727 matches
-
june hip-hop și-mi spune mai multe vorbe clare pe când își mângîie absent cercelul din urechea dreaptă. Zice așa: "ascultă, tataie, poetul național al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de mâna ce i se pusese pe umăr, și, fără o vorbă, ieși pe ușă, ajungând în culoar. Când nu-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să văd? O privi chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa, dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred că ar trebuie să n-o faci atît de complicată și s-o termini cît de repede poți. Nu încape îndoială c-o să-l impresioneze pe examinator, dar o să fie și mai impresionat de o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la engleză, după micul dejun, se duse la maică-sa să-i spună la revedere. Domnul Thaw stătea lîngă pat, ținîndu-i una din mîini între ale sale. Ea stătea sprijinită de perne, cu o linie albă sub ochii aproape închiși. Bîiguia disperată: — O mo’, o mo’. — Bine, bine, Mary, spunea domnul Thaw. N-o să mori. N-o să mori. — Uf, o mo’, o mo’. — Nu-ți fie teamă, n-o să mori, n-o să mori. Pentru prima oară după două săptămîni, doamna Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar ești gata să-l plătești? îi promiți sincer tatălui tău să înveți și să stăpînești trigonometria, algebra și geometria? Promiți să participi la lecțiile de matematică nu doar cu trupul, dar și cu spiritul? Thaw își plecă fruntea și bîigui: — Da, domnule. — Bine, bine. Domnule Thaw, cred că ați primit o asigurare pe care vă puteți baza. A doua zi, Thaw se întîlni cu profesoara de matematică pe cînd traversa holul. Ea îi aruncă o privire luminoasă și zise: — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște lune de carton pe turnuri invizibile. Pe Alexandra Parade, lîngă necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate de sînge, iar trupul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne uităm la inima pastorului de la biserica parohială Cowlairs. Paravanele, vă rog. Thaw zăcea tremurînd de indignare. După ce profesorul plecă din salon, se luptă să se scoale, își puse halatul și ieși în grabă. Se trezi alergînd prin jur și bîiguind: „Bine, bine, o să plec. O să plec acum. O să chem un taxi și-o să plec acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas. Barele de jos erau ascunse de iarbă rară și de bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de absurdități lui Alexander, pentru că simțea o durere înfiorătoare în piept și nu dorea să vorbească deloc cu adulții. Frankie îi întinse un biberon cu suzetă înfășurat într-un șervet alb. El bîigui cîteva cuvinte de mulțumire și se întoarse în dormitor. Se așeză pe pat și duse suzeta la gura lui Alexander, dar băiatul se răsuci, urlînd: — NununununuMamimamimami! — O să vină repede, Sandy. — NunununununununuMamimamimamimami! Alexander continua să urle și Lanark se plimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o expresie nemulțumită, îmbrăcată într-o bluză roșie și jeanși apăru între bărbații în negru și zise: — Sînt surprinsă să te văd tocmai pe tine aici, Lanark. Vreau să zic, totul s-a sfîrșit. Chiar și mîncarea. Era Libby. Bîigui că venise pentru discursuri. — De ce? Or să fie groaznic de plicticoase, și arăți de parcă nu te-ai spălat de-o săptămînă. De ce vrei să auzi discursuri? El o privi lung. Ea oftă și-i zise: — Hai, intră, dar va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de dragoste, să ne spioneze fără pic de rușine viziunile ! Ei, nu, că asta e prea de tot! Ia uită-te, domnule, până unde poate să ajungă cu neobrăzarea și, fii atent, mai și țopăie, vita !“. „Mi-e frig“, a bâiguit Dragoș. „Frig, pe dracu’!“, i-am strigat eu, bineînțeles, după ce am pus la locul ei consoana lipsă, „Care frig, ce frig ? Nu mai știi pe ce lume trăiești, ai uitat ce lucru important se petrece aici, ai uitat de ce stăm
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu un milimetru mai sus, se petrece altceva (la început îmi era și frică), dacă treci un milimetru mai jos, se nasc jalnice texte, e ca și cum te-ai apuca să desparți, într-un ocean imens, sarea de ape. Ce tot bâigui eu aici, ce tot explic ? În fine... * Populația din Saint-Pierre-et-Miquelon, grup de insule situat în vestul Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără a putea interveni, la agonia a 63 de cetacee cunoscute sub numele Steno rostratus și eșuate pe plajele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ești fumător pasionat, nu te mai preface, nu e cazul, poți să ai încredere în mine, fiindcă te consider matur și îți sunt ca o soră, dar soțul meu e plecat în provincie și ce-ar zice vecinii ?». Eu am bâiguit nu mai știu ce și, când am fugit din patul ei, nu știu cum am ajuns acasă, mă gândeam tot timpul că e prietenă cu mama, când venea pe la noi, mă ascundeam, îmi era rușine, până într-o bună zi, când hop
