444 matches
-
euharistia cu pâine dospită și fără acoperăminte liturgice. În Anglia, pe vremea aceea, se folosea încă pâine dospită, de aceea, într-o anumită măsură, Anselm se justifică. El răspunde cu diferite argumente scripturare, unele în favoarea pâinii dospite, altele în favoarea pâinii azime. Conclude că amîndouă sunt valide, și că nu trebuie să se facă dezbinare pentru un lucru atare. De asemenea Anselm spune că gesturile liturgice țin de folclorul local, iar acoperămintele se folosesc împotriva muștelor, și nu cu un scop magic
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
în traducere: Prima biserică greco-catolică a luat ființă în anul 1596 ca urmare a Uniunii de la Brest. Pentru a facilita unirea, modificările în dogmă și ritual au fost reduse la strictul necesar (cele patru puncte florentine: "primatul papal, împărtășirea cu azimă, existența purgatorului" și "adaosul Filioque"). Poziția Bisericii Catolice față de bisericile orientale neunite s-a schimbat o dată cu Conciliul Vatican II și cu înmulțirea inițiativelor ecumenice. Astfel a fost înființată o comisie mixtă catolică-ortodoxă care s-a reunit periodic, ultima dată în
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
altă formă de atragere, numită unire. Se oferea, prin această formă, posibilitatea ca ortodocșii care o acceptau să își păstreze ritul și tradițiile, inclusiv limba de slujire, dar cu acceptarea celor "patru puncte florentine", respectiv: "primatul papal, Filioque, purgatoriul" și "azima" pentru Împărtășanie. Pregătirile pentru această politică de convertire prin uniatism începuseră încă din sec. XVI, când, de exemplu, papa Grigore al XIII-lea (1572-1585) înființează la Roma așa-numitul ""Collegium Graecorum"". Acesta era destinat a forma din catolicii și convertiții
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
116. A fost roman, ucenic al lui Plutarh. Conform tradiției, îi este atribuită instituirea apei binecuvântate (agheasmă) care este de folosit în biserici și în casele creștinilor precum și prescrierea că, la Dumnezeiasca Liturghie, ostia pentru consacrare să fie exclusiv pâine azimă. a fost sanctificat și eventual martirizat. Irineu îl desemnează pe Papa Alexandru I ca succesor al lui Papa Evarist și al 5-lea episcop al Romei după Sf. Petru (cf. Irineu din Lyon, Adv. haeres. III,3; PG 7, 851
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
gustare e precedată de binecuvântarea numită „șeheheyanu” (binecuvântarea ce se recită înainte de a gusta ceva în noul an). În antichitate, anul ebraic începea toamna, urmând ciclul agricol al câmpurilor: însămânțare-creștere- recoltare. Celelalte sărbători principale ale israeliților urmau această ordine: Sărbătoarea Azimelor sau Paștele (cf. cartea Exodului 12,1-20; 23,15); Sărbătoarea Săptămânilor sau Shavuot sau Sărbătoarea Primițiior (Rusaliile iudaice) (cf. Exod 23,16; Levitic 23,15-21) și Sărbătoarea Corturilor sau a recoltei (cf. Exod 23,16; Levitic 23,33-43). Este foarte
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
l-a reprezentat păstrarea credinței strămoșești, dovadă fiind textul discursului lui Tănase Todoran, dar și actul de condamnare care stipulează clar faptul ca Tănase Todoran se face răspunzător de oprirea de la Unirea cu Roma și împărtășirea fiului său muribund cu azima catolică : « De doi ani mai, suntem grăniceri, și carte n’am căpătat dela înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare , facem slujbe cătănești; copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
Turnul se află uneori alături de sfânta Varvara, alteori el este purtat de aceasta. 2. Făclia ca instrument al martiriului sfintei apare rar ca atribut, de exemplu pe tapiseria din Neuburg a. D. din 1425. 3. Potirul destinat Euharistiei, cu sau fără azimă, este reprezentat ca atribut al Varvarei odată cu rolul preluat de sfântă la nord de Alpi începând cu secolul al XV-lea ca ocrotitoare împotriva morții subite, lipsită de ultimele sacramente. Cu un potir este înfățișată Varvara de Hans Holbein cel
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
și voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul."” Expresia "pasare" este redată cu "Pesaḥ". De la aceasta își ia origine terminul arameic-siriac "Pasha" din care derivă cuvântul grecesc "pasca" adică "pască" utilizat în prezent în limba română pentru pâinea azimă fără nimic dospit sau fermentat care se mămâncă de Festivalul Paști. În limba engleză se face o traducere literară "pass over" (trece peste), împreunată în "Passover".
