1,135 matches
-
83, Experimentul literar românesc postbelic (1998), a coordonat lucrarea Scriitori români din anii ’80-’90. Dicționar bio-bibliografic (I-III, 2000-2001). Alături de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Mariana Marin și Alexandru Mușina, L. este prezent în volumul Cinci cu poezie de tip avangardist, în care gustul pentru palpabil este dublat de capacitatea de a încorpora abstractul, ca și de o dezvoltată conștiință livrescă. Prima carte personală, Globul de cristal (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), propune o poezie condensată, ce caută principiul dincolo de imagine, conceptul
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
poet, prozator și eseist. Este fiul Paraschivei și al lui Enache Dinu, comitagiu, venit în țară în 1907 și stabilit la București, proprietar al unei lăptării în strada Bărăției, devenită loc de întâlnire al boemei și mai ales al tinerilor avangardiști din anii ’30. Clasele primare R. le urmează la o școală bulgară. Băiat de prăvălie, autodidact, devine jurnalist și lucrează, succesiv, ca redactor la „Adevărul”, „Dimineața”, „Lumea românească”, „Timpul”, „România liberă” (în ilegalitate), „Ecoul”, „Viața sindicală”. Pentru o vreme este
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și un act
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
al 3642-lea în literatura română”. La douăzeci de ani poetul parcursese deja o etapă și se îndrepta către alte orizonturi, presimțite în manifestul Poezia pe care vrem s-o facem. Semnatarii se despart de poezia practicată de predecesorii lor avangardiști și se declară în favoarea „unei estetici elementare a vieții”. Ecourile doctrinei lui André Breton din Manifeste du surréalisme (1924) sunt prezente în acest text. La Beauté convulsive de care vorbea Breton devine în textul românesc „frumusețea violentă”. La fel, cuvântul
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată pare a le asedia continuu. Proza scurtă și publicistica lui Ș
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
, publicație apărută la Brăila, lunar, în septembrie și în noiembrie 1933, în formatul „Biletelor de papagal”, cu subtitlul „Revistă de descărcat sinceritate refulată”. Director: Horia Ghiea, girant „iresponsabil”: Descartes (Ștefan Baciu). Articolul-program e înlocuit, în spirit avangardist, cu o „tabletă pentru început”, nesemnată, și cu un manifest în versuri al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred în Dumnezeul părinților voștri / Care se vinde cu banul vârât în căldărușa cu agheazmă a
STILET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
începe să publice în „Cuvântul”, devenind, probabil, redactor al ziarului condus de Nae Ionescu, unde inserează versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte ce vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta credință (Mircea Vulcănescu). Dar S. ajunge curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu munca în
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
apropiat nici de atitudinea avangardei. De altminteri, atacul prelungit și sistematic împotriva lui Arghezi, într-un moment când revistele avangardei îl așezau pe poetul Cuvintelor potrivite alături de F.T. Marinetti și de Georges Ribemont-Dessaignes, demonstrează că nu adeziunea la negativismul radical avangardist ar trebui căutată în 1934 la I. Foarte semnificativ, în anii în care marile expoziții ale lui Wassily Kandinsky, Oskar Kokoschka sau André Masson erau primite extrem de favorabil, ca și pictura abstractă, întemeiată exclusiv pe expresivitatea culorii, el se pronunță
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Pentru un volum de poezie proprie (Was mân heute șo dichten kann), a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1971). Având o fire nonconformista, L. a fost atrasă de modernismul literar, preferință ce i-a deschis calea spre scrisul avangardist. Împreună cu poetul berlinez Heinz Kahlau, L. a realizat în limba germană un substanțial volum de poezie avangardista românească, Die Wolkentrompete (1975), pe baza Antologiei literaturii române de avangardă (1969) întocmite de Șasa Până. Tălmăcirile semnate de L. au intrat în
LATZINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
pour chercher des hommes -), semnat de Ștefan Baciu și Adrian Tudor, cu motouri din Daniel Rops și Philippe Soupault, este incendiar, mărturisind atitudinea unei noi generații: „Am plătit triumfurile noastre estetice cu nevroze, cu febre și cu sânge”. În stil avangardist, este negată orice reușită a literaturii și artei de până atunci: „Ne-am gargarisit cu cuvinte mari: cultură, intelectualitate, specialitate, originalitate, humor”. Cei doi declară ritos: „De ce scriem azi? Scriem ca să ne scuipăm pe noi, pe noi așa cum am fi
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]
-
o tema frecventă în poezia lui S.), să lase frâu liber imaginației, jocului neîngrădit de vreo regulă. Visul, amintirea, alegoria creează o realitate fantasmagorică insolit criptată. Poemele din Simetria fierbinte (1994) induc impresia de coregrafie, în sensul că oniricul, mijloacele avangardiste par asamblate pentru a da rigoare construcției, chiar dacă adesea într-un stil ce ține de un „suprarealism de operetă” (Traian T. Coșovei). Uneori versurile cultivă prețiozitatea barochismului, ca în următorul portret poetic: „Aveam mantia ruptă în trei puncte La brâu
