1,144 matches
-
Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează cu toate „ismele”, trasând direcția „integralistă” în acord cu orientarea modernistă sintetizatoare. După Urmuz, Tristan Tzara și Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
În bună parte răsunetul internațional primirii rezervate scriitorilor din exil, În special scriitorilor germani, refuzați pe atunci de către PEN-Club, care se temea să nu fie contaminat politic de „stânga”. Reticentei elitei literare mondene precum cea de la PEN și aprehensiunilor scriitorilor avangardiști, congresul le opunea garanția morală a unei literaturi de «tip nou», Gorki lăudând meritele unei „literaturi sovietice care a depășit literaturile occidentale prin noutatea subiectelor ei”. La puțin timp după aceea, teroarea stalinista și războiul aveau să facă multe victime
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Absența ilustrează deplina maturizare a scriitorului. Cu toate că i s-a recunoscut de timpuriu angajarea într-o luptă vizând înnoirea limbajului dramaturgiei autohtone, „criptogramele dramatice” (Romulus Diaconescu) pe care le propunea teatrului românesc au fost considerate drept manifestări ale unei „direcții avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de critici drept contestație de factură politică, aceștia menținându-se, în general, într-o rezervă prudentă față de un tip de dramaturgie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
și 7 martie 1925, având subtitlul „Revistă de artă constructivistă internațională”. Director este Scarlat Callimachi, iar ca redactor figurează Ștefan Roll. Primul număr conține, alături de o pictopoezie de Scarlat Calllimachi și un linoleum de Victor Brauner, un fel de manifest avangardist semnat de Ilarie Voronca (L’Orreille à carreaux), unde se subliniază ideea de schimbare („trebuie să schimbăm trenul”), revista anunțată fiind una „de literatură constructivistă”. Abia de la al doilea număr subtitlul indică o extindere a profilului, iar în numărul 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
În Argentina. În aceste condiții, nu este surprinzător faptul că, după 1918, responsabilii pentru reformele sociale din statele nou-create din Europa de Est, care se străduiau să devină națiuni „europene”, s-au arătat interesați de această presupusă teorie științifică și mișcare socială avangardistă. Societăți de eugenie s-au Înființat peste tot, În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și, nu În cele din urmă, România. Întârzierea cu care s-a dezvoltat interesul pentru eugenie nu este greu de Înțeles. În România, au câștigat târziu notorietate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
toate activitățile umane: comerț, finanțe, comunicații, cultură, artă etc., într-o dezordine redutabilă și într-un ritm ce se accelerează pe măsura progresului tehnologic. Dar acest continent numeric e o "junglă" plină de riscuri, în fața cărora chiar elitele cele mai avangardiste se simt descumpănite, măcar pentru faptul că toate vechile reguli internaționale, convenții, coduri etc. devin caduce, se dizolvă continuu într-o ectoplasmă planetară, un non-loc magic în care deja cei mai puternici își instalează imperiul. A treia revoluție este cea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
a cărui moarte se împlineau douăzeci de ani. Preocupările literare îl îndreaptă însă către alte orizonturi. Împreună cu Virgil Gheorghiu, Al. Dimitriu-Păușești, Radu Suțu și Raul Iulian, cărora li se va alătura Sașa Pană, în 1928 începe să colaboreze la revista avangardistă „Prospect”, condusă mai întâi de Liviu Deleanu, apoi de Mihai Bicleanu. Aici publică poeme, schițe și un comentariu dedicat lui André Breton. Diferențele de opinie ivite între grupul de tineri scriitori și Mihai Bicleanu îi fac însă pe aceștia să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
informației arhivate și generate în diferite câmpuri ale cunoașterii și activității indivizilor și comunităților. Informația culturală transmisă prin intermediul diferitelor tipuri de limbaj (scris, vizual, de programare) transformă gusturile și acțiunile sociale prin efectul lor de mediere simbolică. Prin depășirea stadiului avangardist al auto-reflexivității, activitatea artistică ia forma unui serviciu cultural în raport cu multiplicitatea și continua multiplicare a așa-numitelor "comunități de gust". Apariția și dezvoltarea noilor medii produse ori apropriate de practicile artistice contemporane a bulversat orizontul de așteptare culturală și a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culture) sunt DJ-ul și programatorul. Cultura ar fi o "cutie de unelte" (toolbox), un set de relații de mediere, circulația fluidă a semnelor în spațiul cultural actual creând condițiile unui alt tip de raportare decât pastișarea postmodernă ori bricolarea avangardistă. Metaforele comerțului și negocierii devin importante din perspectiva importului de elemente din alte culturi, ceea ce caracterizează cultura globală dominată de practica