1,639 matches
-
magicele-i strune sperând fericit c-al speranței astru nu va apune. Poți să înțelegi dacă-a ta menire vrea îmbrățișări în loc de revanșă, dacă tuturor simpla ta iubire le dă o șansă. Poți să înțelegi dacă sfinxul cântă, dacă din azur surâd curcubeie, dacă plânsul trist din suflet se zvântă doar c-o scânteie. Finiș Ce patimă în mine car! Ale iubirilor drezine nu mai suportă ca pe șine s-alerge și pe-alături sar. Simt că trăiesc un timp solar
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
semn. Adesea pooezia e trădată, Învăluită într-o ceață deasă - Își duce existența resemnată În rolul clasic de Cenușăreasă. Imagini și idei filigranate Tot stăruie-n pierdutul ei contur, Iar inima în piept discretă bate În ritm de anemone și azur. Multe-aș fi vrut să vă mai spun, my lord, Dar deocamdată mă decid să tac, Cu ancora lăsată la tribord, Și mă semnez, modest, Conte de Lac (Adrian Simionescu) Referință Bibliografică: De nobilis / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
a eu une Semaine internaționale, qui m'y a amene pour la première fois en 2009. J'ai senti et vecu chaque pulsation de l'Espace en jardinant mes possibles . Moi-même, je me suiș retrouve la metamorphose de la seduction d'azur. La creation - elle est l� . Le Laboratoire Espace: La therapie de la pensee par la poesie . Îl s'agit de mettre � jour une nouvelle façon de vivre par une nouvelle pensee grace � la force de la metaphore. Et la poesie est mirifique
L'ESPACE ENTRE L'ATLANTIQUE ET LE DANUBE de MARIA COZMA în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361949_a_363278]
-
I-ar da lacrimi dar nu plânge Fierul roșu-i intră-n sânge; Soare-nțepenit pe turlă Oamenii-n picioare urlă Dar el nu mai înțelege Că ei au o altă lege; În ochii lui de taur pur Moare cerul de azur! Referință Bibliografică: tauri și coride / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TAURI ŞI CORIDE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362104_a_363433]
-
îngeri căzând în prăpăstii, cuvinte auind întoarse-n ecouri. Scurgerea inexorabilă a timpului este echivalentă cu „alungarea din rai” din care se naște o „veșnică neliniște” (alungarea din rai). Cu toate acestea, poetul a rămas legat de clipa aceea de azur „când respirația îți răsuna ca un flaut” pentru că, spune el în poemul „episod”: „clipele noastre s-au iubit mai mult decât noi”, iar el a rămas: „un episod sculptat de palmele / tale în lemn alb și negru” (episod). Gesturi intime
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
2015 Toate Articolele Autorului De-ai putea opri iureșul de clipe care ia cu el în a fost odată fulgii ce-au rămas pe frântele-aripe ce-a cârje-arată ! De-ai putea să zbori cum zburai odată, străbătând voios sute de azururi când ființa ta bunecuvântată n-avea cusururi. De-ai putea să dormi pe pieptul iubirii visând fericit primele săruturi, care promiteau sfințirea menirii în începuturi. De-ai putea să urci fără să îți pese de niciun abrupt ce-ți apare
DE-AI PUTEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365867_a_367196]
-
înlăuntrul minții mele, că poate uneori am rătăcit prin fantasme sau patimile răutății. ,, Un alt crâmpei din viața artistei se referă ca celelalte multe, prin participarea sa la hramul Mănăstirii Sfânta Treime de la Buciumeni - eveniment rămas încrustat cu lumină în azurul sufletesc începând cu anul 2001. ,, Cu greu îmi puteam imagina febra dulce a hramului. Știam că Liturghia Sfintelor slujbe ale Sfintei Treimi, se țin în mijlocul codrului, așa cum îi place lui Dumnezeu verdeața, florile și tot cântecul păsărilor fără sfârșit...însă
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
aprilie 2013 Toate Articolele Autorului meditație rana păsării e zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței
MEDITAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365995_a_367324]
-
oglindă Și vezi ce nu-ți arată o ciorbă aburindă! PORTRET PRINTRE STÂNCI Peste fumul cetății nu mai zboară cocori, Nu mai iintră verdele-n suflet și nici mare de stele. Plâng apele-n matcă, uitând să fie rebele Și-azurul se-ascunde după furnale de nori. Peste zare ninge confetti ciudat, fulgi de cenușă: S-au dus la plimbare-n abis, iernile cele! Mările și-au cumpărat de Crăciun ambalaje cu stele Și iarna, oh, iarna, uită să mai bată
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Acest angrenaj universal s-a pus deja în mișcare, rotind anotimpurile și ciclurile vieții. Atâta nevoie de frumos, de curat, de sublim, de soare și de verde în poemele Verei Crăciun, atâta risipă de petale și atâtea cuvinte înmiresmate, atâta azur, încât îți vine să crezi că viața e cu adevărat perfectă. De fapt, este proiecția unui vis care-o urmărește la tot pasul. E jindul după grădina cerească unde prima pereche punea nume oricărui firișor de iarbă, oricărei flori, oricărui
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește, făptura omului cântă cu întreg alaiul bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
