1,372 matches
-
mișcări de apărare a drepturilor omului și de sprijin pentru familiile victimelor Războiului Murdar. În acest sens a înființat organizația " El Servicio de Paz y Justicia", care a servit ca instrument de apărare a drepturilor omului și de denunțare a atrocităților comise de dictatura militară. Pérez Esquivel a fost arestat în anul 1976 în Ecuador, împreună cu mai mulți episcopi catolici din America Latină. În 1977 a fost reținut la Buenos Aires de Poliția Federală Argentiniană, torturat, arestat fără proces timp de 14 luni
Adolfo Pérez Esquivel () [Corola-website/Science/328891_a_330220]
-
noaptea Oscarurilor, Moore l‑ar fi desenat pe președintele Bush mergînd de‑a bușilea în pielea goală, cu fesele îndreptate spre un regizor de film porno, oare ar mai fi încă în viață astăzi? Război - total, necruțător, civilizat Cu prilejul atrocităților de la Paris, de la Charlie Hebdo - așa cum nu o făcuseră însă când Michael Moore a fost ținta unor atacuri în toată presa - jurnaliștii au răspuns apărînd cu înflăcărare dreptul de a ofensa. Sau cel puțin așa ar trebui să credem. Intervievatorul
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
trecut o graniță care nu mai poate fi trecută înapoi. Pentru prima dată de la înfrîngerea fascismului, niște cetățeni au fost masacrați din cauza a ceea ce au desenat, au spus și au publicat ”. The Guardian a adoptat un punct de vedere similar: „Atrocitatea de miercuri a fost (...) cel mai sîngeros atac împotriva jurnalismului occidental din vremurile noastre.” De fapt, în Europa cel puțin, cel mai sîngeros atac asupra jurnalismului din vremurile noastre a avut loc pe 23 aprilie 1999, cînd NATO a bombardat
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
sprijinul pentru dreptul de a ofensa nu trebuie să se limiteze numai la imaginea absolutizată a unei lumi împărțite în „buni„ și „răi”, „ai noștri„ și „ai lor”. Ca și restul presei, Guardian protestează vehement cînd „cei răi” comit o atrocitate contra „alor noștri”, dar înflăcărarea cu care apără libertatea de exprimare le scade simțitor atunci cînd „ai noștri” bombardează televiziunea sîrbă și libiană sau cînd e vorba de amenințări cu moartea împotriva unor realizatori progresiști de film din SUA. Redacțiile
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
străinătate nu fac, desigur, decît să arunce paie pe foc”. Eufemismul „buclucuri occidentale” este un exemplu limpede pentru felul în care publicații precum The Guardian se ostenesc din greu să menajeze interesele elitei, evitînd descrieri mai precise cum ar fi: „atrocitățile occidentalilor” sau „genocidul comis de Occident”. Un editorial din Times scria cu privire la ucigașii de la Charlie Hebdo: „Victimele știau ce riscuri își asumă dacă sfidează strategia jihadistă de cenzură prin teroare. Au acceptat riscurile. Au înțeles că libertatea nu vine gratuit
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
petrece într-un lagăr de concentrare (sora scriitorului fusese închisă și ucisă de naziști într-un asemenea lagăr). Romanul său "Soroc de viață, soroc de moarte" (1954) a fost cenzurat de editura germană care l-a publicat, eliminând scenele despre atrocitățile comise de naziști în țările ocupate, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Remarque a continuat să publice până în 1962. În ultima parte a vieții, a călătorit mult în Franța, Italia, SUA. În perioada 1958 - 1970 a fost căsătorit cu
Erich Maria Remarque () [Corola-website/Science/311478_a_312807]
-
Între 1947 și februarie 1948 întreaga avere a familie sale a fost confiscată de comuniști și urma să fie arestat de acestia, dar datorită problemelor grave de sănătate cauzate de suferința și munca din lagărele sovietice la care se adaugă atrocitățile comuniste, nu mai ajunge până la a fi arestat deoarece pe data de 6 martie 1948 încetează din viață.
