942 matches
-
Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul împăratului i se pare de bun augur. Îl vede îngrijorat și prinde curaj. — Scribonius Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a rosti cu o voce de gheață: — Fiul fostei mele soții... Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta este similară cu o înmormântare. Mai rău chiar. Cu o vânzare, căci stator nicește ieșirea fecioarei de sub puterea tatălui și intrarea ei sub autoritatea Marelui Pontif. Ca o sclavă care trece din mâna unui stăpân într-a altuia. Nici un augur nu cercetează dacă păsările zboară favorabil sau se așază în locuri prevestitoare de prosperitate și fericire. Fiind femei, nu pot apărea în Adunarea Poporului, așa că nici poporul nu le vede când îmbracă sacrul veșmânt alb și își taie cosița. Odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răstălmăcească vorbele. Cine știe ce prostii poate pune în circulație, spunând că le-a aflat de la ea. Va trebui să găsească altă cale să o facă să înțeleagă că atât ele, cât și flaminii însărcinați cu slujba unui singur zeu, pontificii și augurii, sunt cu totul în puterea principelui. Dreptul pontifical îi îngăduie să-și exercite asupra lor puterea paternă, în numele zeilor. — Ai mai avut cumva vreo soră aleasă pentru acest sacerdoțiu? răsună iarăși glasul Marelui Pontif. Asta ar scuti-o să devină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări stupide, chiar dacă fac parte din canon. Parvenitul de taică-său n-avea cum să ajungă flamin, augur, preot salian, quindecemvir sau septemvir, ca să invalideze alegerea. Funcții dintr-astea sunt oferite persoanelor cu importanță politică, nu unui coate goale care s-a îmbogățit peste măsură în nici zece ani. Cât timp vei locui aici, voi veghea asupra ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi murmură confidențial: — E fostul palat regal construit de regele Numa. Ridică tonul ca să le îndemne pe celelalte: Haideți mai repede, că ne apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanicus. Pe față îi joacă reflexe tulburi. Am visat-o și pe Mariamne, spune stânjenit. Inexplicabil, declarația - oricât de neașteptată - îl liniștește pe Herodes Agrippa. Ironia înlocuiește spaima. Să-și fi pierdut într-atâta atracția vechea artă a haruspiciilor și augurilor, încât romanii ăștia înfumurați se înjosesc până la a cere ajutorul chaldeilor disprețuiți? Nu sunt eu omul care să dea dovadă de astfel de slăbiciuni, încearcă neîndemânatic Germanicus să se disculpe. Tonul scade în intensitate până la adierea unei șoapte: — Dar Mariamne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuit să-l omoare de prima dată? În acest moment berbecul se prăvălește din picioare, la câțiva metri de ei. Este adus pe umeri înapoi la altar. Imediat, haruspicii se apropie grăbiți să examineze măruntaiele victimelor. În jurul lor se adună augurii, pentru a veghea ca ritualul să fie îndeplinit cu strictețe. Orice greșeală ar putea anula puterea sacrificiului. Mersul șontâcăit al lui Claudius Nero îl scoate în evidență printre ei. Observă dintr-odată o rumoare puternică în jurul lor. Un sacrificator s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că o mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele care se sperie și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele care se sperie și când tragi un pârț lângă ele. Cât despre haruspici și auguri... Mișcă a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în purpură și s-a așezat pe un tron de aur, animalului sacrificat i-a lipsit tocmai inima. Nici până în ziua de astăzi haruspicii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în purpură și s-a așezat pe un tron de aur, animalului sacrificat i-a lipsit tocmai inima. Nici până în ziua de astăzi haruspicii și augurii n-au fost în stare să răspundă la întrebarea: a putut victima să trăiască fără acest organ, sau l-a pierdut chiar în timpul sacrificiului, care a fost atunci fără valoare? Dacă Iulius Caesar s-a șters la fund cu știința
