489 matches
-
Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o strivești, dar nu reușești decât să te lovești la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
senzație atunci când l-am amintit. Gribb mormăi liniștitor. — Bine, bine, bineă Și care-i domeniul acesta de interes atât de periculos, ai? — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb se așeză și tăcu. Un ceas vechi bătu, tic-tac, marcând momentul. O muscă bâzâi, tulburând în mod evident liniștea. — Elfrida a menționat ceva de felul ăsta, spuse Gribb. Totuși. Nu te neliniști. Și dădu din cap, ca pentru a-l liniști. Vultur-în-Zbor nu se simțea întru totul liniștit. Elfrida stătea în șezlong; Ignatius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mi-au spus-o foarte mulți. Așa că nu intra în panică, OK? Cuvintele ei ar fi avut darul să mă liniștească mult mai mult dacă nu mi-ar fi descris un scenariu apocaliptic în care era implicat un regizor incompetent bâzâind ca un stup întreg în sezonul de împerechere. Dar nu i-am atras atenția asupra acestui lucru. Ce câștigam dacă ne cuprindea pe amândouă o groază nebună? *** Majoritatea celor care se adunaseră pentru lectura întregii piese păreau a avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a spus: —Violet! Ai pățit ceva? Asta m-a înfuriat atât de tare, încât m-a trezit instantaneu. M-am ridicat în capul oaselor, tremurând de nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase. M-am târât pe scară în sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal în bârlog, înfășurând pilota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva ce poate fi predat cititorului sub forma caracterelor tipărite pentru a-l obliga pe el să țină piept acelui fior binecuvântat - și această incapacitate Îmi sporea sentimentul de opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ți-oi da fata. El a aprins părul vântului de la amiază-zi. Când s-o dus vântul de la amiază-zi și când ș-o pus buzele-n patru ș-o suflat, era să-nghită pe-mpăratul. Așa era de mulți ș-așa bâzâia ei de tare, parcă era-ntre calici la Ismail. - Mare putere ai 1 Zi țânțarilor să se ducă de aici. - Nu zic, pân ce nu mi-i da fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tati (pe vremea aceea încă-mi mai spunea tati), am nevoie de-o mână de ajutor! Tati a sărit să ajute. Ce m-a amuzat cel mai tare în situația aceea complicată a fost faptul că aparatul continua să vibreze, bâzâind în apă. Scotea un sunet insistent și iritant, acompaniament sonor pervers la ceea ce era deja o încurcătură bizară, poate chiar fără precedent. Dacă adăugai și zgomotul, ea devenea nu numai bizară, ci și ilară. Am izbucnit în râs când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors pe rând în casă. Nu și eu, încăpățânatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că ești înconjurat doar de dușmani, începi să - ți dai aere de mareșal. Statul pedepsește aspru furtul din buzunare. Pentru că nu suportă concurența. Toți oamenii se spală, dar unii nu schimbă apa. Asemănări între nevastă și muscă ? Păi, musca te bâzâie numai vara. Ni se înmulțesc circumvoluțiunile stomacului. Intelectualul preferă să fie condus de un cretin, decât de un concurent de al său. Obedienții execută și ordinele de supunere pe care nu le - au primit. Egoismul altora ne sufocă. Băuturile alcoolice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încurca vizitatorii. Pentru secretarul Corbu avea o mare slăbiciune. Era convinsă că acesta poate fi o soluție la celibatul său. Era aproape la cincizeci de ani, avea soția mai mare decît el cu doi ani și n-avea copii. Chiar bîzîise cîndva de o însurătoare, dar ea s-a făcut că nu înțelege prea bine. Lena aștepta ceva mai de soi. Corbu era piele și os, era chel și negricios, ca un negru nereușit. Totuși, te-ai fi putut obișnui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stat chiar degeaba, deși un neavizat ar fi putut jura că lucrurile stăteau exact astfel, mai ales din cauza lungii sesiuni de meditație Începute la orele serii, când membrii mișcării s-au străduit să intre În rezonanță cu Conștiința Mecanică Universală, bâzâind la unison timp de o oră ca niște muște, cu ochii Închiși și capetele date pe spate, ori când au Încercat, sub Îndrumarea dervișului, să se transforme În obiecte (unul dintre cursanți a reușit atât de bine să semene cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră de palmă peste obraz, Însoțită de-o voce pe care n-o mai auzise nimeni până atunci, Înjurând: — Fir-ai a naibii de muscă, mă mai bâzâi mult?! O secundă mai târziu, din Înaltul sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens de aer, aducând adevărata pedeapsă pentru Gustav, omul-obiect. Deși acuzațiile În instanță au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat, s-a retras În ungherul În care nu-l puteam vedea. Tocmai când focalizam mai bine imaginea, Încercând să văd ce naiba făcea acolo, tovarășa mea de temniță, musca albăstrie care se tot rotea prin cameră, a Început să-mi bâzâie supărător pe lângă ureche. Cu un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să arunc pe jos leșul, când o senzație ciudată m-a curentat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând. Atunci, a trimis una dintre muștele lui spion să mă bâzâie. Apoi, m-am pitit Într-o descriere lungă și plictisitoare, pe care n-o citește nimeni, Între niște oameni care se-ascundeau În interiorul unui mall de frica unor mașini care prinseseră viață... — Ce?! — O prostie, Îți zic. E un scriitor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai multe obscenități În minte, ca să nu mă moaie lirismul ieșirii În natură. Șoseaua străbate un câmp plin de maci și de mușețel, În iarbă bâzâie cosași. Iar eu mă gândesc doar la legenda orgasmului femeii călare pe-un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o prospețime subtilă, al rîului și nu se duseseră cu gîndul la pielea albă a femeilor de pe malul rîului, nu simțiseră o chemare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]