2,663 matches
-
ai familiei Mălai, pe care i-am prezentat sumar aici, sunt personalități ale Leșului care au contribuit esențial la profilul cultural al comunei în epoca modernă. Instituțiile fundamentale ale comunității, Biserica și Școala, se prezintă ca dezvoltări, în epoca dualismului austro-ungar, ale proiectului pe care l-au schițat preoții Mălăieni. Între 1864 și 1871 este preot în Leșu Ioan Chita. Era fiul preotului Ioan Chita din Mintiu, la rândul său fiu al preotului Ilie Chita din Prislop. De la Ioan Chita, tatăl
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
redactor responsabil la ziarul „Libertatea”. Procesul a avut loc la Cluj, unde Cassiu Maniu era avocat, pe data de 19 septembrie 1906. Ștefan Pop era acuzat petru publicarea a două articole în timpul campaniei electorale din 1905, considerate defăimătoare la adresa statului austro-ungar. Procesul se sfârșește pentru Ștefan Pop cu arest de stat pe termen de 3 luni și amendă de 400 de coroane, atât pentru el cât și pentru ziar. În anul 1897 debuta în coloanele ziarului „Tribuna” din Sibiu, cu articolul
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
să-și exprime fidelitatea față de Austro-Ungaria, cerând astfel românilor să nu cadă victime ale influenței panslaviste. Iuliu Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiată de Primăria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiată de Primăria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București. Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București. Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit moarte de erou pe frontul rusesc. După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
mult, deși aceste victorii germane aveau importanța lor strategică, alte bătălii majore de pe Frontul de Est urmau să se dea în sectorul sudic, între Austro-Ungaria și Russia, acolo unde forțele rusești au reușit la început să pună pe fugă armata austro-ungară. A mai durat un an până când forțele germane și austro-ungare au reușit să schimbe soarta înaintării rusești, scoțându-i pe aceștia din Galiția și apoi din Polonia rusească.
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
bătălii majore de pe Frontul de Est urmau să se dea în sectorul sudic, între Austro-Ungaria și Russia, acolo unde forțele rusești au reușit la început să pună pe fugă armata austro-ungară. A mai durat un an până când forțele germane și austro-ungare au reușit să schimbe soarta înaintării rusești, scoțându-i pe aceștia din Galiția și apoi din Polonia rusească.
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
Nicolaev” în 1907 și a fost repartizat în cadrul Armatei cazacilor din Kuban. În timpul primului război mondial, Șkuro a fost numit comandant unei unități specializată în războiul de gherilă, în fruntea cărora a executat o serie de acțiuni îndrăznețe în spatele liniilor austro-ungare și germane. În timpul primei conflagrații mondiale, Șkuro a fost înaintat în gradul de colonel. După preluarea puterii de către bolșevici, Șkuro a organizat o unitate căzăcească antibolșevică în regiunea Batalpașinsk din Caucaz. În perioada mai-iunie 1918, el a efectuat raiduri în
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
s-a născut la data de 7 aprilie 1899 în localitatea Rodna Veche (județul Bistrița Năsăud). A urmat studii militare la Școala de Ofițeri de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
de 7 aprilie 1899 în localitatea Rodna Veche (județul Bistrița Năsăud). A urmat studii militare la Școala de Ofițeri de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
Delegationsgesetz"), care au fost aprobate de Împăratul Austriei, Francisc Iosif I, în 21 decembrie 1867 și care au intrat imediat în vigoare. "" a avut validitate doar în țările cisleithanice ale Dublei Monarhii, până la prăbușirea din octombrie/noiembrie 1918. Conform Compromisului austro-ungar din iunie 1867, "Legea delegației" a fost stabilită și publicată cu același conținut în limba maghiară în Regatul Ungariei; în afară de aceasta, constituția din Transleithania se deosebea în mod considerabil de cele cinci "legi de bază" din Cisleithania. "Legea constituțională a
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
lor" (în ) este una dintre cele patru propuneri legislative ale guvernului de la Viena ajunse spre dezbatere în Consiliul Imperial în iunie 1867 și era pandantul austriac al articolului XII/1867 din noua constituție a Ungariei, articol care trata despre compromisul austro-ungar. Numele scurt și inoficial al legii este datorat faptului că legislația în privința afacerilor comune ale monarhiei urma să se facă prin intermediul unor întruniri anuale paralele ale delegațiilor Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
(în ) cu sediul în Viena, numit până în 1911 "Ministerul Imperial de Război" ("Reichskriegsministerium"), a fost în perioada 1867-1918 cea mai înaltă instanță administrativă a Armatei Comune și a Marinei Militare austro-ungare. nu era responsabil pentru: Apariția ambelor "forțe de apărare" pe lângă Armata Comună și independente de ea a fost un rezultat al Compromisului cu Ungaria, care a făcut eforturi pentru a avea o armată ungară independentă de guvernul de la Viena. Numărul
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
avea o armată ungară independentă de guvernul de la Viena. Numărul cumulat al recruților celor două forțe de apărare era cu mult mai mic decât numărul recruților Armatei Comune și nu reprezenta decât o mică parte din numărul total al recruților austro-ungari. Funcția de ministru de război a fost ocupată de:
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
câte o cușcă între două cămile, legată de șei". El a vândut aceste animale la Cairo. Pentru o perioadă, a locuit în orașul Khartoum (capitala Sudanului) în calitate de funcționar al unei companii comerciale și mai târziu ca viceconsul onorific al Imperiului Austro-Ungar în acest oraș (1857). În anul 1853, plecând într-o misiune comercială, ajunge la reședința regelui fungilor, Idris Atlan, în munții Djebel Gule din regiunea superioară a Nilului Albastru, fiind primul european sosit în această regiune. Din călătoriile sale, el
