 1 martie). Ce vrea să spună de fapt poetul în aceste versuri? Zoe Bușulenga observă într-un comentariu al său că condiționalul dacă, în poezie prezent prin de e
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
scris Dumnezeu" (Mortua est, 1871, 1 martie). Ce vrea să spună de fapt poetul în aceste versuri? Zoe Bușulenga observă într-un comentariu al său că condiționalul dacă, în poezie prezent prin de e, precede definirea sensului de întors și ateu. Așadar, doar dacă moartea ar fi țelul singur al vieții, atunci viața ar primi aceste atribute. Ultimul vers exprimă conștiința că omului nu-i sunt proprii atributele divine. De altfel, tot Mihai Eminescu nota: Ideea dumnezeirii s-a născut din
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
năvălit peste societatea românească tradițională: de fapt această elită subțire impusă de sovietici era în majoritatea sa covârșitoare de origine alogenă. Nomenclatura comunistă dezvăluită de Vladimir Tismăneanu era un melanj etnic de ruși, bulgari, unguri, ucrainieni, basarabeni, greci și evrei atei. Componentele psihologice ale acestei elite subțiri era aceea a unei secte religioase. Credința sectei era comunismul, iar Moscova un fel de Ierusalim al lor. Liderii comuniști ai PCR erau căsătoriți cu franțuzoice, rusoaice, cehoaice, spanioloaice cu origini evreiești. Liderii comuniști
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
când lângă sala de sport a Stadionului de tip Adrian Năstase, se construise o capelă mortuară la standarde europene. Până una-alta, cum orice minune, domnul meu, ține trei zile, mai marii orașului, care nu mai erau de această dată atei, știau că și nemulțumirile maselor n-o să țină nici ele, mai mult de trei zile. Că oamenii se vor obișnui încet și așa, să meargă la cumpărături numai și numai în cimitir. Decât să fi fost construit acest supermaket pe
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de AL.FLORIN ȚENE 7-Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească. Teognis din Megora spunea,și era convins,că divinitatea se exprimă prin poet.Mă întreb,atunci când poetul este ateu,de ce divinitatea îi toarnă în cuvinte înțelesuri? Răspunsul îl aștept de la Divinitate. -Democrit:cineva nu poate fi mare poet fără înflăcărarea inspirației.Deci,inspirația vine de la muze,o spune tot Democrit,iar acestea sunt foarte setoase.Să poată trasmite poetului
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ SĂ NU RĂTĂCEASCŞ-7 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362276_a_363605]
-
tot mai puțini oameni! De ce? Păi costa scump, chiar dacă are două stele! Comuniștii nu au avut de lucru și au mai construit și alte hoteluri cu nume de zeițe de data asta; Afrodita, Diana, Minerva și mai ziceau că sunt atei! Pe atunci acestea toate erau pline, căci mai veneau și turiști din afara României, dar acum nu mai vin nici din interiorul țării. Cum de ce? De unde să scoată românașul de rând din buzunarul său gol cei câteva sute de lei să
SCRISOARE CĂTRE ZEUL HERCULES,...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360825_a_362154]
-
dintre ei fiind personalități marcante care și-au aflat, acolo, sfârșitul, unul martiric și mucenicesc!... Prin urmare, să avem, cu toții, convingerea că majoritatea covârșitoare a acestor dosare sunt de urmărire, cei cuprinși în ele fiind niște victime ale sistemului comunist ateu!... De ce avem această impresie că acesta ar fi fost ultimul și cel mai important lucru pe care-l mai aveam de făcut după care am fi trăit „într-un cer nou și un pământ nou”?!... Oare nu a fost atunci
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP CALINIC AL ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI, ACUM, LA ÎMPLINIREA A 73 DE ANI DE VIAŢĂ PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363102_a_364431]
-
În primul rând, predica despre infern nu îl mai sensibilizează pe omul contemporan, fiind părtaș la experiențele cutremurătoare ale începutului de mileniu, iar credința în infernul creștin tradițional se prăbușește. În al doilea rând, în secolul XXI vorbesc mai mult ateii decât creștinii, despre infern; așa cum bine observă și Jean Guitton: „În aceste vremuri în care credincioșii încearcă să atenueze rigorile osândirii veșnice, printr-un curios paradox, expresiile cele mai precise ale lumii infernale trebuie căutate în tabăra filosofilor indiferenți sau
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
creștinii, despre infern; așa cum bine observă și Jean Guitton: „În aceste vremuri în care credincioșii încearcă să atenueze rigorile osândirii veșnice, printr-un curios paradox, expresiile cele mai precise ale lumii infernale trebuie căutate în tabăra filosofilor indiferenți sau chiar atei declarați”. Astfel, credem că în nici o altă perioadă a timpului posibilitatea infernului nu a trezit mai mult interes și nu s-a bucurat de mai multă complezență din partea gândirii laice independentă de orice credință ca în zilele noastre. Totuși, infernurile
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]