491 matches
-
al așezărilor. Ei prelucrau fierul din "minereu de baltă" printr-o tehnică rudimentară. Uneltele descoperite sunt variate: cuțite, verigi, ace și amânare de fier, străpungătoare de os, fusaiole. S-au aflat și săgeți de fier cu trei muchii de tip "avar", apoi râșnițe de mână, ustensile de lut pentru tors, obiecte de îmbrăcăminte (vestimentare), rare, catarame de fier, verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte a domniei lui Justinian. La începutul pătrunderii lor, Imperiul încearcă să alcătuiască din slavi o gardă protectoare la Dunăre împotriva "hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, fiind vecini cu slavii care ocupaseră anterior regiunea. Dar între cele două seminții izbucnește un conflict-războiul între slavi și avari, declanșat în 578, este edificator în sensul acesta (este înfățișat de Menandru). Astfel, împăratul bizantin Tiberius incită pe khaganul avar Baian împotriva slavilor. Avarii cer slavilor să li se supună și să plătească darea din produse, însă aceștia refuză, războiul izbucnește și, în urma confruntării, slavii sunt înfrânți și supuși. Confruntarea militară din Câmpia munteană, în 578, evidențiază că triburile slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arătată. Deducem din expunerea acestor evenimente că raporturile avari-slavi au fost încordate o bună vreme. Dar, paradoxal, la un moment dat, complexitatea împrejurărilor face ca avarii, aliați ai Imperiului, să elibereze pe "romanii" luați în robie de sclavini.15 Năvălirile avare par să fie acelea care au împuținat elementul romanic, pe care-l putem numi, la sfârșitul secolului al VI-lea, românesc, pe malul drept (sudic) dunărean. Teofan, istoric bizantin, arată că, în 579, "chaganul avar, rupând învoielile cu Imperiul, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
robie de sclavini.15 Năvălirile avare par să fie acelea care au împuținat elementul romanic, pe care-l putem numi, la sfârșitul secolului al VI-lea, românesc, pe malul drept (sudic) dunărean. Teofan, istoric bizantin, arată că, în 579, "chaganul avar, rupând învoielile cu Imperiul, a atacat Moesia și Sciția, ruinând mai multe orașe Durostor, Marcianopol ș.a. Trupele romane comandate de Commentiolus angajează lupte grele la Dunăre cu avarii. Cu prilejul luptelor dintre romani (bizantini) și avari, din 579, se înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, la nord de Haemus, între munți și fluviu. Luptele la Dunăre continuă sub Mauriciu (582-602), împărat capabil și energic, sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584 sau 585-toate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584 sau 585-toate "puterile romane" merg spre Dunăre, scopul fiind "împiedicarea semințiilor slave de a trece râul". Regiunea în care au loc luptele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării, ca și refuzul Imperiului de a considera pierdut malul nordic dunărean fortificat de ei. Slavii, avangarda avarilor, sunt conduși de Ardagast, Musokios, apoi Piragast. În replică la expediția romană, oastea barbară trece Dunărea în sud și, iarăși, chaganul avar apare ca stăpân în aceste regiuni. Luptele dintre avari și romani au continuat în anii următori, în 590 și 592, la Dunăre și în Sciția Mică-intervine generalul Commentiolus cu ajutoare romane. În 594, au loc lupte la Dunăre, la Singidunum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri față de alte neamuri. Ei răspund avarilor care le-au cerut să se supună: "Suntem obișnuiți ca noi să domnim peste alții, nu alții peste noi". Este limpede, deci, că slavii au venit în Dacia în calitate de cuceritori, ei au luat în stăpânire pământul și au supus populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pare că au fost împinși de aceștia spre apus, din regiunile de lângă Volga, unde locuiau la început. Probabil că bulgarii făceau parte din Confederația condusă de avari și au pătruns o dată cu aceștia în Panonia, unde au devenit influenți-la moartea chaganului avar, ei cer ca acesta să fie ales dintre bulgari. Această rivalitate pentru supremația în cadrul confederației duce la o luptă necruțătoare între bulgari și avari, care se încheie cu victoria ultimilor. O parte din bulgari ajung în Italia, unde sunt primiți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de regele longobarzilor, Grimoald. Dar alți bulgari rămân în Panonia, unde se supun chaganului, și ei vor fi prezenți în armata avarilor care a atacat Constantinopolul, în 626. Dar, în anul 634, Kubrat, ducele bulgarilor, nu mai recunoștea supremația chaganului avar și își proclama neatârnarea. Apoi, între 634-641, el trimitea solii la Constantinopol, la împăratul Heraclie și își oferea serviciile-el se va boteza la Constantinopol, de unde primea daruri și titlul de patriciu. Ducele Kubrat s-a sfârșit între 660-668 și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva goților. În Panegiricul lui Ennodius, bulgarii apar ca "vulgares", iar ca neam "îndărătnic", lângă huni, sabiri și hunuguri, la Iordanes, în Getica. Același istoric îi amintește pe bulgari și pe vremea lui Justinian (527-565), ca un contingent în confederația avară. Paul Diaconul îi menționează pe bulgari și în Italia, aduși acolo de longobarzi. Sub împăratul Mauriciu, bulgarii năvălesc întâi în Tracia, și în același timp, o parte a lor ("9000") trec la bavarezi, conduși