871 matches
-
către o medie de 70 mmHg, arteriolele aferente se dilată, iar când presiunea crește, se contractă. Fenomenul este mediat prin stresul parietal al arterelor, și de asemeni și NO endotelial pare a avea o contribuție în această situație. Feedback tubuloglomerular Autoreglarea se realizează și printr-o relație de feedback negativ între arteriolele aferente și volumul de lichid filtrat. Macula densa de la nivelul porțiunii groase a brațului anterior se află în contact direct cu aparatul juxtaglomerular. Când fluxul de filtrat este prea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza unei vaste experiențe clinico-experimentale, Danielopolu a adus valoroase contribuții la studiul tonusului cardiovascular (1935), acțiunii specifice și nespecifice a medicamentelor (1943), amfotropismului zonelor reflexogene, reactivității organelor efectoare etc. Pasionat de încadrarea fenomenelor biologice de autoreglare și control în legi sau scheme, formulează cele trei legi fundamentale, care guvernează funcțiile organismului în condiții normale și patologice. Subliniind importanța ripostei compensatoare de natură simpatică sau parasimpatică atât la nivel central cât și periferic, Danielopolu introduce ideea autoreglării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
autoreglare și control în legi sau scheme, formulează cele trei legi fundamentale, care guvernează funcțiile organismului în condiții normale și patologice. Subliniind importanța ripostei compensatoare de natură simpatică sau parasimpatică atât la nivel central cât și periferic, Danielopolu introduce ideea autoreglării prin forțe antagoniste cu mult înainte de a se fi pus bazele teoretice ale ciberneticii, plasându-se astfel printre precursorii concepției biocibernetice. Afinitatea selectivă a mediatorilor chimici pentru anumite organe efectoare se datorește formațiunilor receptoare specifice mediației simpatice și parasimpatice. Existența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plecate de la nivelul nucleului bulbar dorsal al vagului se articulează cu neuronul scurt postsinaptic în ganglionii mici situați în viscerele toracice și abdominale. În peretele gastrointestinal, fibrele vagale terminale se distribuie celulelor ganglionare ale plexurilor mienteric și submucos contribuind la autoreglarea activității sistemului nervos enteric. Acesta este reprezentat de plexurile viscerale mienteric, submucos și subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
milioane numai în jejuno-ileon (Furness, 2008), ca principali constituenți ai plexurilor nervoase intraparietale mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner), SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC. Componenta enterică a SNV controlează și coordonează întreaga activitate intrinsecă a tubului digestiv, începând cu autoreglarea motilității, secrețiilor și fenomenelor de absorbție și sfârșind cu vasomotricitatea locală și modularea răspunsurilor imune și endocrine. Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici sub formă de plexuri și microcircuite locale complexe, l-a determinat pe Gershon (1998) să
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și precizări originale privind identificarea unităților eliberatoare de Ca2+ și relațiile dintre acestea și asocierile caveolo-reticulo-endoplasmatico-mitocondriale ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional, cercetările respective deschid noi perspective studiilor fundamentale consacrate participării celulelor Cajal-like interstițiale la producerea mecanismelor complexe ale autoreglării semnalelor intercelulare generatoare de fenomene electrochimice de tip pacemaker și alte manifestări specifice locale (mecanice, secretorii, electrice, imunologice). I.2.2.13. Enteroglia Celulele enterogliale (CEG), descrise pentru prima dată de Dogiel în 1899 constituie componenta cea mai numeroasă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termo-algezice) din întregul organism. De la nivelul organelor prevăzute cu funcții vegetative pornesc în permanență impulsuri aferente spre centrii vegetativi ganglionari sau superiori cerebro-spinali care reglează pe cale neuroreflexă eferentă nivelul la care acestea își desfășoară activitatea. Ca acte fundamentale automate indispensabile autoreglării funcțiilor viscerale vitale, reflexele vegetative se produc în majoritatea cazurilor, fără a ajunge la lumina conștiinței, putând fi declanșate și de excitanți percepuți ca senzații. Din prima categorie fac parte reflexele care reglează ritmul cardiac, presiunea sanguină și motilitatea intestinală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organelor implicate în armonizarea funcțiilor somato-vegetative. Vasodilatația precoce de la nivelul musculaturii striate în stare de activitate constituie un exemplu tipic din acest punct de vedere. La rândul său, sensibilitatea interoceptivă a diverselor organe interne participă la producerea