schimbului. Poziționarea criticii de artă în funcție de aceste repere semnalează zonele de trafic intens al informației despre modalitățile în care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a medierii între interesele private și cele publice și la extinderea ei ca formă a consumului și controlului, al cărei ultim efect este înțelegerea artei ca divertisment (entertainment) și spectacol și înțelegerea criticii ca opinii de consumat. Odată cu abandonarea artiștilor avangardiști și a experților culturali, arta a devenit obiectul de joacă al patronilor / corporațiilor, a căror relație cu cultura e mai puțin una de obligație nobilă cât una de deschisă manipulare. Arta apare astfel ca semn al puterii, al prestigiului, al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu verbalul, avem de-a face cu diferite varietăți de întâmpinare ale artei conceptuale 155. Genetic, termenul de concept art (artă a conceptului) a fost lansat de Henry Flynt, un compozitor ale cărui notații muzicale și eseuri cochetau cu ideile avangardiste ale lui Duchamp și Cage. Conform observațiilor lui Flynt, dacă sunetul constituie materialul muzicii, tot astfel limbajul poate determina semnificația vizuală a artei. Potrivit Kristinei Styles, arta conceptuală începe să fie luată în considerare ca o mișcare stilistică abia o dată cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
abstracție / extracție prin care a trecut critica de artă în ultimii douăzeci de ani, în ciuda faptului că, în aceste condiții, funcția criticii de a media ceea ce s-a întâmplat cu practica artistică în raport cu variatele segmente ale sferei publice a culturii avangardiste a devenit dificil de apreciat odată cu dezinteresul publicului față de contextul, istoria, intențiile și dorințele legate de instituțiile artistice și piața de artă. Dezvoltând discuția, Andrea Fraser sesizează că am avea de-a face cu diferite tipuri de piață de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
creative ale activității colaborative, fie sub forma lucrului cu comunități pre- existente, fie sub forma stabilirii propriilor rețele interdisciplinare. Întrebuințarea situațiilor sociale pentru a produce proiecte dematerializate în acțiuni anti-comerciale și politice ar presupune, de fapt, o reflectare a dezideratului avangardist de a șterge granițile dintre artă și viață. Astfel, energia creativă a practicilor participatorii ar re-umaniza și chiar de-aliena o societate din ce în ce mai amorțită și fragmentată de instrumentalitatea represivă a capitalismului. Înțelegerea acestor practici ca artă ar avea, însă, o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lui Gene Ray, arta critică ar avea o orientare anti- capitalistă. Încercând o schițare a modului în care funcționează sistemul de artă capitalist, Ray aduce în discuție trei modele posibile de practică culturală critică și radicală: "arta critică afirmativă", practicile avangardiste și practicile nomade, fiecare din ele fiind bazate pe o relație structurală diferită în raport cu sistemul artistic capitalist și identitatea profesionalizată a "artistului" reprodusă și instanțiată de acesta. Dintre aceste trei modele, doar practicile avangardiste și nomade, diferențiate în funcție de modul în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și radicală: "arta critică afirmativă", practicile avangardiste și practicile nomade, fiecare din ele fiind bazate pe o relație structurală diferită în raport cu sistemul artistic capitalist și identitatea profesionalizată a "artistului" reprodusă și instanțiată de acesta. Dintre aceste trei modele, doar practicile avangardiste și nomade, diferențiate în funcție de modul în care se distanțează de instituțiile și convențiile dominante, conduc la practici radicale și anticapitaliste. Politizarea practicii artistice în direcția poziționării atitudinii sociale presupune adoptarea a trei soluții posibile în raport cu autonomia și instituțiile care o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca trei posibile poziții structurale pentru practicile artistice critice ar putea fi adoptate atât de artiști, cât și de activiști, câtă vreme arta critic afirmativă mobilizează critica instituțională și diseminează reprezentările artistice politizate unui public cât mai lărgit, iar practicile avangardiste și nomade își dezvoltă acțiunea în sfera vieții cotidiene, acestea din urmă fiind singurele capabile să provoace o presiune împotriva sistemului, chiar dacă poziția exterioară instituțiilor i-ar expune pe artiștii care s-au angajat în asemenea practici la excluderea socială
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de atitudine feministă. Revista se edita datorită moștenirii primite de Q. în urma decesului tatălui său, conducerea asumându-și-o Ion Vinea. În paginile publicației sunt găzduite scrieri de B. Fundoianu, Tita Bobeș, I. Ludo, Alexis Nour. Abia odată cu apariția revistei avangardiste „Contimporanul”, la care va fi o colaboratoare constantă între 1923 și 1931, Q. va fi prezentă și cu versuri, grupate, mult mai târziu, sub titlul Nocturne, într-o plachetă din 1968. Ciclul Dedicații, care deschide singura ei carte, reunește versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
