4,649 matches
-
degetelor, dar și planând mădularul meu peste sânul ei, într-o mângâiere razantă și rotită, dat fiind că poziția în care ajunsesem să ne aflăm favoriza întâlnirea acestor zone diverse, iar ea părea să accepte, să ajute și să ghideze, autoritară, aceste mișcări. S-ar putea ca și pielea mea să prezinte, de-a lungul mădularului, mai ales pe partea protuberantă de la vârf, puncte și zone mai sensibile: de la extrem de plăcut, la agreabil, la provocator de mâncărimi, la dureros, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o carte interzisă. — Cum se poate...? O carte despre frunzele de toamnă...? Dar cu ce drept... ? — E pe lista cărților ce trebuie confiscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din când în când, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate în judecățile sale; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează. S-o spunem cinstit: orice regim, chiar și cel mai autoritar, supraviețuiește într-o situație de echilibru instabil; de aceea, are nevoie să-și justifice continuu existența propriului aparat represiv, în consecință a ceva ce trebuie reprimat. Voința de a scrie lucruri care supără autoritatea constituită este unul dintre elementele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o să meargă la orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe spinare și Îi făcu semn lui Mendoza să-l ajute să se ridice În picioare: - Data viitoare o să dau și mai tare, spuse el. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîinile de pe macetă, o rupse la fugă, pierzîndu-se din raza lor vizuală prin păduricea de cactuși, iar Oberlus, care rămăsese serios și indiferent privind trupul lui Georges, rămas exact În aceeași poziție În care-l surprinsese moartea, făcu un gest autoritar Îndreptîndu-se spre chilian: - Aruncă-l În mare! spuse. Apoi strînse pe o farfurie resturile prînzului care nu căzuseră pe jos, se Îndepărtă cîțiva metri și se așeză pe o piatră, unde Începu să mănînce ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea grea, de vreme ce nu se deosebea prea mult de viața pe care o duceau pe vapor, mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși mereu miilor de primejdii din larg, date fiind condițiile de viață execrabile de pe epava respectivă, se mărginiseră probabil să creadă că Își schimbaseră Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nevoie. Ar mai fi putut, de asemenea, să aibă răbdare Încă o noapte, așteptînd să ancoreze pe una dintre insulele mari unde se gîndea să se stabilească definitiv, dar, fără să știe din ce pricină ciudată, vechiul glas răgușit și autoritar părea să-i fi strigat, atunci cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În altă parte trebuia să facă dragoste cu Ojeda pentru prima oară. Acolo, În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine... De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și prin urmare nu ai nevoie de el... Și ascultă aici, fiindcă eu nu spun decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți-o! repetă el amenințător și autoritar. Îi dădu ascultare. Nu de teama furiei lui, căci pînă În clipa aceea iubise violența care isca acea furie, ci pentru că experimenta o bolnăvicioasă senzație de durere, gol sufletesc și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o fac - Îi arătă piciorul. Dar dacă vrei, vino tu să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o stare de complicitate cu K.F., stare la care ea, vrînd-nevrînd, trebuia să consimtă. Și-a luat chipiul, s-ar fi putut să răcească pe o vreme ca aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să mă duc, slujba, domnișoară, slujba. Trebuie să dau de urma javrelor ălora, pentru că niciodată nu iese fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de la Capsa, printre care se amestecau feciorii de casă ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
morale și nu doar atît, trebuia să implice Serviciul, depășind limitele de siguranță care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi nimic de făcut. Să se ajungă acolo, încît singurul lucru care ar mai fi posibil să fie doar luarea la cunoștință. Așa ceva ar însemna sfîrșitul Serviciului și în același timp o catastrofă personală. Instalarea la putere a unui grup autoritar, dictatorial, chiar și fără vărsare de sînge la început va duce pînă la urmă la o confruntare care în realitate va fi o răfuială. Iar între cei aflați pe prima listă se va găsi și el, nu neapărat pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
treacă la acțiune. I-ar fi pus cu botul pe labe înainte ca să intervină oamenii lui Parizianu, ca-n filmele cu Tom Mix. Singur împotriva tuturor, calm, cu privirea paralizantă. De fapt, toți sînt niște puști în raport cu el, o voce autoritară, în care să recunoască puterea adevărată ar fi fost îndeajuns. "Ca un trăsnet Mihai Mihail intervine în inima complotului și dejoacă planurile conspiratorilor!" Cam așa ar trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i spună pe nume. Iar numele său era cumplit războiul. Un nou război. Cei ce-l chemau pe Caraiman, cei ce simțeau în ei crescînd nestăpînită dorința de a fi supuși ori de a supune pe alții cu măsuri autoritare aveau această presimțire a noii nenorociri care venea peste Țară și, cine știe, încercau să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a regentului îl făcu să tacă. Puțin după aceea, Hiro Tavaeárii se așeza la picioarele tronului, pe care nu-l putea ocupa - într-un viitor apropiat - decât prințesa Anuanúa, si, după ce-i analiza cu atenție pe toți cei prezenți, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât în clipa în care vasul va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația mea este să mă supun. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă, apăsând cuvintele: Că și a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii un Om-Memorie sau ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru asta primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt Ihona. Ba chiar sunt convinsă că ai luat și tu parte la petrecerea în care au mâncat-o pe Purúa. Ticăloaso! — Liniște! o puse la punct, autoritar, Roonuí-Roonuí. Cum îndrăznești să-i vorbești astfel reginei insulei Bora Bora? —Asta, regina insulei Bora Bora? repeta Ihona. Regina canibalilor, mai degrabă. Încă îmi mai răsună în urechi gemetele ei de plăcere, pe când se tăvălea cu porcul ăla, în timp ce biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]