7,165 matches
-
pe inima goală!? - Imediat, imediat...! Am stabilit cu Jan tot protocolul, fii pe pace. Tu scoate ceva tărie, vezi mai întâi ce preferă oaspetele? Alex se conformă pe dată. Scoase din bufet mai multe sticle cu etichete scrise cu litere aurii sau argintii, băuturi rafinate, aflate cu prisosință în casa unui om care se respectă. Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum mărturisi el mai târziu, cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări mândre de penajul cu care natura le-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei aurii creau în întunericul nopții un spectacol feeric. Puradeii, care nu cunoșteau oboseala zilei, jucau în fața corturilor tananica. Printre cei mai răsăriți, se afla și Voica, nepoata bulibașei. O drăcoaică în carne și oase prin venele căreia se vedea că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete. Un ceas de mână uriaș, galben - auriu, dintr-un plastic ordinar. Acum i-am aterizat o flegma ”la fix”, pe cifra 12. Esteee...! Sunt cu adevărat bun. Am Încercat să lovesc solnița Înaltă, cu capătul de sus bombat, dar am nimerit lângă, pe calendarul creștin - ortodox. M-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de bunătăți pe masa din sufragerie. Se înfruptară toți trei din antreurile apetisante, apoi trecură la ciorbă, ca în cele din urmă, Ina voind s-o scutească pe mama ei de un nou efort, scoase din cuptorul aragazului un pui auriu pe care-l așeză pe o faianță, în dreptul tatălui. - Tăticule, astăzi aripile amândouă sunt ale tale! glumi ea, știind că în casa lor, întotdeauna aripile erau ale ei. - Nu, nu, una ție și una mie, hotărî tatăl fără drept de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
își bat joc de noi? — Numai dacă i-am crede. — Tu ai fi în stare să-i crezi? Dan tăcu. Primise până acum sute de invitații, unele colorate, altele alb negru, câteva tăiate cu foarfeca zimțată și multe cu chenar auriu. Textul era în mare măsură același și anunța turneul unui faimos misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit va avea loc un număr de vindecări miraculoase. Spune, ai putea să-i crezi pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au pus în cap de data asta, dar sigur e vorba de un alt tip de manipulare, și că-i trimite pe toți la naiba cu toate anunțurile lor împuțite și vindecările lor de rahat. Rupse nervoasă hârtia cu chenar auriu și se cuibări în brațele lui Dan cu tot sufletul ei necredincios. El ar fi vrut să se potolească ca să poată gândi singur în liniște, însă bretonul ei era așa de atrăgător și sexy, iar buzele ei se mișcau lent
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unui film de epocă cu vedete mult râvnite mai ales de doamne, d-na General (o numeam așa numai când voiam să atrag cuiva atenția asupra autorității și respectului de care dădea ea dovadă) afișa scurt, de după ochelarii cu rame aurii, doar o sticlire de privire într-un unghi ascuțit, asemenea unui fulger și în același timp, o strângere de buze care însemna mult mai mult decât o apostrofare cu vorba sau cu fapta și nu se mai auzea nici musca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco Polo, grație unui puseu de febră spaniolă am vizitat Muzeul Prado. După ce de-abia ieșisem din vastele săli, zăpăcit Încă de vârtejurile aurii din tablourile lui Velázquez și de sângele coagulat, depus pe canavale, al lui Tițian, un virus sud-american m-a Înhățat Într-o excursie organizată prin Tierra del Fuego. Mă aflam, așadar, la Capul Horn, admirând locul În care curenții celor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
părând a avea forța de-a le ține răsfirate, iar Într-o bună zi iese din ascunziș și-mi trece ușor prin fața ochilor. Mă văd, deci, intrând Într-o cameră cu pereții acoperiți de un tapet verde-cenușiu cu niște modele aurii, ca niște tăieței. În dreapta mea, lângă bibliotecă, este o masă lungă din lemn masiv. Înaintez un pas sau doi, iar lumea Își schimbă Încet perspectiva. Un vas cu fructe de ceară, mascat până atunci de latura bibliotecii, navighează pe lacul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
produsă atunci cînd Joanna-Jeni ceruse mulțimii să formeze cercuri concentrice, În vederea trecerii la procedurile de vizualizare. Era etapa preliminară cosmicizării, adică revigorării energiei cosmice, care pătrunde prin chakras-ul coroană În trup și-l umple ca pe un pahar cu energie aurie, aproape lichidă. În etapa următoare, numită telurgizare, energia brună va fi expulzată cu o expirație prin chakras-ul frunții În atmosferă sau, prin picioare, În pămînt. În situația cînd chakras-urile se aflau Închise, datorită unui deficit de energie, trebuia aplicată mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ce să mai Întrebe. Totuși, pentru a nu pierde ascendentul moral pe care-l are Întotdeauna cel care pune Întrebările față de cel care răspunde, Întrebă la Întîmplare: — De ce? Valerian oftă, un alt mod de a spune că inspiră profund energia aurie și o expiră pe cea brună, așa cum de altfel făceau și ceilalți din preajmă, cu excepția doctorului. — Aveam nevoie de bani, recunoscu În cele din urmă. Spre norocul lui, În același moment, Joanna Jeni hotărî să verifice dacă acumularea de energie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o intenție prea explicită, deși destul de ambiguă, totuși. Ghinionul ar fi fost ca Marlon să nu lucreze În tura de dimineață. În acest caz, Naggie ar fi participat, În prima parte a zilei, la Marea Spirală, ar fi inspirat energie aurie și ar fi expirat-o pe cea telurică, iar după-amiază ar fi revenit la magazin, Însă era de presupus că după amiază aglomerația din magazin ar fi Împiedicat-o să facă observațiile mai amănunțite pe care le plănuise. CÎnd ajunse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba Sfîntului Apostol Matei, făcîndu-și de lucru cu trompele lor subțiri printre firele de păr încîlcite. — Trebuie să fie, reia Roja, altfel n-am fi rămas așa uniți după cîte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ca să vezi, se distrează Roja, și eu care-l credeam un om fără inimă, dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre asta? îi propune oprindu-se în fața ușii separeului, zgîindu-se tot mai insistent la plăcuța gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu-l înăuntru. — Intrarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a primit de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Economic. Bunica mă avea numai pe mine și eu o aveam numai pe ea. Eram aerul ei, mândria ei, seninul ei. Despre tata nu vorbeam, iar pe mama am visat-o o singură dată, legănând un prunc, Înfășat În scutece aurii, cu fețișoara roz. Mama Îi spunea pruncului că o dor rău rinichii, că țara noastră va intra În curând ca membră cu drepturi depline În Uniunea Europeană, iar la urmă i-a vorbit de Teoria Undelor Magnetice, telefonia mobilă care distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se oprește, Își ridică privirea spre albastrul Întunecat al cerului, Împroșcat cu stele aurii, nemișcate. I se pare nedemn să privească numai pământul. Din când În când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiu altfel decât fericit. Am să încerc acum să o descriu pe Antonia. Este o femeie care s-a obișnuit de mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]