a făcut apariția - după cum se autodefinește - în zodia acelei „generații ieșite în lume sub semnele cumplite ale războiului, dar purtând cu sine și pentru toți o poezie curată și dreaptă”. Este poezia din anii imediat postbelici, temperată în raport cu excesele experimentelor avangardiste și cu delirurile imagistice suprarealiste, ale căror sechele teribiliste se mai percep totuși în dicție. Poemele din prima lui plachetă, Ora 25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu o imagine insolită, generatoare, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii scriitori pe care i-a cunoscut: T. Arghezi, I. Vinea, Gib I. Mihăescu, Al. Tudor-Miu, Gherghinescu-Vania ș.a. În poezie, autorul Gamelor pledează pentru un „modernism tradițional”, ce exclude atât idilismul, cât și anarhia avangardistă și care e întrupat perfect de creația lui T. Arghezi. Ulterior, viitorul poeziei e întrevăzut în reconcilierea dintre „ermetic” și „elegiac”. Tematica și imagistica argheziană sunt recognoscibile în poeme ca Stih, Har, Duh, Fast, Panteism monahal. Nu de puține ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
urmăresc biografia lui Bogza și a familiei lui, fundalul social-politic de epocă, de la regii României, Mihai I, Carol al II-lea, mișcarea legionară, instaurarea la putere a comuniștilor, perioada lui Nicolae Ceaușescu la revoluția din 1989, precum și ambianța literară: perioada avangardistă, evocarea unor scriitori (Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Marin Preda, Nichita Stănescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade ș.a.), întoarcerea la cărțile preferate, rememorarea unor anecdote din perioada totalitaristă. Se discută și despre dragoste, frumusețe, singurătate, filosofie. Răspunsurile lui Bogza vin prompt, spumoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
Pentru un volum de poezie proprie (Was mân heute șo dichten kann), a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1971). Având o fire nonconformista, L. a fost atrasă de modernismul literar, preferință ce i-a deschis calea spre scrisul avangardist. Împreună cu poetul berlinez Heinz Kahlau, L. a realizat în limba germană un substanțial volum de poezie avangardista românească, Die Wolkentrompete (1975), pe baza Antologiei literaturii române de avangardă (1969) întocmite de Șasa Până. Tălmăcirile semnate de L. au intrat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută reflexe argheziene, este expresia trăirilor unui franciscan în spirit („Sînt fratele plantelor”), străbătute de o umanitate generoasă („Visele mele sînt ca fructele coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal avangardist histrionic își găsește locul aici: umor negru, absurd, ironie parodică (În viteză, Undeva, o călătorie). Odată cu Metamorfoze poemele își precizează intenția și își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
footnote> au identificat cinci stiluri de viață: generația „eu”, simplitatea voluntară, întrepătrunderea rolurilor, lipsa timpului și stilul de viață mixt; McCann-Erickson vorbește despre patru stiluri de viață britanice<footnote Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1997, p. 248. footnote>: „avangardiștii” (interesați de schimbări), „pontifii” (tradiționaliștii britanici), „cameleonii” (cei care urmează curentul general) și „somnambulii” (cei mulțumiți cu realizări minime), iar firma BSN - unul dintre liderii mondiali în domeniul alimentar - a identificat șase segmente de cumpărători<footnote Charles Croué, Marketing International
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
atunci cînd se restabilește funcționarea unei economii de piață care, după patruzeci de ani de planificare centralizată, nu mai prezintă nimic "natural". I. Statul contra societății civile Devenită oficial partid dominant și considerată expresie a voinței politice a marxismului revoluționar avangardist, organizația comunistă își extindea rețeaua de control teritorial în paralel cu aparatul de Stat pe care-l domina. Epurat, reînnoit, curățat în mod regulat de elementele sale contestatare, Partidul Comunist constituia culoarul inevitabil pentru toți cei care ținteau un post
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lipsit de orice pregătire școlară, un Leonte xe "Răutu"Răutu a făcut studii de matematică - este adevărat, neterminate -, dar un Emil xe "Calmanovici"Calmanovici urmase Politehnica În xe "Germania"Germania, iar M.H. xe "Maxy"Maxy, talentat pictor, apropiat de gruparea avangardistă, făcuse studii de specialitate În xe "Franța"Franța. Indiferent de direcția din care veneau, ei ajungeau În mișcarea comunistă În primul rând ca reacție la segregația de tip antisemit, din cauza faptului că se simțeau respinși ca evrei. Așa cum observa Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]