758 matches
-
faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea mai bun, acu e-n Israel amândoi, și ea, și bărba-su. Stă pe scaun gheboșată, cu mâinile încrucișate peste țoașca de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă, să nu alunece, să nu-și rupă, Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii în palmă până se suie... Tot bâjbâie în țoașcă după portofel și tot se împiedică în afurisitele astea de pungi goale de plastic... Lua-le-ar dracu, la ce s-o mai fi încurcat și cu ele, portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintre perne, cum încearcă să zâmbească și doar își schimonosește fața, nefiresc de gălbuie. Se uita din ușă la el cum își coboară din pat picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care Muti adusese noile ei achiziții, fotoliile și canapeaua Club, învelite în piele. Ar fi intrat tiptil, cu aceiași pași ușori, și i-ar fi pus mâinile la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul, imensa călimară de bronz, tot speriindu-se, mirându-se, tot întâr ziind să o recunoască. — Cum, domnișoară, cum ? i-ar fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corp tânăr și virgin este frumos... M-a șocat acest autor cam original, m-a șocat, dar ce însemnează arta : tocmai acest lucru care m-a șocat mi-a rămas în minte ! Ivona urcă încet scara, deschide prima ușă și bâjbâie peretele cu buricele uscate ale degetelor. Aprinde lampa de plafon - e cea mai întunecată cameră -, se apropie de oglindă, aprinde și apli cele. Rămâne cu ochii ficși în oglindă. Se privește prea fix, cu nerăbdare și lăcomie - să nu termine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile osoase în aer, Profesorul îi face tânărului amic semne să se oprească. Și o minută doar să aibă răbdare, îi va formula chiar el ceea ce junele bâjbâie de o oră ; cu obișnuita pătrundere sufletească a educatorului, a înțeles mai bine ca oricine ce îl frământă. — înțeleg ce voiești a întreba... Te întrebi dacă suntem supuși vremilor fără nicio speranță, dacă suntem totalmente neputincioși și pierduți sub vremi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții pe Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier, cu ochii la marca lipită pe scrisoarea ce o țin în mână, pecețile au înnegrit și mai mult dantelăria Domului, dar cât de tare ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs purgatifs dépuratifs, inoffensifs antiseptiques de l’intestin, A. Pointet, Pharmacien de 1-ère classe, deschide cutia și bâjbâie cu degetele tremurătoare printre pastiluțe, până prinde una. — Aidi, donșoară, lăsați în pace măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mă, madam Delcă ! Eee-tee, să te scuze ăl cu coarne ! Că dormi de te-mpuți pân-la amiază ! Și când intru, ce să vezi ? întuneric beznă ! Să-ți rupi gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina, ei, să vezi atunci ce-ncepe să răcnească Nebuna ! Nuuu ! răcnește Nebuna. Nu aprinde, te rog, madam Delcă ! — Ei, da ! Așa doarme madam Cristide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
coarne ! Că dormi de te-mpuți pân-la amiază ! Și când intru, ce să vezi ? întuneric beznă ! Să-ți rupi gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina, ei, să vezi atunci ce-ncepe să răcnească Nebuna ! Nuuu ! răcnește Nebuna. Nu aprinde, te rog, madam Delcă ! — Ei, da ! Așa doarme madam Cristide ! Are insomnii noaptea, de la menopauză, dar nu vrea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân toaște, da nu se-ntâmplă niciodată să fie mai mulți decât știu io ! Nu se-ntâmplă să uit de bani v’odată... Ia țoașca și scoate pe rând tot ce are înăuntru : pungile goale de plastic, apoi portofelul. Ivona bâjbâie neatentă cu mâna pe masă după pachetul de țigări, scoate una, o aprinde... — Dooj de lei știu c-aveam la mine, dooj-de lei și ceva mărunt, da mai mult, nu... Da ce-ai de tot taci așa, madam Scarlat ? Te-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunat Niki în după-amiaza aceasta ? — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Că mă și bagi în sperieți ! Nu veniși când era Zurlia aci, să spui c-a sunat domnu Niki... Ivona se uită enigmatic, puțin teatral la ea, pe urmă bâjbâie după pachet, își aprinde o țigară. — N-a sunat Niki deloc ! Au sunat două prietene ale mele pe care le-am expediat, și un telefon pentru Niki, un domn, care nu s-a recomandat... Asta a fost tot... — Păi, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim văzuți de-afară de inamic! Cei doi pleacă bîjbîind la lumina unei brichete să-și ia o altă sticlă de vin și se Întîlnesc cu o patrulă formată din trei mașiniști. Bă tîmpiților, ați căpiat? Ce dracu faceți? Patrula cutreieră teatrul la ordinul directorului, să se asigure că totul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă, însângerată. Își spuse: „Se vede că am o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu deznădejde, de marginea capotei. Dar chiar în clipa în care atinse mașina, o simți că se scufundă, înghițită încet de mâl. Se lovise de ceva cu genunchiul. Una dintre portiere era deschisă. Își amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându-se cu o mână de portiera deschisă și străduindu-se să-și aducă picioarele la nivelul podelei. Colțul portierei îl izbise în obraz. Stella ieși din mașină ca o creatură care alunecă dintr-o crisalidă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochi calmi și limpezi. O luciditate simplă îi apărea mereu accesibilă și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov să treacă primul. Ieșiră în hol, unde stătură un moment față în față, amândoi stingheriți. Rozanov era de aceeași înălțime cu Tom. Băiatul îi simți mirosul hainelor - un miros filozofic, de transpirație și gândire. Rozanov deschise ușa din față bâjbâind și ieși; Tom îl urmă și închise ușa. — Acum, eu o iau la dreapta și dumneata la stânga. Adu-ți aminte de ce-ai făgăduit. Omul mătăhălos porni în josul străzii, până când ajunse la șoseaua Burkestown și dispăru din raza vizuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă o petrecere aici. — E o rușine! Pleacă acasă! — Pearl, ai ceva împotrivă dacă te sărut? Emma era doar cu puțin mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe jos și, bâjbâind pe sub pelerina lui Pearl, îi cuprinse mijlocul cu ambele brațe și o trase spre el. Apoi ridică o mână, ca să-i înlăture fularul de pe față, după care o înlănțui și mai strâns în brațe. Respirând agitat, îi mângâie obrajii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te superi pe mine din cauza lui Tom. — Doar n-a fost vina ta, nu? Sau a fost? — Nu. Tot ce-a spus el e adevărat. — Bine, atunci uită-l pe Tom. Sărută-mă. George era numai ușor băut. Faptul că bâjbâise când încercase să vâre cheia în broască nu se datora amețelii, ci întunericului de la ușă. Oricum, se găsea într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]