510 matches
-
început - că nu se încadrează fără rest speciei „poemului”, cel puțin în structurile moștenite ca atare de la simbolism. Căci există în Act de prezență o specifică mixtură de poem și program de creație, amintind, acesta din urmă, de publicistica militantului avangardist. Cum s-a putut vedea însă, chiar în textele-manifest, adeseori expresia nu e a unui teoretician propriu-zis, ci se înfățișează ca aproximare metaforică a „ideii”, fiind asumată de o voce individualizată, ce se vrea exponențială. Poemele în proză conservă astfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămâne productiv în coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute, închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vârsta maturității, se produce și în cazul său, încurajată de dorința de a-și găsi un loc cât de cât stabil și recunoscut în literele române, într-un moment de descumpăniri intime și de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară a poeziei lui Ilarie Voronca, G. Călinescu nota, în recenzia consacrată volumului Brățara nopților, aceste rânduri pe care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și anunțând accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape în egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militând pentru totala eliberare a imaginației și identificarea lui a scrie cu a fi. Sunt doar câteva date care atrag atenția asupra faptului că avangardismul lui Voronca, real și autentic, ca un aport de substanță la transformarea perspectivei asupra limbajului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a implicării, teoreticianul desprinderii de „convenție” și „formulă”. În ce măsură se realizează la Voronca amintita „sinteză modernă”, o probează în chipul cel mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, în momente diferite, cu conținuturi variind între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scânteierea în argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise metamorfozelor înnoitoare, din istoria poeziei românești, și al unei sensibilități ce le-a înregistrat cu o rară acuitate, participând fără rezerve la spectaculoasa lor desfășurare. Versurile, proza poetică, publicistica militantului avangardist certifică, la o lectură oricât de exigentă, rezistența multora dintre paginile ce le compun, - mereu inventive și pline de o neliniștită vitalitate în spațiul sărbătoresc al „imagi-NAȚIUNII”, fervent pasionate în afirmarea, de către unul dintre cei mai nesiguri și mai agitați
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că Pelicanul și Babița sunt alternative, încât alegerea să aibă sens. Din acest punct de vedere, Urmuz, în plină avangardă, era mai "postmodernist" decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz poate avea amestec în postmodernismul de azi, Daniel Corbu ne invită, de fapt, să alegem deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sale de stânga, visa la "poema roză a iubirii viitoare". Da, spun și postmoderniștii, arta ar putea fi o soluție a "noii antropologii", dar nu ca artă tradițională, moartă și ea odată cu Dumnezeu, ci ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei. O anunțase cândva și Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
literatura franceză devenind spațiul său de adopțiune artistică. Scrie în presa avangardista („Littérature”, „391”, „Proverbe”, „Cannibale” ș.a.), ia parte la editarea unor reviste, precum „Dada au grand air” (octombrie 1921), participă la viață, nu lipsită de conflicte și rupturi, a avangardiștilor. În Franța își publică majoritatea volumelor de versuri și eseuri, din cele peste patruzeci câte însumează bibliografia să: Cinema Calendrier du coeur abstrait Maisons (1920), De nos oiseaux (1923), L’Homme approximatif (1931), Grains et issues (1935) ș.a. Pseudonimul i-
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
prin județenele de partid&casele de cultură ale sindicatelor proiectate de arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în anii șaptezeci și optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absența spiritului critic, rezistent, deschizător de drumuri - cu un cuvânt: avangardist - este mai degrabă norma acestor meleaguri, care și-au exportat avangardiștii și modernii sau i-au marginalizat. Eforturile de a-i re-apropria pe Tzara, Janco, pe Brâncuși și Ionesco, pe Cioran și Eliade nu pot camufla faptul că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în anii șaptezeci și optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absența spiritului critic, rezistent, deschizător de drumuri - cu un cuvânt: avangardist - este mai degrabă norma acestor meleaguri, care și-au exportat avangardiștii și modernii sau i-au marginalizat. Eforturile de a-i re-apropria pe Tzara, Janco, pe Brâncuși și Ionesco, pe Cioran și Eliade nu pot camufla faptul că, pentru a-și împlini destinul artistic sau literar, ei au trebuit să părăsească
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat). În fond, pe această linie se așază cele mai reușite texte ale poetului, dintre care merită reținut cel intitulat Corabia: „Corabia se scufunda
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
și G. Călinescu, de la Mircea Eliade la V. Voiculescu și Marin Preda - sunt niște inovatori clasicizați, prozatori sau poeți care au umplut spațiile albe ale hărții artistice autohtone, creând apoi tradiție și intrând în canon. Excepția o constituie Ion Vinea, avangardistul constructivist (ca manifest și formulă liric-propulsivă), însă atât de risipitor și neinteresat de articularea în volume a scrierilor sale. Prin substanțiala monografie pe care i-o dedică, Z.-F. face un act de interpretare și de recuperare deopotrivă, reasamblând, după