Vasile Mihalca () [Corola-website/Science/334468_a_335797]
-
loc la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii de evrei aruncate în stradă și alte atrocități. Pogromul a atras proteste în toată lumea; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat țarului Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.”"
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
ca avocat, în anii războiului a fost preponderent soldat. Fiind acuzat în legătură cu o eventuală răspundere pentru cele întâmplate la lagărul de la Bredow, nu s-a ajuns la nici o condamnare, tribunalele din RFG considerând că nu putea fi judecat pentru anumite atrocități din perioada 1933/34.
Wilhelm Karpenstein () [Corola-website/Science/323089_a_324418]
-
preponderent din Provența, Auvergne, Gasconia și alte regiuni din sudul Franței, ulterior a trecut Alpii, apoi de-a lungul coastei Adriatice prin Istria și Dalmația, în Durazzo a ajuns la drumul Egnatiei până la Constantinopol. În timpul înaintării cruciații au făcut multe atrocități cu localnicii, care deseori asigurau armata cu cele necesare. Pentru ruinarea orașului Rotia cruciați contelui au trebuit să plătească, în apropiere de Rodosto au fost atacați de un detașament de mercenari bizantini. După recunoașterea impăratului Alexios I Comnen, cruciațiia au
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
care făcea exploatarea în Congo neprofitabilă. Statul a preluat dominionul personal al lui Leopold și a desființat compania, dar perioada de explozie a prețurilor cauciucului se terminase. George Washington Williams, politician și istoric afro-american, a fost primul care a relatat atrocitățile din Congo. William Henry Sheppard, un alt afro-american, misionar prezbiterian, martor ocular la atrocități a dat și el mărturie. E. D. Morel, ziarist și agent de navigație britanic, a înțeles și el, verificând documentele comerciale ale Statului Independent Congo, că
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
și a desființat compania, dar perioada de explozie a prețurilor cauciucului se terminase. George Washington Williams, politician și istoric afro-american, a fost primul care a relatat atrocitățile din Congo. William Henry Sheppard, un alt afro-american, misionar prezbiterian, martor ocular la atrocități a dat și el mărturie. E. D. Morel, ziarist și agent de navigație britanic, a înțeles și el, verificând documentele comerciale ale Statului Independent Congo, că, deși de acolo veneau cauciuc și fildeș în valoare de milioane de dolari, banii
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
onoare, 29 octombrie, ce poarta deviza foarte sugestivă: "La šarafa fi-l-ǧarimati"/ "There is no honour in killing"/ „ Nu există onoare în crimă”. Pakistan-ul, unde crimele de onoare sunt cunoscute sub numele de „karo kari”, este țara în care, astfel de atrocități sunt cele mai răspândite, iar membrii comunității și autoritățile politice colaborează pentru a le ascunde. Conform lui Yasmeen Hassan „conceptul de femeie văzută ca proprietate și onoare este atât de mult înrădăcinat în domeniul social, politic și economic al Pakistan-ului
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
spre orașe, în special Atena, și spre alte țări, cum ar fi Statele Unite sau Australia. A fost afectată puternic în timpul celui de-al doilea război mondial și a războiului civil grec, în peninsulă fiind comise unele dintre cele mai mari atrocități din țară din timpul acelor conflicte. Nivelul de trai a crescut semnificativ în întreaga Grecie între timp, mai ales după ce țara a intrat în Uniunea Europeană în 1981. Cele mai importante orașe din Peloponez sunt (recensământul din 2001): În Peloponez se
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
că este singurul comis la o asemenea scară împotriva trupelor americane din Europa în timpul celui de al Doilea Război Mondial, a stârnit uimirea, ca și numărul de victime, civile și militare, acesta fiind însă foarte mic prin comparație cu alte atrocități văzute pe alte teatre de operațiuni în cursul aceluiași conflict. Pe lângă efectul pe cate evenimentul l-a putut avea asupra combatanților americani de pe front, se pare că informațiile au avut un impact semnificativ în Statele Unite. Aceasta explică evident de ce suspecții
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