de regele Dagobert, dar aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după 803, sub dominația ("suzeranitatea") statului bulgar, în aceleași condiții în care mai înainte aparținuse avarilor. Un scriitor bizantin spune explicit că "avarii fiind învinși de franci, Krum și bulgarii i-au luat în robie pe cei rămași", adică rămășițele avare alungate peste Tisa de oștile lui Pipin, fiul lui Carol". Cronica francă spune că "după înfrângerea avarilor, Pipin s-a retras în fața bulgarilor, căci avarii fiind nimiciți, socotea că aceștia nu mai puteau face nici un rău regatului francilor" (apud Panaitescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pipin s-a retras în fața bulgarilor, căci avarii fiind nimiciți, socotea că aceștia nu mai puteau face nici un rău regatului francilor" (apud Panaitescu).9 Într-adevăr, după înfrângerea avarilor de către franci, bulgarii se aflau pe Tisa pentru preluarea moștenirii teritoriale avare. O inscripție aflată la Plisca, în camera eroilor, spune că "Nobilul (tarcan) Onega a fost ucis în lupta de la râul Tisa". Luptele dintre franci și bulgari aveau drept motivație faptul că primii au atras de partea lor unele triburi slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
837, un detașament de unguri este atestat, pentru prima dată, în vecinătatea imediată a Dunării, ajutorul lor fiind solicitat de bulgari în această zonă. La începutul secolului al IX-lea, a avut loc o mutație politică-teritorială în Europa centrală: chaganatul avar s-a prăbușit sub loviturile francilor și bulgarilor (796-803). Moștenirea avară era disputată între hanatul (statul) bulgar și cnezatul moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vecinătatea imediată a Dunării, ajutorul lor fiind solicitat de bulgari în această zonă. La începutul secolului al IX-lea, a avut loc o mutație politică-teritorială în Europa centrală: chaganatul avar s-a prăbușit sub loviturile francilor și bulgarilor (796-803). Moștenirea avară era disputată între hanatul (statul) bulgar și cnezatul moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind prădate domeniile lui Ludovic II Germanicul, aflate la apus de Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pe la mijlocul secolului al VI-lea, presiunea slavilor se făcea tot mai mult simțită la Dunăre, iar incursiunile lor în sud se înmulțesc în perioada următoare. În ultimii ani ai domniei lui Justin I, triburile slave invadaseră deja sudul Dunării. Supuși avarilor, noii stăpâni ai stepei, sau răzvrătiți împotriva lor, slavii înaintează în mase compacte spre sud. Sub urmașii lui Justinian, întreaga regiune de la est de Carpați și până la Dunăre devenise o Slavinia, după ce anterior fusese o Gotia! Toponimia dovedește faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de apariția unor structuri bisericești și de forme de viață culturală, grefate pe fondul creștin autohton și o civilizație proprie. Pentru aprecierea adecvată a realităților economice de pe teritoriul românesc, în aceste secole, este necesară cunoașterea rețelei demografice. Odată cu dispariția statului avar (796-803), în urma loviturilor date de franci și bulgari, se ajungea la o nouă situație politică, care avea drept rezultat creșterea demografică pe întinse spații geografice, investigațiile arheologice atestă sporul de populație. Până la începutul secolului al X-lea, marile invazii pustiitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și Îmbunătăți traiul, ci de a se Înconjura de tot mai multe bogății. De aici și sarcasmul din multe alte proverbe: „Nu bogățiile Îl servesc pe avar, ci avarul bogățiile”; „Drumul cel mai lung este pentru avar cel spre buzunar”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește cu paie”; „Avarului Îi lipsește tot atât de mult ceea ce are, ca și săracului ceea ce nu are”.) „Dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci i-ai din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
De aici și sarcasmul din multe alte proverbe: „Nu bogățiile Îl servesc pe avar, ci avarul bogățiile”; „Drumul cel mai lung este pentru avar cel spre buzunar”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește cu paie”; „Avarului Îi lipsește tot atât de mult ceea ce are, ca și săracului ceea ce nu are”.) „Dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci i-ai din dorințe.” (Epicur) „Duc lipsă de multe cei care-și doresc prea multe.” (Horațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reflexiv, ca la Camille Laurens. Conviețuirea cu sine este de acum dramatică, dacă nu retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului regizat de un Sistem inexpugnabil și parșiv. În vreme ce burghezul juisează la comandă, alienat, adevăratul sine nu poate decît să protesteze amar: „Pentru că juisarea este cerută de comețul nostru omenesc, de chiar posibilitatea religiei noastre. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu s-a observat că similitudinile, merg mai departe, încît unul poate fi considerat varianta celuilalt: ,, Cu voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia, „în cercul lumii comun și avar...” și versul 6 din „Cu voi...”, „în cerc barbar și fără sentiment- ” sînt, ca înțeles, identice: relevă o atitudine persistentă în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar, Hoțul de vulturi și, mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]