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare nedimensionalitatea, și așa mai departe... Așa se moare, cunosc asta, înecat într-o intensă și duioasă melancolie, iar pentru mine, născut într-o zodie solară, melancolia e legată de umiditate. Simplific mult, dar în fine... Poate odată am să bâigui mai multe despre moarte și fiecare o să zică : „Asta știam și eu“, și o să uite... Până atunci, morții sunt morți, cu timpul și mișcarea lor. Cadavrele sunt altceva, iar duritatea mea aparentă n-o să fie niciodată capabilă să suporte apropierea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întâlnit pe Constantin. Stătea acolo, în dreptul unui bec, avea pe gură un zâmbet umil, câinesc aș putea zice. Poate că aștepta pe cineva, oricum, nu părea prea bucuros că mă vede. L-am întrebat dacă era adevărat că murise. A bâiguit ceva pe când partea de jos a obrazului, vânătă din cauza folosirii prea dese a briciului și străbătută de o cicatrice cărămizie, i s-a învinețit și mai mult. „Poți să nu-mi răspunzi“, am adăugat. „Nu țin neapărat să știu...“ În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se poate“, a admis Poenaru. „Lilly e și ea fată bună. Atâta doar că e cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de suportat pentru mine aproape că le invidiam liniștitoarele certitudini. Câțiva m-au repezit, își apărau limitele tulburate de insistenta mea indiscreție. O doamnă m-a făcut măgar, își închipuia cine știe ce, poate că și eram măgar. Încercam să mă explic, bâiguiam că nimic nu e așa, că totul e altfel, că am nevoie de ei, de prezența fiecăruia, de cuvintele lor oricât de tâmpite, ca să mă conving că existăm împreună. Unul dintre ei mi-a dat brânci, m am lovit de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mâna ce i se pusese pe umăr, și, fără o vorbă, ieși pe ușă, ajungând în culoar. Când nu-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu tot. O clipă, Grosvenor crezu că e victima unei iluzii optice. Vedea însă cât se poate de clar peretele dur și strălucitor, iar lângă acesta, unsprezece oameni nădușiți și speriați, dintre care șapte își frământau zadarnic armele. - Suntem pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta îl scoase din sărite pe Morton, care se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce an suntem? Fata păru surprinsă. Începu să bâiguie ceva, apoi se opri și se trase înapoi. În cele din urmă îl admonestă: - Nu te mai uita așa! Nu-i nimic greșit. Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mi-a telefonat să fac transferul titlului de proprietate. - Ah, rosti Fara și întreaga lume se prăbuși peste el. Adică vrei să spui că nimeni nu va interveni în nici un fel? Dar garnizoana imperială de la Ferd? Simți nedeslușit că primarul bâiguie ceva cum că soldații Împărătesei refuză să se amestece în treburi civile. - Cum treburi civile? explodă Fara. Adică vrei să spui că oamenilor ăstora o să li se permită să vină aici indiferent dacă noi îi vrem sau nu, forțând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să intri și tu... hâc... În armată? Bine, e în regulă... hâc... vino la mine la birou... hâc... chiar mâine. Vocea începu să i se piardă. Rămase să mormăie ceva în sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
singur om. Oricum, era bine de știut, chiar și în acest al unsprezecelea ceas. Colonelul începuse să se agite, dar Cayle insistă din nou cu întrebările: - Cum ați intrat în armată? în primul rând, cum de-ați ajuns ofițer? Bețivanul bâigui ceva în sensul că Împărăteasa a avut neobrăzarea să se plângă de felul în care sunt strânse impozitele. Și apoi în legătură cu atacul asupra Arsenalelor, care constituiau un mare pericol, dar asta nu era prea clar. Într-un târziu, veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o întrerupse Fara, decât că ne-am salvat numele de la o rușine. Înaltul său simț al datoriei împlinite cum se cuvine îi dădu o stare plăcută până spre mijlocul după-amiezii, când veni portărelul de la Ferd să preia atelierul. - Bine, dar... bâigui Fara. Portărelul preciza: - Compania Atelierelor de Reparații Atomice Automate a preluat împrumutul dumneavoastră de la bancă și execută ipoteca. - Bine, dar e nedrept, spuse Fara. O să mă adresez justiției. Se gândea năucit: Dacă află vreodată Împărăteasa o să... o să..." Judecătoria era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în engleză. — Ba da, mă ocup de tot ce răcește ori aduce răcoarea, dar îmi plac și motoarele foarte mult... Încă nu m-ai văzut între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]