și Biruință hristică. Arcul Frumuseții s-a răsfrânt în cerul sufletului meu. Cine m-a întrupat în lumea Frumuseții nesfârșite? Mă umple gândul de har, mă cuprind mrejele vieții, mă îmbrățișează freamătul trăirii. Simt fiorul Frumuseții cu trilul ei de azur. De ce bat clopotele pădurii? De ce se rotesc munții în jurul Vetrei strămoșești? De ce în jurul meu Frumusețea cântă și cerul se îmbujorează? Taina lui Dumnezeu răspunde miracolului Neamului meu. Neamul nostru dârz și nemuritor cântă Frumusețea lui Dumnezeu. Sunt atât de aproape de
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
în lumea lui Hristos, în lumea lui Zamolxe, în Codrul străbun unde cântă viorile apelor, același cântec divin al Moșilor Neamului, care aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei! Acolo e Copacul Neamului cu brațele verzi și coroane de azur ce scânteie majestos în Cerdacul Cerului. Acolo e mântuirea noastră! Cineva îmi bate în fereastra inimii. O fi cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
a vieții creștine și sufletul îmi cântă. Peste mine, peste cei mulți plouă cu lumină cerească. Doruri înviorate se zbat în zefirul inimii să se înalțe. Sunt chemări din lumea Frumuseții. Cerul iubirii mele este verde, cu nouri dantelați în azur. Ridic ochii și sărut stelele, apoi îmbrățișez pământul drag și sfânt al Martirilor noștri. În pridvorul harului, sufletul s-a deschis ca o floare aleasă, pe scoarța purpurie a Strămoșilor dragi inima îngenunchează. Plâng de bucurie și cânt frumusețea lor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu, al împletirii cu Neamul, al regăsirii cu întreaga Creație: în ciripitul îmbobocit al Rândunelelor, în bobul de grâu încolțit în azurul Martirilor, în mugurul înflorit al Eroilor, în Ciorchinele Jertfei, plin de lumină ca un candelabru de aur, în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
cu cântecul ei de pasăre măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu fruntea luminată rezemată de Curcubeul sfinților, cu brațele înflăcărate, care îmbrățișează nemărginirea martirilor, cu gândurile albe, celeste ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de viață. O poveste sufletească. Privită cu dioptriile inimii. Care nu-s de ici, de colo. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel “ceva” - poate fi “prins” în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
fuse devastată chiar din faza de proiect : cele mai sângeroase bătălii fiind cele care nu au avut loc niciodată, nu-i așa? Câte câmpuri de bătălii hrănesc oare un fir de iarbă? Câți copii nenăscuți din cauza martirilor condiției umane alimentează azurul utopiilor noastre? Câte văduve hibernează între nopțile noastre de dragoste? Câte insomnii, Doamne, mai costă astăzi un sărut?...Paturi îndrăgostite pluti-vor în derivă pe râul amar al zilelor: ce foc le va readuce la viață? Dio își închipuia că
DEŞERTUL DE CATIFEA (91) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365014_a_366343]
-
sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur. A nins cu flori-minune pe dealurile mele și sus, pădurea verde mă cheamă către ea și brazii țes povestea iubirilor rebele când nori
A NINS CU FLORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366505_a_367834]
-
sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur. A nins cu flori-minune pe dealurile mele și sus, pădurea verde mă cheamă către ea și brazii țes povestea iubirilor rebele când nori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
sus, pădurea verde mă cheamă către ea,foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată,când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea.În asfințit, când ziua se duce la culcare,văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur,e primăvară iarăși pe-a vieților cărareși totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur.A nins cu flori-minune pe dealurile meleși sus, pădurea verde mă cheamă către eași brazii țes povestea iubirilor rebelecând nori tiviți cu aur visează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem sublim... Iar din susurul lui de azur, s-a ridicat în văzduh, Pasărea măiastră a Daciei regale, Maria Tănase! După ce Atotcreatorul a zămislit Folclorul divin străbun și Rapsozii lui de aur, a zâmbit și a fredonat pe vioara sufletului românesc dumnezeiasca Sa Cântarea. ------------------------------------------------------------------------- Între puținele clipe când
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p. 19, 21) „Riscurile gândurilor sale le-a măcinat în făina curată a vorbirii, pe care
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu curcubeiele, lacrimile cu fecioarele, dorul cu jalea, legea cu sărbătorile, azurul cu poveștile, rugile sacre cu răzvrătirile sfinte, codrii cu feciorii, apele cu cântecele lor, Oltul cu Nistrul, Mureșul cu Cerna, Crișul cu Jiul, Târnavele cu Prutul, Argeșul cu Siretul, Ialomița cu Bistrița, Dunărea cu Marea, Glia cu Crucea, Răstignirea cu
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
mai adânc ca trăire internă, și primind-o, o împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu, și o aruncă apoi în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un fund de suflet și suflată cu azur și pene de foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]