Pesah () [Corola-website/Science/298365_a_299694]
-
fiind desființat doar odată cu ocuparea Romei de către Armata populară sprijinită de trupele lui Napoleon în 1870 (3). În Evul Mediu, au apărut miturile contra evreilor precum otrăvirea fântânilor și a râurilor (4), uciderea de copii creștini în scopul preparării de azime pascale cu sângele lor (acuza de omor ritual), transformarea în diavoli, vrăjitoare și alte ființe satanice. O credință extrem de răspândită și persistentă era și aceea exprimată de ideea "evreului rătăcitor" (der ewige Jude, le juif errant, the wandering jew), care
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
recunoscut simbolul catolic al credinței; cu privire la alte trei probleme principale-Purgatoriul, primatul papei și darurile euharistiei-s-au luat, de asemenea, hotărâri în redacția latină, dar cu stipulații. Grecii au reulit să apere valabilitatea euharistiei cu pâine dospită, alături de euharistia cu azime; se recunoștea primatul episcopului Romei, însă patriarhii din Răsărit își păstrau dreptul de decizie definitivă asupra oricăror probleme de crdință, fără a se adresa papei, de asemenea, nu se putea face apel la Roma împotriva împăratului romeilor și a patriarhilor
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
rădăcini." "Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat." Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu."” Cu două zile înainte de Paști (Pesah) și ajunul Sărbătorii Pâinilor Azime (Hag Mațot) când s-au urcat pe Muntele Măslinilor, în partea din fața Templului care era aproape de Betania a spus o pilda a smochinului folosind un joc de cuvinte în care "începutul verii", adică "începutul secerișului" este comparat cu "începutul necazului
Sabat haGadol () [Corola-website/Science/325970_a_327299]
-
miresele lui Dracula. Ele o sperie pe Mina la început, dar ea cade în plasa lor și încearcă să-l seducă pe Van Helsing. Înainte ca Mina să se hrănească cu sângele lui, Van Helsing îi pune o bucată de azimă de împărtășanie pe fruntea ei, lăsând un semn. El trasează un cerc de foc pentru a-i proteja de mirese, apoi se infiltrează în castel și le decapitează în dimineața următoare. În timp ce se apropie apusul soarelui, transportul lui Dracula ajunge
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
ca pe un "primus inter pares" („primul între egali”). De asemenea, Mihail I Cerularie a intrat în dispută cu papa Leon al IX-lea pe tema practicilor diferite dintre cele două Biserici (cea Romană și cea Constantinopolitană), în special utilizarea "azimei" (pâine nedospită) la Euharistie. Conflictul dintre cele două Biserici s-a adâncit și mai mult atunci când Biserica de la Roma a reușit să impună folosirea limbii latine la slujbele religioase printre creștinii normanzi din Sicilia. Mihail Cerularie a reacționat la rândul
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
și să adere la nou creata Biserică Greco-Catolică, păstrând ritualul ortodox, dar acceptând cele patru puncte doctrinare stabilite la Conciliul de la Florența între 1431 și 1445: Papa drept cap suprem al bisericii, existența purgatoriului, doctrina Filioque și folosirea pâinii nedospite (azimă) la împărtășanie. Clerul a fost primul care a obținut avantaje materiale în urma uniunii, care însemna egalitatea cu preoțimea catolică, inclusiv primirea acelorași venituri și privilegii. Oricum, mulți preoți ortodocși nu s-au alăturat Uniunii. Seton-Watson scria în cartea sa că
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
trebuie să spunem că masa de seder are o semnificație simbolică, ea amintind poporului evreu de perioada sclaviei sale în Egipt . În al doilea rând, ingredientele sunt alese pentru a comunica această semnificație, ele fiind următoarele : 1. Mațah: pască sau azimă, care este pâine frământată fără aluat sau fermenți. Când evreii se pregăteau în grabă să plece din Egipt, nu au avut timp să coacă pâine dospită și, în schimb, au copt acest tip de azimă. Ea simbolizeaza sclavia evreilor în
Seder () [Corola-website/Science/331577_a_332906]
-
următoarele : 1. Mațah: pască sau azimă, care este pâine frământată fără aluat sau fermenți. Când evreii se pregăteau în grabă să plece din Egipt, nu au avut timp să coacă pâine dospită și, în schimb, au copt acest tip de azimă. Ea simbolizeaza sclavia evreilor în Egipt. 2. Ħaroset: amestec de nuci măcinate, mere, scorțișoară și miere. Acestea simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei în Egipt pentru construcțiile Faraonului. 3. Ou; acesta se fierbe tare și simbolizează viața și renașterea. 4
Seder () [Corola-website/Science/331577_a_332906]
-
i-a sprijinit pe bizantinii înconjurați de otomani, dar cu patru condiții pentru ortodocși impuse la Uniunea religioasă de la Florența din 1439: să recunoască primatul papal, filoque (Sfântul Duh purcede și din Tată și Fiu), recunoașterea purgatoriului și împărtășania cu azimă. A fost impusă și politică de cruciadă prin "campania cea lungă" din 1443-1444, bătălia de la Varna din toamna 1444, soldată cu înfrângere, și campania din 1448, încheiată tot cu o înfrângere în bătălia de la Kosovo. Are loc o înțelegere cu
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
cu ocazia Paștelui iudaic, sărbătoare ce semnifică eliberarea din robia egipteană a poporului lui Israel. Această ipoteză este susținută și de un pasaj din Evanghelia după Marcu în care se precizează că această cină a avut loc în perioada sărbătorii azimei sau a pâinii nedospite. Dacă a fost o masă de sărbătoare, atunci este foarte probabil ca la masă să fi fost servite mai multe feluri de mâncare. Conform lui Urciuoli și Berogno, la Cina cea de Taină ar mai fi
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]