50,818 matches
-
mai în fiecare duminică, prin fața vapoarelor ancorate în port, să devin navigator și să cunosc, în primul rînd, deșerturile și pădurile africane. Imaginația fierbinte, elanurile de evadare "mărturisite și altora ca o convingere de neclintit", cred că mi se puteau atribui. Interiorul bazarului lui Hwaja-al-Wasiti l-am descris după atelierul unui bijutier din Constanța. Braia a fost o vînzătoare de "garizi" în localurile de noapte constănțene, Marcu s-a numit patronul unui bar, pe al cărui fiu îl meditam prin clasa
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
mai mare avantaj este proiecția pe care o fac asupra celorlalți. Țăranii printre care am crescut erau ființe puțin sofisticate. Asta nu însemna prostie, ci o anume lectură a intențiilor la primul nivel, prin tradiție. Departe de ei ideea de atribui un dublu sens la o promisiune sau la o afirmație. Lipsa contractelor scrise între părți făcea ca esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
prin tradiție. Departe de ei ideea de atribui un dublu sens la o promisiune sau la o afirmație. Lipsa contractelor scrise între părți făcea ca esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi se spune și în nici un caz unul malefic. În mod natural cred în modestie, onestitate și bună credință. Iar dacă, la rândul meu, nu satisfac totdeauna aceste criterii este pentru că nu mai sunt
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede încă, nimic nu pare a fi decît la început./ Chiar sfîrșitul. Urcăm în munți, uităm cine sîntem,/ iubim și cîntăm, revenim în straie,/vorbim, uităm, și pînă la urmă/ n-
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
așteptînd să treacă peste podul de flori" (ib., 24 martie 1998; citatele reproduse fără indicația de pagină sînt preluate din versiunile pe Internet ale periodicelor românești). Distanța ironică este și mai evidentă în construcțiile analogice care păstrează podul, dar îi atribuie materiale de construcție diferite, în funcție de tema zilei: "60 de părinți și studenți au luat cu asalt Ministerul Educației, supărați că / S-a prăbușit podul cu loaze de peste Prut" (Evenimentul zilei = EZ, 1947, 1998, 1); " După poduri de flori, loaze sau
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
lecțiuni incerte. În ediția pe care o comentăm, la capitolul Grigore Alexandrescu, p. 11, fragmentul: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel de ascetism liric în care culoarea vie (...) dispare în favoarea semnificațiilor. Aceasta (...) nu trebuie s-o atribuim unei lirici (...) cu care avea de luptat poetul, cât unei inclinații native spre reflecție" - poate fi completat și corijat după numărul menționat din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel ascetism liric în care culoarea vie a lucrurilor dispare în favoarea semnificației lor. Această ariditate formală nu trebuie s-o atribuim unei limbi încă nemodulate, cu care avea de luptat poetul, cât unei înclinări native spre reflecție". în forma apărută, cartea nu este completă, autorul ar mai fi vrut să includă dintre poeții vechi pe Heliade și Hasdeu, iar în ultima
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
fragment din partea încă nepublicată a jurnalului în care autorul consemna cum a decurs examenul de licență. Descrierea acelei zile (6 februarie 1970) începe într-o manieră inconfundabilă, cu o contradicție a imaginilor și a registrelor. Iată mecanismul pe care îl atribuia, cu doar câteva pagini înainte, lui Bacovia: "Examenul meu de licență. La 9 și ceva dimineața. Lumină multă în aer"... Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, Colecția "Eseul de 100 de pagini", 1999, 96 p., f. preț.
