553 matches
-
A prezidat Leonte Răutu, ajutat de Mihail Roller; ultimul și-a asumat rolul de principal comentator ideologic, arătând că tovarășii Marinescu și Cornea "s-au limitat în a spune că nu au făcut cutare"; or, rezoluțiile Partidului cer atât o autocritică detaliată și legată de concret, cât și dinamism în asumarea erorilor 12. De fapt, Partidul devenise o cazarmă sinistră, precum și spațiul unor teribile demascări. Cartea stă mărturie că autocritica era de multe ori preludiul unor înfierări infernale. Mai mult, cititorii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
György Lukács se identifică cu estetica marxistă. Dar aici este vorba despre un Lukács care încă nu era convertit la marxism. Cu ocazia diverselor reeditări, inclusiv în 1962, Georg Lukács - "domesticit" după înfrângerea revoluției maghiare din 1956 - și-a făcut autocritica (de altfel, retractările și dezicerile de opere din trecut sunt caracteristice pentru filosoful maghiar de limbă germană 70); însă Paul Cornea este foarte rezervat față de aceste revizuiri ale lui Lukács, pe care le asimilează unei autocritici "cu totul excesive", având
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1956 - și-a făcut autocritica (de altfel, retractările și dezicerile de opere din trecut sunt caracteristice pentru filosoful maghiar de limbă germană 70); însă Paul Cornea este foarte rezervat față de aceste revizuiri ale lui Lukács, pe care le asimilează unei autocritici "cu totul excesive", având "un caracter conjuctural"71. Acest conjuctural nu este definit, nu e numit, dar cititorul avizat a înțeles că era vorba despre presiunea contextului istoric, a puterii politice de la Budapesta din epoca post-Imre Nagy, care constrângea la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1), naște o serie de întrebări. Ce înțelege Bacovia prin „versuri fără de talent”? Au vreo legătură cu poemul în care se amintește de ele? „Talentul” e o dispoziție de moment asemănătoare cu „inspirația”? Dacă nu-i o ironie 2), această autocritică e neobișnuită. Ea evocă un soi de neputință despre care se vorbește doar în jurnalele intime, sub pecetea secretului. Autori care să se refere negativ, în poezii, la versurile altora sînt destui 3). Bacovia o face, iată, la ale sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nici nu face altceva. Din cînd în cînd, gîndul că „cineva departe muncește” și pentru el, îi revelă poziția de privilegiat, pe care, deși n-o refuză, o suportă destul de greu, căci prin firea sa e un tip moral și autocritic, uneori pînă la autodenigrare. într-o expunere despre „triada culturală și stilistică romînească” (prezentată la Bacău, în ziua de 15 aprilie 1986), Laurențiu Ulici a făcut o afirmație despre care el însuși a zis că „ține de domeniul stuporii”: Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mie, dar pe parcurs s-au dovedit insuficiente. Ori de cîte ori a mai apărut cîte una, chiar dacă neesențială, m-am bucurat, dar mai tare decît asta, am suferit. Nu o dată efectul a fost devastator. M-am pierdut într-o autocritică demobilizatoare, situație jenantă, greu de înțeles pentru mine însumi, darămite pentru alții. La cele două cauze se adaugă nemulțumirea că aceia ce mă înțeapă pentru întîrziere nu văd zecile de pagini publicate ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vine în prelungirea observațiilor casante asupra nomenclaturii, cu simțul portretului, cu replici dinamice și cu decupajul cinematografic al scenelor folosite de dramaturg în celebrele și controversatele sale creații Sâmbătă la Veritas și Hardughia. Deși acestea se înscriau în siajul observațiilor autocritice, pe care partidul se făcea că le încurajează, autorul se juca, totuși, cu cenzura, plasându-se la milimetru față de posibilele răzbunări ale tovarășilor cu munci de răspundere satirizați nu chiar amabil. La premiera Hardughiei (în care Cepexul local hotăra dărâmarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spiritul de observație și cel de orientare spațială, întregește capacitatea elevilor de receptare și utilizare a formelor/figurilor geometrice, cultivă simțul estetic și artistic, dezvoltă priceperi și deprinderi practice, îmbogățește bagajul de cunoștințe generale, contribuie la conturarea spiritului critic și autocritic, convinge școlarii de utilitatea refolosirii unor materiale. Primul capitol al acestei lucrări, “Tehnica origami - deschidere spre interdisciplinaritate și interculturalitate”, evidențiază aceste calități importante ale practicării tehnicii respective. Se realizează și o incursiune în originile și istoricul hârtiei, al artei origami
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
practice. “Aprecierea rezultatelor muncii trebuie să aibă la bază o analiză temeinică a lucrărilor efectuate, analiză făcută împreună cu elevii”[33]. Modalitatea în care cadrul didactic realizează această etapă a activității este hotărâtoare pentru formarea la elevi a spiritului critic și autocritic. Acest moment al lecției trebuie să fie unul dinamic, în care elevii să ia parte la discuții. Apreciind pe alții, în funcție de criterii explicitate de profesor, elevul ajunge să se aprecieze mai just și pe sine. Experiența arată că drumul spre
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
FB, B și S; calificativul I este corelat cu situarea competenței/comportamentului elevului sub nivelul minim de performanță; orele de “Abilități practice prin tehnica origami” oferă un cadru propice formării la elevi a capacității de autoevaluare, a spiritului critic și autocritic, prin antrenarea permanentă la analiza, aprecierea și evaluarea produselor realizate. “Abilități practice prin tehnica origami” reprezintă un punct de plecare pentru atingerea unui deziderat esențial al lumii actuale, și anume educația permanentă.