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
ciclu cu același titlu, în mare măsură inedit, nouă schițe în proză și o parodie, Resemnare, la versurile „gospodarului Demostene Botez”. Metafore insolite, alăturări neașteptate de cuvinte, versuri întrerupte abrupt, într-un cuvânt o tehnică surprinzătoare, în linii generale comună avangardiștilor, dar și cu o amprentă personală, conferă un sunet aparte acestor încercări poetice. E atât o tentativă, adesea reușită, de a descifra înțelesuri ascunse, de a pătrunde, cum spunea Louis Aragon, „dans le labyrinthe du paysage intérieur”, cât și o
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii Când, în 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul său "Pătrat negru" că este un "copil regal viu", un adevărat "embrion al tuturor posibilităților", pictorul rus confirma de fapt fascinația avangardiștilor pentru copilărie, vârstă a înțelegerii inocente, pure și nemediate a lumii. În viziunea futuriștilor ruși, (cărora li s-au aliat, apoi, în această direcție, și curentele artistice ale anilor '20 și '30), copilul este arhetipul artistului liber, a cărui creație
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt incluse, în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la avangardiștii: Urmuz, Tzara, Sașa Pană pe linie absurdă, Bacovia atmosfera mortuară, Caragiale umorul. Poetul din Iași mai crede că postmodernismul s-a manifestat la noi, întâi ca avangardism de refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor), apoi, în socialism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o surdă concurență cu SIE, patronii de cluburi sportive se încaieră piperat săptămână de săptă mână, ministrul justiției se ceartă cu magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au cu Mihai Oroveanu, intelectualii enervează pe toată lumea și se enervează între ei, scriitorii tineri se înghesuie să-i îngroape de vii pe cei bătrâni, pro-americanii se înfruntă cu anti americanii, unele resurse de adversitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pagode) Arta și cultura Extremului Orient au reprezentat o puternică atracție pentru mediile artistice de la sfârșitul secolului XIX, în fața căreia spiritul receptiv al lui Claude Debussy nu putea rămâne fără reacție. În acest context, compozitorul francez se va alătura artiștilor avangardiști ai vremii în demersul susținut al acestora de a renunța la convențiile academice, prin adoptarea unor noi modalități de viziune și canalizarea preocupărilor creative spre ineditul revelat de acea nouă concepție de viață. Începând cu primele acțiuni entuziaste ale impresionismului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Lúcio Costa și Oscar Niemeyer) ce au reușit să aducă un suflu proaspăt în planificarea urbană mondială. Orașul a fost conceput să aibă forma ce imită profilul unei păsări în zbor, iar construcțiile sunt toate realizate într-un stil novator, avangardist, în armonie perfectă unele cu altele, dând orașului un Daniela Larion - Centre și regiuni turistice 105 aspect modern impecabil. Printre clădirile cu o arhitectură ingenioasă se numără: Palatul Alvorada (reședința particulară a președintelui Braziliei); Palatul Planalto (reședința oficială a președintelui
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
la destinație. Adică la capăt.". COLECTIV, adăugăm, este un recviem al realităților românești. Suntem devorați de un monstru numit corupția instituționalizată. Până aici, am cunoscut una dintre fațetele celui născut la 50 de ani după un alt celebru scriitor ploieștean, avangardistul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă și al Jurnalului de sex. Părăsim tristul spectacolul oferit de jungla politică. Luăm, la întâmplare, un număr al revistei "Descoperă", unică în felul ei. Conținut și condiții grafice excepționale. Ce ne oferă sumarul? Iată: Podul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Creangă. Comemorarea nu s-a făcut din cauza evenimentelor din decembrie 1989. Abia după 1990, Biserica Ortodoxă l-a reabilitat pe genialul scriitor. De ce s-a amânat un veac anularea caterisirii lui Creangă? - Este meritul mitropolitului Daniel. Creangă a fost un avangardist. N-a existat nici o inițiativă până la părintele Daniel. Creangă era un modern. Și-a tuns pletele, mergea la teatru. Un preot trebuie să fie îngrijit, să nu umble ca țiganii și ca toți păroșii.Trebuie să meargă la un teatru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze pe burghez așa cum remarca Lucian Valea 99. De fapt, credem că ar fi mai interesat de urmărit ce fel de literatură promovează Albatrosul, cum se manifestă aici principalii poeți ai generației, prin ce anume se puteau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru poeți, afirmarea tranșantă a necesității reorientării poeților care s-au izolat de comunitate în "turnul lor de fildeș" și care continuă să scrie o poezie desuetă. Sunt refuzate astfel clișeele literaturii. Și de data aceasta, luna (mult ridiculizată de avangardiști și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre oameni ai voie să ți se pară". E, de fapt, o pledoarie pentru lărgirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]