suspecții au fost deferiți, după război, tribunalului militar internațional de la Dachau ale cărui lucrări s-au desfășurat în mai și iunie 1946. În ceea ce mai târziu a fost cunoscut ca procesul masacrului de la Malmedy, și care viza de fapt toate atrocitățile imputate unității "Kampfgruppe" Peiper în timpul bătăliei din Ardeni, acuzatul cu gradul cel mai înalt a fost generalul Sepp Dietrich, șeful Armatei VI Panzer, din care făcea parte Peiper. Joachim Peiper și principalii săi subordonați au fost și ei acuzați. Peste
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
se numără confiscarea imobilelor și averilor catolice. Franciscanii au fost nevoiți să plece din oraș. Până în 1707 puținii maghiari care au păstrat totuși religia catolică n-au avut un loc unde să ține slujbe religioase și au fost puși sub atrocitățile locuitorilor majoritari, totodată erau discriminați și de către conducătorii orașului. Rezolvarea situației era implementată în 1728 când au cumpărat casa lui Ferenc Nagy Szabó, unde până în 1764 cu ajutorul politicii pro-catolice habsburgice iezuiții au construit după planurile lui Bálint Scherzer o Biserica
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
distruse si monumente în ruină și află de drama zecilor de mii de copii inchiși în cele 600 de orfelinate ce trăiau in condiții mizere și fiind infestați cu virusul HIV. După vizita din ianuarie 1990 Principesa Margareta, șocată de atrocitățile comise de regimul comunist, lansează numeroase apeluri internaționale prin care cere ajutorarea României. În 1990, pe 9 august la Versoix, împreună cu regele Mihai, principesa Margareta pune bazele Fundației Principesa Margareta a României. Vizitele Principesei Margareta devenind din ce în ce mai frecvente fac ca
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
Revoltă din Aprilie). Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani împotriva populației civile au șocat opinia publică europeană. Astfel de vești erau un motiv suficient pentru Imperiul Rus ca să se implice în conflict de partea rebelilor. O nouă tentativă de pace a fost făcută de delegații Marilor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
levitație, telepatie, magie, alchimie etc.). La 6 octombrie 1928 apare în "L’Europe Nouvelle" (n° 556, p.1344) comentariul lui Gabriel Marcel asupra romanului "Les Conquérants" al lui André Malraux. Criticul emite ipoteza că numai printr-o implicare personală în atrocități a romancierului a putut să fie creată o imagine atât de vie a absurdului existențial. Malraux ripostează, la 20 octombrie, în paginile aceleiași reviste (L’Europe Nouvelle, n° 558, p. 1411), respingând cu vehemență observațiile morale marceliene, pe care le
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi ajută pe tinerii cineaști să transfere ideile lui Creangă într-o lume de opresiune totalitară, subliniind aspirația eternă a unei națiuni bântuite de atrocitățile istoriei spre emancipare spirituală”. Un verdict similar a fost atribuit textului original al lui Ioviță de către criticul literar Viorica Stamati-Zaharia, care a detectat posibile ironii îndreptate înspre liniile directoare ale realismului socialist. Un film de televiziune omonim a fost realizat
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
-a intră în orașul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacrați 477 de români. Cea mai mare și mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morți- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate din județul Sălaj, aflată la 45 km de orașul Zalău
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008: Gavril Butcovan amintește și de celelalte crime comise în noaptea masacrului: Supraviețuitorul își încheie povestea facând o remarcă cu privire la implicarea localnicilor maghiari la această atrocitate: După 1983, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
transformarea lagărului de concentrare în muzeu. Sculptori italieni și polonezi, ajutați de comitetul internațional Auschwitz, au ridicat un monument impresionant, dedicat victimelor holocaustului. Printre aceștia se numără și înaltul prelat franciscan Maximilian Kolbe, care, în semn de protest față de aceste atrocități, a declarat greva foamei și ca urmare a acesteia a și murit. În amintirea călugăriței și filosoafei evreice Edith Stein, convertită la catolicism și ucisă la Auschwitz în anul 1942, o mânăstire carmelită ce funcționa într-o veche hală a
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]