reflexelor vegetative viscerale, autoreglarea și menținerea în limite normale a funcțiilor specifice ale acestora. Organele interne deși sunt nedureroase în condiții normale, pot deveni hiperalgezice în diferite stări patologice ca urmare a lezării fibrelor senzitive A și C. Durerea viscerală directă sau proiectată (referită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lezării fibrelor senzitive A și C. Durerea viscerală directă sau proiectată (referită) diferă de cea somatică prin caracterul său difuz, a lipsei de căi aferente separate spinotalamice și a reprezentării corticale mai puțin exacte (fig. 61). Un loc aparte în autoreglarea locală a funcțiilor vegetative îl ocupă reflexele de axon. Fiind cele mai simple acte reflexe, acestea se realizează cu participarea filetelor senzitive ale unui singur neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediu extern. Aproape toate manifestările somato-vegetative sunt dependente de activitatea opusă și balansată a căilor nervoase eferente ale simpaticului toraco-lombar și parasimpaticului cranio-sacrat. Acestea realizează modularea și adaptarea activității organelor efectoare contractile și secretorii prin reacții neuroreflexe compensatoare de contracarare, autoreglare, apărare și adaptare la necesitățile variabile ale funcțiilor vitale (circulatorie, respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate de diverșii stimuli exogeni sau endogeni, antrenează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
solicitări normale sau patologice. Totodată, căile senzitivo-senzoriale viscerale îndeplinesc rol de primă verigă aferentă atât a arcurilor reflexe vegetative baroreceptoare, chemoreceptoare, voloreceptoare (cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale etc.), cât și a reflexelor viscerale interoceptive de diferite cauze. În afara zonelor reflexogene implicate în autoreglarea funcțiilor vegetative specifice (cardiovasculare, respiratorii, renale, gastrointestinale), majoritatea organelor efectoare au asigurată sensibilitatea viscerală de către terminațiile nervoase libere din parenchimul sau vasele organelor respective. Interoceptorii ca traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
informațiile asupra statusului organelor prevăzute cu funcții vegetative sunt transmise fie la nivel ganglionar, fie la centrii coordonatori din sistemul nervos cerebro-spinal pe două principale căi senzoriale: parasimpatice aferente craniene și viscerale, simpatice ganglionare și toraco-lombare. Prin mecanisme cibernetice de autoreglare și control, căile viscerale aferente reprezintă bucla declanșatoare a diverselor tipuri de reacții reflexe intra- și extranevraxiale de coordonare a activității organelor efectoare. Activitatea reflexă ca principală formă de răspuns specific, visceral, leagă receptorul de efector prin intermediul centrului reflex, utilizând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor endocrine și exocrine din întregul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organe efectoare la stimularea nervilor simpatici și parasimpatici sunt menționate în tabelul următor: Din tabel rezultă că efectele stimulării simpatice și parasimpatice realizează la nivelul majorității țesuturilor și organelor efectoare o stare de antagonism funcțional integrat și interdependent, ce asigură autoreglarea și restabilirea activității normale a organelor respective. Majoritatea organelor sunt însă controlate preodominant de unul dintre cele două sisteme. În unele cazuri, ca cel al organelor genitale, reacțiile simpatico-parasimpatice devin complementare, asigurând realizarea și finalizarea actului sexual. II.1.4
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din regiunea precordială. De aceea, durerea cardiacă este resimțită precordial și pe marginea cubitală a antebrațului. Numeroase alte exemple de durere reflectată oferă practica medicală. II.1.7. ROLUL INTEGRATIV AL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Funcțiile sistemului nervos vegetativ sunt de autoreglare și coordonare reflexă a activității organelor efectoare contractile și secretoare, în vederea menținerii în limite normale a constantelor biologice și adaptării organismului la condițiile variabile impuse de mediul extern sau intern. Contrar mușchiului striat, ca principală structură somatică care declanșează contracții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediul ambiant, exprimate prin fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, devin deficitare sau chiar imposibile. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare acțiuni inhibitoare asupra unui organ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