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
ca o perioadă istorică sau ca gen al istoriei artei, ci ca instrument analitic de investigare critică a lumii artei, a disciplinelor și instituțiilor. Ca urmare, critica deja instituționalizată ar putea chestiona rolul educației și al istorizării, devenind, prin demersul autocritic internalizat al instituției, un mecanism de control al noilor moduri de guvernare ca "instituții de artă critice". La rândul ei, punând în discuție activitatea instituției artistice în perioada capitalismului târziu, Nina Möntmann, curator în cadrul Nordic Institute for Contemporary Art (NIFCA
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de mărfuri supuse valorii de schimb 161. Extrăgându-și temele, strategiile și conținutul din critica culturală politicizată a Noii Stângi, unele voci din arta conceptuală se inspiră din scrierile Școlii de la Frankfurt și din activismul Situaționiștilor. Compartimentalizarea rigidă a domeniului autocriticii formale a artei, prin conduita eliminatorie a oricăror împrumuturi din medii adiacente artei, a cărei standard de calitate ar trebui să fie "puritatea", devine focarul de critică predilect al artiștilor care reacționează alternativ față de propunerile ideologice din scrierile lui Clement
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se intră în detalii tehnice de elaborare discursivă a definiției artei. Prin urmare, arta conceptuală apare doar ca un stadiu incipient, in-formal, al chestionării conceptului tradițional al artei, care va căpăta însă puterea de a se transforma teoretic odată cu deschiderea autocritică a practicii artei contemporane. Transformarea strategică a criticii de artă din ultimii ani a fost condiționată de transformarea paradigmatică a practicii artistice, în special prin reflecția teoretică a artiștilor conceptuali care au in-format câmpul de acțiune al studiilor vizuale contemporane
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ori cu comunitățile de abordare și cercetare a unei problematici specifice. În cazul criticii culturale, termenul de critică e utilizat dintr-o multitudine de perspective care vizează depășirea înțelegerii universaliste, centraliste, ideologice a culturii monolitice în favoarea unei abordări particulare, periferice, autocritice a expresiilor culturale mixte. La rândul ei, critica de artă și-a modificat scopul și metodologiile în funcție de transformarea producțiilor, practicilor și reprezentărilor artistice, trecând prin faza autoreflexivă și culminând cu stadiul (auto)teoretizării care nu doar proiectează instrumentalizarea semnificațiilor lucrărilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vor și nu pot. Islamul, pe câte văd, nu poate să cedeze și să spună: „Am încercat ceva, am luptat, am cam eșuat, dar avem o altă idee, mai bună: să devenim puțin capitaliști, puțin occidentali, puțin...” S.A.: ...seculari, puțin autocritici și așa mai departe. Adică un fel de copie locală a Occidentului. De când există Occidentul ca paradigmă, această dinamică a imitației și refuzului ei a schimbat întreaga lume. Din păcate, ea nu poate fi depășită fără tensiuni, confruntări, învingători și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a învinge și anihila modelul, ca aceea operată de sus în jos în Turcia kemalistă, ori în Japonia epocii Meiji, ori în fosta lume sovietică, nu e decât o iluzie. Schimbarea din interior trebuie să treacă printr-un serios examen autocritic, trebuie să depășească resentimentul, pentru a deveni o senină și decisă reamenajare a lumii proprii, începând de acasă. Dar nu prea văd asta în lumea islamică... M.I.: Nici eu nu văd că acesta ar fi vectorul. Desigur, e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
îmbunătățirii calității vieții și a performanței în sportul preferat; Afirmarea personală în contextul spiritului de echipă; Atitudine fermă de combatere a factorilor care contribuie la degradarea sportului - violență, dopaj, corupție, manipulare în scopuri comerciale sau politice; Dezvoltarea spiritului critic și autocritic; Stimularea și promovarea creației artistice (literatură, pictură, sculptură, muzică, teatru, fotografie etc.); 2.3.3. Conținuturi Principii și valori olimpice: spiritul de fair-play; respectul pentru alte culturi, popoare, țări; solidaritate, promovarea sportivilor cu dizabilități - Jocurile Paralimpice; pace și cooperare - situații
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
