510 matches
-
ros de o surprinzătoare "meschinărie" existențială; celălalt e meseriașul stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere. Amîndoi, deși pe partituri diferite, compun, în fond, o singură voce, vocea Autorului, care e scenariul însuși Cu o autoironie dusă pînă în pînzele disperării, scenariul transformă în personaj principal tocmai the voice over, adică defectul major al unui scenariu ( conform "regulilor" de creație din manualele de scenaristică, inspirate, firește, nu din 8 și jumătate, ci din succesele de public
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
sînt byronienii Manfred și Lara, Othello și chiar Abatele de Ganges - criminal complex care se impusese în conștiința epocii și al cărui nume figură la rîndul sau în diverse dramolete. Dar Dumas nu se oprește aici. Căci, cu ironie și autoironie, el își pune "corul" să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
prietenii români (români, nu din «naționalitățile conlocuitoare»), n-am Întâlnit nimic din amalgamul de vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Uriașii munților), Irina (Trei surori), Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-și facă loc printre gândurile mele ca niște gândaci de Colorado și să mă plasez într-o sferă de unde pot privi lumea prin lentilele hazlii ale zeflemelii; să mă cuprind într-un joc de-a huța-huța cu ea și cu autoironia. În tot ce am a vă spune de acum înainte, chiar dacă vor interveni și niște personaje, să mă vedeți numai pe mine: eu în mai multe fețe, în diverse luciri de nuanțe ale unei ape în eterna-i schimbare. Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Kitty, curioasă să-i afle povestea vieții. — Când am ajuns aici, mi s-a spus că o să fie groaznic, că lumea e superficială, că toți oamenii sunt falși... Făcu o pauză. Dar știi ce? M-am adaptat imediat. Zâmbi la autoironia mult exersată. Zâmbi și ea. — Și australianul ăsta era tot un partener de afaceri de-al tău? — Nu, l-am cunoscut În timp ce te așteptam, zise Matthew nonșalant. După cum vorbeați, am crezut că sunteți prieteni vechi. — Sunt un tip prietenos, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi". Acesta nu se închide "între lene și perini, la adăpost", precum declară, viclean, poetul, ci cunoaște o adevărată eflorescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
început. Cărui tip de cititor i se adresează romanul Mic tratat de management culinar? În primul rând, am scris pentru cei care nu se mulțumesc cu umorul involuntar oferit de viață și-l caută pe cel comis cu premeditare. Acceptarea autoironiei is a must. În poveste e posibil să ne regăsim nu doar prietenii, cunoscuții ori colegii, ci și pe noi, în postura de figuranți sau actori. M-aș bucura ca textul să ajungă sub ochii celor care trăiesc „pe repede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
în mine posibilități de forme, dar nici una să nu fie realizată și efectivă. Totul să vibreze de o neliniște universală de început, ca o trezire din neant. Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârșitul acestei lumi. Ironie Și autoironie Când ai negat totul, cu frenezie, și ai lichidat radical cu toate formele de existență, când nimic n-a rezistat pornirii și excesului de negativitate, de cine te mai poți lega, decât de tine însuți, de cine să mai râzi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci numai prin suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt complet înăbușite. Căci autoironia este o expresie a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci numai prin suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt complet înăbușite. Căci autoironia este o expresie a disperării. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci numai prin suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt complet înăbușite. Căci autoironia este o expresie a disperării. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moment și care în celelalte vieți vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toți ceilalți oameni părți din tine, frânturi ale ființei tale. Și în disprețul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă și o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoașterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte ființe. Cum acest proces epuizează repede pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
94 Moment și eternitate // 97 Istorie și eternitate // 101 A nu mai fi om // 103 Magie și fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și întuneric // 120 Renunțarea // 122 Frumusețea flăcărilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie și autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate și transfigurare // 155 Principiul satanic în suferință // 171 Notă Pentru ediția de față s-a folosit ca text de bază ediția Humanitas 1990, reconfruntată cu ediția princeps din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăși această primă formă, din a ne fixa în spectatori comozi ai inerției noastre, din a ne fi gustat ironic agonia. Românul își zeflemisește propria lui condiție și se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeuna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toți împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
făcut, de s-au abandonat cu voia și fără voia lor? Dar resemnarea nu va putea fi înfrîntă decât după ce toți românii se vor fi convins că totul este de făcut. Multe popoare au făcut haz de propria lor condiție; autoironia nu lipsește la nici un popor chinuit și oprimat. Este cu toate acestea rar ca autocunoașterea să meargă mână în mână cu autodisprețul, așa cum se întîmplă excesiv de des cu românii. Am fi prea nedrepți cu urgisirea noastră de am vedea în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prieteni, eu rămânând cu șocul unei formidabile experiențe umane: Moshe zâmbea mereu, se purta ca și cum ne-am fi știut dintotdeauna, era modest, inteligent, adesea profund; și avea un neașteptat simț al umorului negru și uneori tandru, deborda de ironie și autoironie. Inutil să spun, româna lui era formidabilă, amintirile românești pe care le depăna erau fascinante și mă făceau să retrăiesc episoade din propria-mi biografie, iar ușorul lui accent moldovenesc, identic cu al meu, nu putea decât să mi-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în scenă de Silviu Purcărete, cu aceeași trupă de actori deveniți acum și cântăreți, uneori străluciți, de operă. Opulent și plin de ireverență și autoironie, Gianni Schicchi coboară direct din burlescul și fantezia mai vechii Cumnate a lui Pantagruel. Unchiul Vania și Woyzeck - două spectacole la care biletele s-au epuizat Celelalte spectacole românești au fost mai degrabă dezamăgiri. Operei de trei parale a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări și evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tocmai povestiri pentru cărți pe care le public în ziar! Din șase texte săptămânale, trei sunt comentarii generale, trei sunt povestiri de sine stătătoare. Din fericire, am un soi de ideologie atât de productivă în materie de ironie și de autoironie la subiectele curente ale existenței... Un dobitoc de deputat vorbea de politica mare, înțelegând prin asta gălăgia de la nivel parlamentar și administrativ. Or, există și o politică mică: politica vieții de zi cu zi. Dacă vă gândiți bine care e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
tradus cărțile în străinătate, ba după ce au mai stat și ceva vreme prin topurile literare, v-ați văzut ambiția îndeplinită? Sau literatura nu se numără printre activitățile din care poți să „faci bani“ în România? Desigur, la mijloc e multă autoironie. Într-o epocă în care mulți alergau să facă avere cu orice preț, noi ne ocupam cu obstinație de literatură. În toiul privatizărilor de tot felul, noi lansam un manifest. În ce privește veniturile din scris, am câștigat deja mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
precis că nu avea să vină la Întâlnire. De ce ar fi venit, În fond? Silueta ei plină, rotundă, amărăciunea, rochia de bumbac, simplă ca a unei școlărițe dintr-un internat, toate astea Îi treziseră o umbră de dorință amestecată cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și din doi pași mari ajunse la masa lui Fima, care se sperie, văzând că băiatul purta un revolver prins de cureaua pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]