802 matches
-
duc, totuși, trecând și peste motivele inavuabile, numai pentru a-mi satisface curiozitatea față de o zonă teatrală la care nu am acces direct; bănuiam că o să fie prezenți "noi și ai noștri", critici, cronicari, actori, regizori, o să ne salutăm, o să bârfim în timp ce autorii proiectului o să mai bifeze o acțiune. Chiar din prima seară a "programului german", când Mihaela Sârbu și Florin Piersic jr., îndrumați regizoral de Cristian Juncu, au citit norway.today de Igor Bauersima am realizat că evenimentul de la Teatrul
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Nobel românesc ar fi o calamitate. Deodată un om, cu două mîini și două picioare ca și toți ceilalți, ar fi înălțat insuportabil mai sus decît toți. Cine să se bucure la noi de așa ceva? Scriitorii mai mărunți l-ar bîrfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii mai importanți ar fi distruși, siguri fiind că, măcar două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
și preoții joacă un rol esențial în viața oamenilor începînd din cavernă pînă astăzi și de-a pururi, în vecii vecilor. Cred în rolul intelectualilor, al sacerdoților, al mandarinilor și al tehnocraților. George Sorel a fost un răufăcător, cînd a bîrfit pe intelectuali și a ridicat în slăvi pe proletari. Cartea lui Eduard Bath despre Faptele rele ale intelectualilor (Les méfaits des intellectuels) este o carte criminală și un fleac teoretic".
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
la Ateneu, sau la Londra, Praga, Viena, Paris, de ce se scrie pe pămînt, de cum se face jurnalism, de ce este o ambianță valoroasă. Veneu unii la alții, mergeau la cîrciumi și vorbeau despre toate astea. Polemizau, se supărau, se bucurau, reveneau, bîrfeau. Trăiau împreună. Efervescent. Comunitățile existau și erau, încă, bine definite. Pulsul unei vieți reale, cu toate ritmurile firești, cu patimi și secrete, cu suișuri și coborîșuri, cu devieri de tot felul animau zilele și nopțile unei societăți culturale. Vii. Acum
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
anti-nombrilism scrise în România. Deplângând inexistența unei culturi publice de înaltă ținută, autorul coboară la rădăcina lucrurilor: drama ar proveni din felul în care este înțeleasă la noi cultura și ideea de cultură, un spațiu "în care se țipă, se bârfește sau se hohotește, dar în care se ascultă puțin, se înțelege și mai puțin și în care sunetul calm al discuției se aude rar". E vorba de o decădere sau de o continuitate? Numele invocate de H.-R. Patapievici în
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
o lebădă șchioapă și strig pervers: sunt o stână de apă din google poeții trec la bară concluzii li se văd epoleții: idioți bârfe confuzii. CURKA curka demnă nu se-ncurcă e un semn de-al celui spurcă onomatopeele se bârfesc Într-un ecou Vaca paște și dă lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
cu glas tare numele prin vacarmul motoarelor... Era o poetă tînără, foarte la modă, care făcea furori. Dacă aș fi fost vreun bîrfitor, un rău de gură, așa aș fi făcut: "A, cutare, aia..." - așa și pe dincolo, cum se bîrfește. Clătinîndu-mă din cauza golurilor de aer, eram la zece mii de metri, am răspuns imediat, - cum să nu, o cunosc bine, e o fată minunată și o poetă de viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu accente ironice, într-un poem: “ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
pot să mă laud: am ținut moartea mea în puf. În cele mai scumpe voaluri și-n cele mai tandre mătăsuri. În cele mai transparente. Moartea mea avea rochiile cele mai sexy: să ne invidieze toată lumea ce menaj avem. Să bîrfească pogan în spatele nost': uite, măicuță, ce chipeși ! Ce nalt e el și distins, dar și ea ce vampă. Ochi cărbunii și dresuri negre. Și ce picioare! Ce picioare are ea și cum merge, de-ți vine să zici că trec
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
pătează fețele de masă ale domnitorului. Unul, Neftiotache Buhuș, deghizare transparentă a unui clasic în viață, e mai mereu beat și se lasă păcălit de travestirea Messerului în femeie, fiind atras de acesta și înnecat într-o hazna pentru că își bîrfise stăpînul. Dar Messerul însuși e necumpătat și "e găsit într-un han cu borîtură pe piept". Din fericire, în Princepele se mai beau și siropuri orientale și cafea. În general, autorii români au predilecție, prin personajele lor, pentru excesul de
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de procuror și cu comandantul cercului de recrutare! Și s-o bîrfim puțin pe noua mareșăleasă a nobilimii! "Dar nurii Katerinei Inonovna?" Am mai spus-o, beția dumneavoastră este o inițiere în delicatețe. Vreți și un argument? Unul ar fi că de la o anumită cantitate de vin nu mai vorbeați, ci doar
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare ca de pe stemă la prășit/ tălpile crăpate ne erau pline de țărnă/ bârfeam la disfăcat de păpușoi și râdeam/ cu râsul acela pe care nu-l mai puteam râde/ când bunicu purta basca cu țumburuc/ coșeriul era plin/ cerul era senin/ iar busola arăta întotdeauna la est de vest” (p. 26). Că acest
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
marțiale ca practică împotriva religiei au obiceiul de a se apleca asupra bârfelor. Părintele Mihai-Andrei Aldea a spus că cei ce nu cunosc ce înseamna arte marțiale nu merg să-și întrebe duhovnicul despre acestea "și din obișnuința de a bârfi și de a osândi și de a răspândi lucruri rele despre unii și alții", fac acest lucru și în privința artelor marțiale. Violența, permisă la vremea potrivită Referitor la asocierea artelor marțiale cu violența, preotul a declarat că "nu există în