în ordine cu ținerea arestaților pe țară, nu știm nici azi cine a fost arestat, cine a rămas nearestat, care este situația lor, datorită faptului că la început s-a lucrat anarhic (ibidem, p. 172). Nu este vorba de o autocritică oarecare a capilor Securității, ci de realitatea concretă a faptului că organul de represiune funcționa defectuos la nivel de autocontrol riguros. Mai departe intră în scenă generalul-maior Alexandru Nicolski, artizan, printre altele, în acei ani, al brutalei reeducări studențești de la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
se identifice sau pe care să îi ocărească. Rusia trăiește vremuri interesante sub Putin. Din fericire, Slovacia nu, sub Robert Fico. Sistemele politice vin și pleacă, culturile naționale rămân. Cultura est-europeană nu are pereche. Este extraordinar de inovatoare, dinamică, reflexivă, autocritică și semnificativă. Vreau ca studenții mei să înțeleagă că viața culturală și intelectuală est-europeană este un model pe care Vestul îl poate emula. De ce? Pentru că oferă consolare în timp de criză. Vladimir Tismăneanu Profesor de științe politice la University of
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și cercetare atât de larg? Răspunsul trebuie să fie nu deoarece nu există posturi sau fonduri. Întrebarea este dacă societățile își pot permite să aștepte ca politologia americană să prindă din urmă ceea ce este, în definitiv, o moștenire iluministă: reflecția autocritică. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cu un grad mare de originalitate, lucrări. Abilitățile practice oferă condiții deosebite pentru cultivarea și dezvoltarea creativității. Creativitatea este o însușire esențială a personalității. M-a preocupat și latura estetică, am urmărit să dezvolt gustul pentru frumos, spiritul critic și autocritic. Activitățile practice constituie un factor al dezvoltării fizice, intelectuale, afective, un factor de sănătate, condiție a dezvoltării personalității. Întotdeauna mi-a placut tot ce este frumos și am vrut să transmit și elevilor dragostea pentru natură. De asemenea le - am
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
de lucru; O2: - să mânuiască corect materialele și instrumentele de lucru; O3: - să execute corect operațiile de conturare, decupare, lipire; O4: - să participe cu interes și plăcere la lecție; O5: - să realizeze lucrări deosebite; O6: - să manifeste spirit critic și autocritic; O8: - să păstreze ordinea și curățenia la locul de muncă. Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observația, problematizarea, munca independența Materiale și ustensile: hârtie colorată, coală de desen, lipici, șablon, creion, foarfece Material bibliografic: Borș, M., Lazăr, G., 2002
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
organism, ca un mecanism asemănător corpului uman, capabil de adaptare și caracterizat printr-o diviziune clară a muncii, a relațiilor interumane; * organizația tip creier, caracterizată printr-un grad crescut al raționalității, orientată către rezolvarea problemelor și dispunând de un mecanism autocritic și inovator; * organizația ca sistem cultural, fundamentată pe valori, credințe și atitudini legate de maniera în care pot lucra indivizii; * organizația ca sistem politic, investită cu responsabilitate, autoritate și putere, dar și cu mecanisme de control și influențe, cu jocuri
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și răscumpărării omului a fost un moment absolut critic în procesul istoric de autocunoaștere prin care a trecut omenirea. Cealaltă trăsătură structurală a civilizației vestice care a propulsat-o spre succesul global a fost capacitatea ei unică de auto-contrazicere, de autocritică - cu alte cuvinte, modul ei special de a-și exercita conștiința de sine. Acest lucru a permis dezvoltarea unor relații între local și universal mult mai numeroase și mai complexe, pe care societățile europene s-au putut baza intern și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa “conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și autoritar. Cadrele de partid girau “propaganda” de partid, conduceau “învățământul ideologic” sau “de partid”, supravegheau activitatea specialiștilor, organizau ședințele de “critică și autocritică”, dirijau manifestările festive (mitinguri) și dovedeau “vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură - se formau, la început, în Școala Superioară de Partid, lansată după 1948; aici se instruiau, prin cursuri scurte de șase luni, “cadrele necesare partidului în
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]