434 matches
-
imaginea ,,fibulei” arată că este vorba des-pre un șoim care era folosit ca simbol sacru într-un cult vechi ce se practica în toriștea străbună. Ticăloși și nemernici cum le-a fost și le este judecata, pentru a da în bășcălie și această comoară de spiritualitate ei au spus că este o cloșcă dintr-un basm românesc dar care nu ne aparține, adică să ne băsmuiască ei toată istoria veche! Faptul că au numit mai tîrziu acest tezaur ,,Cloșca cu puii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
salva, totuși, măcar în parte, în ochii săi, cu excepția odioasei (și pentru noi) plăceri a superficialității, fără nimic sfânt, care bagatelizează totul. într-o asemenea țară, Don Quijote n-are, în principiu, nici o șansă. «Nebuniaă donquijotească își pierde orice aureolă în fața bășcăliei (p. 331). La noi, Mitică a învins definitiv la locura și pe Don Quijote. El n-are ce căuta în această zonă unde iluzia ratează invariabil (și ne vine să spunem) zi de zi, ceas de ceas și în proporții de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze teroarea, să nu-i pese de bășcălia stupidă, să urce una după alta toate treptele nesupunerii, inconformismului și revoltei. Și, în final, să triumfe. Dar să stăm strâmb și să judecăm drept (mă las contaminat de stilul paremiologic al scriitorului): Don Quijote este un caz rarisim chiar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de tot vulgară este înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întotdeauna m-a "speriat" profunzimea lui Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atunci cînd voia să-i scrie". Pe tribuna-tanc improvizată în mijlocul pieței în clocot (1989 scenariu perfect), Iliescu vorbea și gesticula în stilul predecesorului său proaspăt suprimat. O voce reuși să spargă totul: nu mai da din mîini! Era, evident, și bășcălia străzii dar și, sigur, teama că previzibilul succesor ar putea moșteni ticuri. Și nu numai ticuri. Geniul străzii. Care nu se-nșela. Cînd crezi că Occidentul ne-a mai slăbit cu copiii străzii, pleosc! tot dinspre Ocean ne vine vestea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu: ...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu: ...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns director?" Nu, îi spun, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Este? Octav: Dacă zici matale... Matei: Este, domnule. Numai că, din păcate, spațiile s-au cam terminat... Am insistat eu... m-am zbătut, în numele tău, pe unde trebuia... Octav: Și? Matei: Degeaba. Octav: Nu te cred... Matei: Măi Octave, lasă bășcălia și dă-te, domnule, cu lumea...! Octav: Mă dau, Nea Matei, mă dau... Matei: Așa că eu îți propun o îmbunătățire a situației în care te afli... să faci un salt... Octav: Direct în groapă... Matei: Nu, frate, mă gîndeam la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]