Artele marțiale, recomandate de preoții ortodocși. Yoga, nu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64334_a_65659]
-
telefon că m-am săturat să ... te caut să ... nu știu ce..." ( am transpus citatele în punctuație standard, pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
A fost tâmpit, pentru că situația mea din România se cunoaște perfect de bine în Italia, așa cum este ea într’adevăr. De altfel nimeni nu l’a luat în serios, chiar nici maeștrii substituți, cu cari stătea toată ziua de vorbă, bârfindu-mă pe ruptele. La rândul meu, când îl întâlneam pe culoarele administrației, îi răspundeam foarte distant la salutul lui acru. Dar într’o seară a asistat la un „Samson” și cum publicul îmi făcea iar o manifestație colosală la apariția
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
nu înseamnă că ai și Scala în buzunar. Acum ei se produc la Palermo, ea cântând, el „prinț consort”! Bine, după afacerea asta Dl Țurcanini a umplut toată Roma că eu aș fi lucrat-o pe ea la Scala! Și bârfesc Opera Română și atâtea altele. E un tip într’adevăr periculos, infam, fără Dumnezeu și finalmente nebun! Că nu mă poate pișca cu nimic, asta e altă treabă. Bineînțeles nu mă poate deranja cu nimic, dar v’am povestit lucrul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
deplin de concetățenii recunoscători. Treptat, i-au dispărut toate concrescențele. Însă, în memoria colectivă, el a rămas așa cum l-am văzut cu toții, de atâtea ori, pe micul ecran, în calitate de prim-ministru. Chiar și doamna Ingemar, după ce s-a complăcut să bârfească o viață întreagă, s-a stins în cel mai deplin anonimat. Pe cetățeanul tuns și ras - care acum se plimbă seara pe ulițele străjuite de salcâmi - nu-l mai recunoaște nimeni. Ar fi și o impietate la adresa celui mai celebru
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
la fel de mult. parcă un blestem i-a unit în înaltul poeziei lor, în naivitate, în exaltare, în disperare, în pierzanie. amîndoi au știut că vine curînd. aveau se pare convorbiri dese cu moartea. nu erau prea discreți în privința asta. își bîrfeau moartea. făceau bășcălie de ea, dar cred că erau cumplit de înfricoșați și nimeni nu putea să-i ajute. poate există oameni în care dumnezeu a pus toate darurile: geniu, frumusețe, bunătate, curaj, loialitate și cîte or mai fi. pînă
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
-i mai rămăsese în gură. - Pute rău, părinte, se oțărî omul, și-și văzu de drum. Popa rămâne nedumerit câteva minute cu capul între mâini: - Ce să mai fie și bătaia asta a lui Dumnezeu? Se vede că l-am bârfit. Deodată și-l ridică, luminat de o idee: - Mai toarnă, Hisafto, câte un pahar, și mie, și finului. Băură atenți o înghițitură... - Ce zici, finule? - Ce să zic, nașule? - Cum, nu zici nimic? făcu popa, zâmbind ironic, superior. Rău, finule
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
și se reped cu capul înainte, ca-ntr-un perete de vată, elastic. Dar domnul Dino doarme liniștit mai departe. Educatoarele sînt în extaz: pot și ele să-și mai tragă sufletul, să stea pe-o bancă la umbră, să bîrfească, să tricoteze, să savureze o țigară sau să vorbească la mobil. Happy Cartier Tour La-nceput totul părea O.K.: doi-trei ciudați care se-nvîrteau prin cartier, cu G.P.S.-ul într-o mînă și-un ghid turistic în cealaltă, ca un
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
sînt? Dacă l-aș fi citit pe Bruno Schnez la 18 ani, alta ar fi fost poezia mea! L-am citit abia la 36 de ani, cînd totul părea terminat, pierdut. Ce să mai înceapă? Mi-a rămas doar să bîrfesc personajele clasicilor ruși! Din invidie, desigur! * "Apoi, pe neașteptate, se plecă pînă la pămînt și-i sărută piciorul (s.n.)." De ce, stimate domn, de ce piciorul și nu, cum ar fi fost decent, mîna sau, și mai sfielnic, fruntea? Doar pentru că s-
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
putem gândi? Și sufletele noastre roșii precum cartofii! Și sufletele noastre albe precum gunoaiele! Ba da, Jeanrame, poate, ne putem juca! Ba da, Joe, e posibil să (ne) putem gândi. Iarba Iarba nu-și ex/pune gândurile, nu comentează, nu bârfește nici ploaia, nici soarele, nici vântul... De aceea ea crește așteptând în liniște, domestic, cosașii. Masa de jucării Oare numai masa de jucării, amenajată atât de frumos de către copilul meu, nu echivalează, ea, singură, cu această poezie pe care o
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis unde fuma un tip cu ochelari groși nu vorbesc cu nimeni nu mi-a făcut poze n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate simt când cineva mă bârfește la trecere îmi place să fac pe detectivul pe bordură îmi place să mângîi câinii pe cap îmi place să zâmbesc când îți răscolesc dulapul sunt în baie și am senzația că plasez bombe prin subsoluri când sunt în gelaterie
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
15 februarie 2009), în care se lasă luat de val, trăiește, preț de câteva zile, sentimente de vinovăție. Știe că pragul dintre statutul de călău și cel victimă e foarte îngust. „Întâlnire cu prietenii, în care se discută, firește, literatură. Bârfim, dar ce zic eu? Cuvântul bârfă e unul simpatic, omenesc-prea omenesc și-n cele din urmă benign. Noi nu bârfim, ci executăm sumar. Suntem o inchiziție și o curte marțială. E Judecata de Apoi a semenilor și colegilor noștri. Nu
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]