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli ridicol de stricte și în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă inversiune de cuvinte este considerată drept greșeală. — Am auzit că la Anagnia, nu departe de aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni? Sau simple evenimente ce sfidează ideea noastră de normalitate? — Cică o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei oare la rândul lor avertismente și mesaje de acceptare cifrate în organele victimelor? Sprâncenele i se unesc în unghi deasupra nasului. Ce se întâmplă dacă nu le dai atenție? Flaminul lui Marte apare lângă altar, urmat de haruspicii și auguri. Înalță deasupra capului un talger plin cu cărnuri însângerate. Măruntaiele au fost examinate, anunță. La rândul său, Regele Sacrificiilor apucă una dintre cupele de pe altar și, ținând-o cu ambele mâini, o ridică. — Pater Mars, te rugăm să primești cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este și ea de rău augur, con tinuă preotul, cu excepția clipelor de spaimă, sau de teamă, ca acum... Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele Pontif răspunde ca un ecou: — Îndurare...! Se îneacă ușor de emoție. Adunarea, înspăimântată de minu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care cumva să le încurce pe cele oferite zeului cu cele date credincioșilor. Măruntaiele, pentru zei, carnea, pentru oameni. O diviziune strictă ce reprezintă prăpastia de netrecut dintre muritori și nemuritori, cifrată în codul reglemen tat cu strictețe al ritualului. Augurii stau și ei în apropiere și supraveghează întregul proces, cu ochii cât cepele. Să fie siguri că oamenii nu se înfruptă din părțile destinate zeului. În entuziasmul mulțimii dezlănțuite, Velleius Paterculus este unul dintre puținii care observă că o fărâmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca. Înăuntru nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Castelele medievale japoneze erau, de regulă, construite pe înălțimi, iar la poalele acestora se desfășurau așezările numite jōkamachi, orașe dezvoltate în jurul castelelor. Kamigata desemna în Japonia medievală zona din jurul capitalei imperiale, Kyōto. Literal, „castanele victoriei” erau considerate semne de bun augur și erau puse în casă cu ocazia Anului Nou sau în ajunul luptelor. Stilul shunkei se caracterizează prin vopsirea lemnului cu un strat de lac întotdeauna transparent, astfel încât fibra lemnului să rămână vizibilă. Acest stil a apărut în secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
facă Într-o casă În care femeile Îl adorau și-i anticipau nevoile Înainte ca el să și le formuleze În gând. Prietenii săi străini Îi spuneau Philip. Numele englezești ale fraților mei erau Preston și Nobel, nume de bun augur, pentru că primul semăna ca rezonanță cu „președinte“, iar cel de-al doilea era numele unui premiu prestigios care era Însoțit și de o sumă mare de bani. Mama Scumpă Își alesese numele de Bertha pentru că tatăl meu Îi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și i-a zis că avem o expresie care Înseamnă exact acest lucru: bibi jie shi - care se găsește peste tot. Dacă se găsește peste tot, a spus el din politețe, atunci Înseamnă că e un nume popular, de bun augur. După cum văd eu lucrurile, dacă se găsește peste tot Înseamnă că e un lucru banal și enervant ca puricii sau praful. În ziua În care Îmi spunea toate astea, Mama Scumpă purta agrafa mamei, cea despre care spunea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țânțari se abătuse asupra lor ca și cum ar fi fost armata Bai pornită pe urmele lor. Heidi a Împărțit cremă cu hidrocortizon. Era oricum prea târziu pentru DEET1. Bennie era epuizat. Umerii Îi atârnau greu. Era oare un semn de rău augur prevestind cele ce vor urma? Oare ceilalți credeau că era numai vina lui pentru că alesese un ghid prost? Se străduia așa de tare ca totul să iasă perfect, făcea lucruri de care ei habar n-aveau! Și acum, În loc de mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atunci când am ridicat tava și am dat să ies din bucătărie, n-am simțit nici una dintre metamorfozele uzuale. Simțeam doar o necunoscută până acum căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]