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
și că orice poate fi literatură - un atlas lingvistic sau geografic, nomenclatorul profesiilor, cartea de telefoane...”. Gustul criticului merge către formula realismului, înțeles, e drept, într-un regim maximalist, ca „atitudine fundamental deschisă în raport cu orice altă doctrină, cu multele doctrine avangardiste în special, acestea hotărât rigide, închise, restrictive”. Realismul ar fi, în această definiție încăpătoare, „suma tututor posibilităților pe care un mare scriitor le poate întrevedea pentru propria sa operă”. Activitatea de foiletonist a lui S. continuă să fie reflectată editorial
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
abordări ale lui S. cu patrimoniul psihanalizei, dar și de un discurs descriptiv, narativ, uneori greoi, chiar „hirsut” (Al. Cistelecan), aproape prozastic. Bogata imagerie pusă în operă este de o imprevizibilitate cu totul excepțională: pestriță și entropică, deseori de factură avangardist „absurdă”, ceea ce ar autoriza părerea că, în materie de „delir imagistic”, acest poet așa-zis fără înaintași direcți s-ar afla, într-o măsură, în descendența suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Donc, ne m’imposer pas des règles littéraires! Je suis venu en Amérique pour reconstruire la Statue de la Liberté du Vers délivré de la tyrannie du classicisme et de ses dogmes...” etc. Poezia lui S. va fi, prin urmare, de factură avangardistă, supusă propriului sistem estetic: antiliteratură, non-stil, poeme fără poeme (pagini albe), grafopoeme etc. În Exist împotriva mea! (1994) programul- manifest al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
biografice târzii despre S. ca despre „revista sa”. În orice caz, numărul speculațiilor denotă cota crescândă, retrospectiv, a acestei publicații efemeride, valorizată la jumătatea deceniului al treilea de E. Lovinescu numai pentru că e locul debutului principalilor doi lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o Introducere în modernism de Dinu Stegărescu, e considerată „prima revistă modernistă românească, al cărei titlu dovedește că, la noi, ultimul cuvânt în materie de modernism îl constituia simbolismul
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
literară”, „Vremea” ș.a. A semnat și Silviu d’Ilivahia. Debutând semnificativ sub semnul suprarealismului, S., interesat îndeaproape de fenomenul poeziei moderniste, realizează în 1934 Antologie de imagini din poezia nouă. Numai un accident biografic a făcut ca volumul de factură avangardistă Dicteuri pentru fantoma ta, pregătit pentru tipar încă din 1934, la editura revistei „unu”, să fie publicat abia în 1972. Acestea au fost, totuși, singurele dovezi ale înclinației pentru poezia nouă, fiindcă în rest S. a cultivat versul clasic, „caligrafiind
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
aici școala primară și primele trei clase ale ciclului secundar, pe care îl va continua la București, la Liceul „Matei Basarab”, absolvit în 1932. Încă elev, participă, împreună cu Gherasim Luca, Aurel Baranga și (mai târziu) Paul Păun, la apariția revistelor avangardiste „Alge” (în două serii: 1930 și 1933), în care mai iscălește D. Amprent, sau „Muci” (număr unic, 1932). Un text i-a mai fost găzduit în „unu”. La sesizarea făcută Procuraturii de N. Iorga, căruia, în chip provocator, i se
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
și probabil printre cele mai valoroase realizări ale suprarealismului românesc. Dacă unele poeme scrise mai înainte, prin anii ’30, o parte incluse abia în antologiile din anii ’60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
proza contemporană de factură oniric-barocă a lui Mircea Cărtărescu. T. se dovedește în versurile acestor două volume unul dintre cei mai luxurianți imaginativi ai liricii române, un maestru al misterului, pe care reușește să îl comunice fără să abandoneze teritoriul avangardist al poeziei de limbaj. Această dublă articulare a discursului, la nivelul imaginii-viziune și al limbajului, se percepe și în Spectrul longevității. 122 de cadavre. În prima ei parte cartea conține o proză poetică, flancată de numeroase note de subsol, care
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
pronunțat idealizată; nu senzuală, carnală, ci purificată la flacăra unui rug de jertfă” (Traian T. Coșovei), mai ales fiindcă, dincolo de femeia iubită, e vizată o feminitate care nu aparține contingentului, ci ține de cosmic și primordial, trăsături preluate în manieră avangardistă și mult accentuate în personajul „dona juana” din a treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți, sunt trăsături definitorii ale acestei lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Editura Forum. Poezia de început a lui T. proiectează peisaje halucinante, imagini ale pauperității proletarilor și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Sf. Sava” și Liceul „Libros”, fără a-și încheia studiile secundare. Paralel cu atracția pentru poezie, manifestă aptitudini plastice. Cultura lui T. este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]