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
21 mai 1887, Alba Iulia - d. 3 septembrie 1971, Cluj) a fost un preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist, întemeietorul geobotanicii în România. S-a născut la Alba Iulia. Tatăl său, Ignat Borza, a fost subofițer în armata austro-ungară, în cadrul serviciului de intendență (aprovizionare). Părinții săi sunt originari din satul Berchiș (jud. Cluj), sat căruia - în cinstea familiei Borza - i s-a dat numele de Borzești. Ulterior, părinții s-au mutat definitiv la Turda. Urmează Seminarul Teologic Greco-Catolic din
Alexandru Borza () [Corola-website/Science/299818_a_301147]
-
doua jumătate a secolului. Feroviarii câștigă pentru prima oară campionatul la a patra ediție la care participă, 1910-1911, impunându-se în partida decisivă cu 3-2 în fața studenților, la capătul unui meci dramatic. La acea dată Clujul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, motiv pentru care echipa a evoluat contra unor combatante maghiare. Competiția se dezvoltă, rapid, înspre un campionat, format din pînă la opt echipe. În 1912 formația feroviarilor și-a schimbat denumirea în KTC, Kolozsvári Torna Club. Anul 1913 consemnează un
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
1910, perioadă în care clubul a avut numeroși simpatizanți atât între populația maghiară din Cluj-Napoca, cât și între lucrătorii feroviari, echipa fiind reprezentanta orașului Cluj-Napoca în fotbalul din Regatul Ungariei în perioada în care Transilvania a fost parte a Imperiului Austro-Ungar, însă a atras antipatia majorității românești, care a preferat să susțină echipa fondată în 1919, Universitatea Cluj. După înscrierea în campionatul românesc, galeria CFR, formată în continuare din unguri, suporterii fostei KVSC, au intrat în conflict cu cei ai Universității
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
se eliberează pașaportul pentru "statele Europei, pe termen de 3 ani de zile la studie", având: "statură înaltă, păr-sprâncene, castanii, ochi negri, fruntea potrivită, nasul-gura-bărbia-obrazul=potrivite, fața smeadă, semne deosebite — nu are", Macedonski părăsește România în 1870, călătorind prin Imperiul Austro-Ungar, vizitând Viena, iar apoi Elveția și posibil alte țări. Se vehiculează că în timpul acestei călătorii l-ar fi cunoscut pe Mihai Eminescu, la acea dată student la Viena. Scopul călătoriei lui Macedonski a fost acela de a se pregăti pentru
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
în administrarea guvernului de la București. De asemenea, Consiliul Dirigent a început unificarea monetară, considerând că, în 1918, în Transilvania circulau mai multe semne de valori: leul românesc emis de Banca Națională, leul emis prin Banca Generală de către ocupanții germani, coroana austro-ungară, rubla Romanov și rubla de Lwow. În domeniul transporturilor și telecomunicațiilor au fost înființate Comisii Centrale pentru exploatarea și organizarea căilor ferate, a poștei, telegrafului și a telefoanelor. În învățământ, Consiliul Dirigent a dispus trecerea școlilor maghiare în posesia statului
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
este cale ferată din România, existentă astăzi doar parțial. Ea trece din Transilvania de NE în Bucovina de SV și traversează o creastă a Carpaților Orientali. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Pentru a ajunge pe cale ferată de la Viena sau Budapesta în Ducatul Bucovinei (care se afla în partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar) s-a construit o linie ferată prin Galiția care mergea de la Lemberg spre Cernăuți. Calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc (pusă
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
SV și traversează o creastă a Carpaților Orientali. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Pentru a ajunge pe cale ferată de la Viena sau Budapesta în Ducatul Bucovinei (care se afla în partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar) s-a construit o linie ferată prin Galiția care mergea de la Lemberg spre Cernăuți. Calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc (pusă în funcțiune în 1888) și continuarea sa către Vatra Dornei (pusă în funcțiune în 1902) s-au construit, printre altele, cu
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
au întrerupt legăturile feroviare dintre Bucovina și restul Austro-Ungariei. Armata a VII-a condusă de generalul Karl von Pflanzer-Baltin și staționată în sudul Bucovinei s-a aflat într-o stare de izolare ca urmare a tăierii comunicațiilor cu restul armatelor austro-ungare. Autoritățile austro-ungare competente au ordonat construirea unei căi ferate provizorii peste Carpați. Construcția în grabă nu permitea construirea de tuneluri sau poduri mari. S-au luat în considerare două variante: prima variantă presupunea realizarea unei legături de la Borșa prin Pasul
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
legăturile feroviare dintre Bucovina și restul Austro-Ungariei. Armata a VII-a condusă de generalul Karl von Pflanzer-Baltin și staționată în sudul Bucovinei s-a aflat într-o stare de izolare ca urmare a tăierii comunicațiilor cu restul armatelor austro-ungare. Autoritățile austro-ungare competente au ordonat construirea unei căi ferate provizorii peste Carpați. Construcția în grabă nu permitea construirea de tuneluri sau poduri mari. S-au luat în considerare două variante: prima variantă presupunea realizarea unei legături de la Borșa prin Pasul Prislop până la
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
la începutul anului 1916 din România aflată încă în stare de neutralitate. Ofensiva Brusilov a rușilor, din anul 1916, a rupt din nou calea ferată galițiană; traseul temporar a ajuns să aibă o importanță tot mai mare pentru aprovizionarea trupelor austro-ungare. Pe măsură ce armatele rusești de nord și de vest continuau să avanseze către Vatra Dornei, autoritățile austriece au evacuat în anul 1916 45 locomotive și mai multe vagoane de pe această cale ferată, pentru a nu cădea în mâinile rușilor. De asemenea
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]