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
pentru anii '90 în care toată lumea este împroprietărită cu pietre, toată lumea împotriva tuturor; singura sa proprietate - cea mai curată - a rămas vina. Semnul înstăpânirii depline asupra ei îl reprezintă tocmai imboldul de a merge mai departe și de a-și atribui întreagă o verticalitate până nu demult discutabilă. 7. Dar asimilarea vinei este nu doar de natura revelației, așadar instantanee, punctuală, ci ceva care nu știi dacă s-a sfârșit sau dacă abia începe, care revine uneori atunci când te aștepți mai
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
deschisă expediată pe adresa suplimentului cultural, la începutul colaborării cu acesta, urmare a faptului că două dintre articolele sale nu fuseseră publicate. Eliminarea lor ar fi pornit, pare-se, de la unul dintre redactorii suplimentului, o persoană căreia I. Funeriu îi atribuia pe atunci "nostalgii roșii". Această bănuială o etichetează astăzi drept amprenta indubitabilă a mentalității comuniste inchizitoriale, pentru care lipsa de probe reprezintă o uzanță judiciară, iar prezumția de nevinovăție un moft de fațadă. Ceea ce la domnul Funeriu ține loc de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în preocuparea de a depune mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
au experimentat-o, fie au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori. Însă indiferent de răspuns, toți subiecții intervievați de echipa lui Kaufmann nu concep practică dezgolirii în public a sînilor decît într-un spațiu simbolic, cel al plajei, sau unul echivalent
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o pactizare inconditionată, servila, înseamnă a ignora alt adevăr al epocii; simplă prezenta a lui Călinescu înviora atmosferă, i-a impulsionat pe ațiți tineri ai timpului să-și dea drumul vocației, să-și afle identitatea. Din
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
demonstrație neconvingătoare a felului echidistant în care a fost prezentată situația din Iugoslavia în Cotidianul. (Cronicarul a observat în ultimele săptămîni că în acest ziar numai de echidistanta nu poate fi vorba). Ion Cristoiu face proces de intenție omonimului sau, atribuindu-i acestuia ceea ce n-a scris, printr-o interpretare a articolului semnat de Ion Rațiu. La ora cînd Cronicarul își încredințează însemnările tiparului, acest insolit conflict de la Cotidianul e în desfășurare. Dar cum nu e prima oară cînd Ion Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
un colonel de Securitate, Pavel Segărceanu, si de care se interesează îndeaproape Alexandru Drăghici, constituie pretextul epic al examinării de aproape a comportamentului nomenclaturiștilor. Cu un remarcabil curaj artistic, Alex Mihai Stoenescu trece dincolo de imaginea convențională a unor personaje istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
care se interesează îndeaproape Alexandru Drăghici, constituie pretextul epic al examinării de aproape a comportamentului nomenclaturiștilor. Cu un remarcabil curaj artistic, Alex Mihai Stoenescu trece dincolo de imaginea convențională a unor personaje istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
deosebirile dintre diferitele tendințe care păreau, în epoca dintre războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
austera, codificata, schematica. Apărut în climatul religios al Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
îmi spun eu, sau dacă folosesc un nume care m-a însoțit de cînd m-am născut și cu care unii își vor aminti de mine, sau daca povestesc fapte ce coincid cu cele pe care alții mi le-ar atribui, sau daca numesc casa mea casă ocupată înainte și după mine de către alții, dar unde eu am locuit vreme de doi ani, este numai fiindcă prefer să vorbesc la persoana întîi, si nu pentru că aș crede că facultatea memoriei e
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
românului în lecțiile sale de la Cornell University. De asemenea Milan Kundera în Arta românului și în Testamente trădate. Aceștia și alții par a nu mai ține cont de vechea idee (ilustrata de Lodge prin numeroase exemple din critică anglo-saxonă) care atribuia poeziei dreptul exclusiv de a stabili normă literară și distingea două tipuri de limbaj radical diferite, unul literar (cel poetic), altul nonliterar (cel al românului). Studiul lui Lodge mi-a prilejuit și cîteva reflecții care ar putea avea darul să
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
fi limba cea mai veche pentru că ar fi fost limba lui Dumnezeu. "De parca Dumnezeu ar fi fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea, în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
pentru a putea ratifica acea ipostază a sa de "gîdilici de Curte Veche", conform sintagmei prin care o desemna, cu o casanta amărăciune, autorul volumului Românește. Ceea ce nu înseamnă, așa cum pretind unii comentatori ai noștri de rea-credință, strîmbîndu-ne gîndul și atribuindu-ne o intenție calibanică pe care nu o avem, că am vrea să-l "demolam" pe autorul Biletelor de papagal, că am intenționa, Doamne, să-l "excludem" din literatura română. Indiscutabil, Arghezi rămîne unul din cei cei mai mari scriitori
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
în cel de-al doilea român, în care eroul reflectează la căsătorie altfel decît că locul unde se află pradă rîvnita. Contemplînd doi soți iubitori, el constată că fiecare dintre ei vrea să facă bine semenilor, dar încearcă totodată să atribuie faptă bună celuilalt. Nimic mai înălțător, s-ar putea spune. Dar nu este acesta un mod de a-ți inventa obiectul iubirii, după propriile tale legi, la fel de egoist cu acela al seducătorului? Poate că soțul iubitor propus de Kierkegaard este
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
ale numelor la modă la un moment dat. Pentru ultima sinteză e utilă și existența unui fond de contrast extraliterar, alcătuit din date statistice care să indice cît mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuți. La noi, o asemenea investigație nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel puțin pentru secolul actual, e realizabila (există studii limitate la un sat sau la o zonă, dar, cel puțin din cîte știu eu
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]