componenta vegetativă a sistemului nervos asigură răspunsurile neuro-umorale și endocrino-metabolice adecvate necesităților, permițând organismului să se adapteze la noile condiții și să se comporte ca un tot unitar. Prin același mecanism al reacțiilor neuro-endocrino-metabolice de reglare și control se realizează autoreglarea circulației, respirației, digestiei, excreției, temperaturii corporale și a diverselor metabolisme, asigurând stabilitatea mediului intern, semnalată inițial de CI. Bernard (1878) și denumită ulterior homeostazie (Cannon, 1932). La baza proceselor homeostazice stau fenomene adaptative de predominanță simpatică sau parasimpatică, produse prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică sau parasimpatică, produse prin stimularea neuro-reflexă a structurilor vegetative centrale, care - după cum se știe - scapă total sau parțial controlului conștient al scoarței cerebrale. Este cazul reflexelor somato-vegetative: respirator, vasomotor, pupilar, salivar, faringian, vezical, genital etc. Reacțiile neurovegetative compensatoare de autoreglare și control al funcțiilor normale de întreținere ale organismului sunt precedate de procese complexe de integrare și prelucrare a informațiilor sosite pe căile aferente la nivelul centrilor organo-vegetativi din axul cerebro-spinal. În afara rolului său efector, sistemul nervos vegetativ îndeplinește, astfel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene de la nivelul bifurcației carotidelor și arcului endocrino-aortic, bogate în baroreceptori sensibili la distensie și variații de presiune. Excitantul fiziologic este presiunea cu care sângele circulă la nivelul zonelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene de la nivelul bifurcației carotidelor și arcului endocrino-aortic, bogate în baroreceptori sensibili la distensie și variații de presiune. Excitantul fiziologic este presiunea cu care sângele circulă la nivelul zonelor respective reflexogene, influențând prin intermediul nervilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este cazul CRF secretor de ACTH, stimulator la rândul său, al secreției de glucocorticoizi, a cărui lansare în circulație este inhibată de excesul de cortizon sau hidrocortizon circulant, ca urmare a blocării factorului eliberator respectiv din hipotalamus. Fenomene similare de autoreglare a tropilor hipofizari, cu participarea produșilor de secreție ai glandelor-țintă, pe de o parte, și a factorilor eliberatori hipotalamici, pe de alta, au fost descrise pentru toți hormonii hipofizei anterioare (fig. 64). Revenind la reacțiile somato-vegetative de natură hipotalamică, este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conexiunii inverse, al reacțiilor de feedback, iar creșterile din timpul efortului fizic, emoțiilor și suprasolicitărilor neuro-psihice sunt reduse la minimum. Acestea sunt doar câteva din exemplele ce se pot da, privind rolul integrativ al sistemului nervos vegetativ. Celelalte aspecte ale autoreglării și adaptării funcțiilor vegetative la solicitările din afara și din interiorul organismului, prin mecanisme neuro-reflexe centrale, vor fi prezentate la capitolele consacrate reglărilor neuro-umorale ale marilor funcții. II.1.9. TONUSUL VEGETATIV În condiții normale, cele două componente ale sistemului nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conține suficiente necunoscute. II.2. REGLAREA CIRCULAȚIEI Ion HAULICĂ Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a circulației, denumită homeostazie circulatorie, are la bază procese neuroreflexe de reglare și control al funcției cardiovasculare pe cale dublă, nervoasă și umorală. Excitantul fiziologic al autoreglării marii și micii circulații și presiunii sanguine în particular, este reprezentat de nivelul însuși al tensiunii arteriale pe de o parte și de constituenții plasmei pe de altă parte. Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei cardiace și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei cardiace și musculaturii netede vasculare, precum si de gradul de participare a sistemului nervos vegetativ (fig. 65). Deși Morat semnalase încă din 1898 că: „Presiunea reglează presiunea”, mecanismul prin care se realizează autoreglarea circulației a fost precizat de abia după descoperirea zonelor reflexogene sinocarotidiană și endocardoaortică (Heymans, 1933). Ulterior s-a stabilit că, în afara bifurcației carotidelor și crosei aortice, există un număr suficient de alte teritorii vasculare sensibile la variațiile de presiune și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemului nervos central, mai ales la nivel hipotalamic. Structura chimică și efectele fizio-farmacologice ale celor doi factori natriuretici permit presupunerea existenței unui veritabil ax cord-creier, asemănător celui descris anterior în cazul tubului digestiv sau al rinichiului, cu rol important în autoreglarea neuroendocrină a funcțiilor respective. Astfel, în afara funcției de motopompă aspiro-respingătoare, inima îndeplinește un important rol endocrin secretor de peptide hormonale (substanță P, neurotensină, VIP, ANP, SRA etc.). Unul dintre acestea este factorul natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]