504 matches
-
Din veșnicie te-am chemat Să vii în visul meu de dimineață Copilă, tu, cu zâmbetul pe față, La fel frumoasă caltădat’ Și-alături, pe aleile cu flori, Uniți în noua veșnicie În Raiul plin de bucurie Vom deveni nemuritori. BĂDIA GELU (În memoria fratelui meu mai mare, Gheorgheă La ultima spitalizare, medicii au spus familiei că mai mult de două luni boala care-l macină de aproape trei ani nu-l va mai duce pe picioare și, deci, sfârșitul implacabil
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
i-a spus ce li s-a întâmplat. Noi eram ascunși după gardul lui moș Alecu, cumnatul tatălui. Apoi, ușor, ușor ne-am strecurat pe huidiță la deal și am ieșit spre râpa lui Cracea, Dar l-am auzit pe bădia Emil Bodaș spunându-i lui Guzu că va afla cine a făcut trebușoara asta, bătându-și joc de vecinii lui. Ca să-l facem și pe el să ne țină minte, i-am pregătit și lui una bună. El avea două
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
poartă, iar eu m-am strecurat printr-o spărtură a gardului, fără să mă simtă câinii. Ei dormeau în bucătăria de vară, iar copii în casă. Tu l-ai strigat cu o voce schimbată și ai bătut în poartă. Când bădia Emil a ieșit din bucătărie, în fața ușii, întrebând cine strigă, eu i-am turnat găleata cu apă pe el, am fugit cu găleata pe unde intrasem și am alergat pe drum. El s-a luat după noi cum era dezbrăcat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bucătărie de vară și un pat. Cum era peste măsură de beat, am căutat să-l liniștesc, dar el în starea în care se afla a spus: „Ești deștept ca tac’tu! ! Să știi că eu l-am omorât pe bădia Manolache! ” - Ce vrei să spui, nemernicule?... Da, eu l-am omorât pe tatăl tău, pe moșul meu!.. Când omul este beat poate să spună un adevăr. Latinii (romaniiă spuneau: „In vino veritas!”, „În vin e adevărul! ” - Ce vrei să spui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tatăl tău, pe moșul meu!.. Când omul este beat poate să spună un adevăr. Latinii (romaniiă spuneau: „In vino veritas!”, „În vin e adevărul! ” - Ce vrei să spui, vere?... Cu bale la gură, mi-a răspuns: - Când am aflat că bădia Manolache e în spital, m-am dus la Securitatea regională din Iași, fiind activist de partid, și am spus că tatăl tău, fratele mamei mele, este un dușman al poporului, că se împotrivește colectivizării și politicii partidului și că a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de pâine. Da' ați fost chemați? mă seminariză portarul, îmbrăcat într-o urâtă rubașcă maron, folosind a doua plural. Ce chemare, omule? Sunt oamenii mei, colegii mei de muncă, bădie, nu pricepi? Nu vă supărați, rosti condescendent portarul, da' azi nu e zi de vizită! După logica dumitale simplă, încerc eu să nu mă înfurii, ai dreptate. Însă de ce nu interpretezi lucrurile printr-o logică având trei valori: adevărul, falsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru! confirm eu și încerc să-i smulg legitimația. Cerberul anticipă manevra și își duse mâna la spate, protejând documentul: Doctorul Spătaru nu e în Spital, mă informă, triumfător. Vine după-amiază. Întoarceți-vă, atunci! Și-mi întinse legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o sacoșă 5 lei; reușea să pună ban peste ban, 7-800 pe lună, să plătească gazda fetei de la Iași, celelalte două erau scoase la capăt ("Mama lui de capăt!"), au venit pe lume la câte patru ani una de alta. Bădia Grigori era șef de echipă la cooperativă așa a decis președintele și ce decidea el era mai lege decât legea. Nu aveai cum să te împotrivești: moș Costachi a lui Breban s-a pus de-a curmezișul și de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna de prea plin" în pod, sub movila de grăunțe, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dramatizări, versiuni scenice, scenarii Editura Junimea Iași 2015 Doamnei mele și copiilor mei aceste file regăsite. CUVÂNT ÎNAINTE Un hâtru plin de glume, gospodăros nu-i fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de câte ori vă întâlniți, de-ți dă și perna de sub cap. Iac-așa! DĂNILĂ: Da' stai, păcatele mele, că nu te-oi ținea în spinare! ISPAS (vine): He, he, lume nouă! Ai mai venit să ne vezi, Dănilă? DĂNILĂ: Ziua bună, bădie Ispas. Iaca, treceam și pe-aici cu nacazurile și grijile mele, și m-am gândit să intru un pătrar de ceas pe la dumneata. ISPAS: Ei, și de ce n-ai intrat? Tu stai aici, Anisia de ceea parte a gardului, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apoi, dac-om fi sănătoși, și-o crește fata mare, și-o fi cuminte, ne-om îngriji și de-un măritiș ca lumea, ba, poate, om și cununa-o. Ei, ce zici? DĂNILĂ: Despre asta mai este timp de vorbă, bădie; om mai vedea noi. Acuma cu alt gând venisem aici. ANISIA: Păi sigur, mai văzut-ai capră râioasă care să nu-și țină coada sus? Dumnealui, după ce că-i mănâncă rațele din traistă, are alte trebi acu'! Se teme ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? Tu taci molcum acolo și-ți vezi de-ale tale. Și să nu-ți uiți vorba, Dănilă, ce treabă ziceai că ai cu mine? DĂNILĂ: De uitat nu mi-o uit eu, bădie. Da' parcă nu-mi mai vine a spune nimicuța, că mi-i să nu mă umfle cumnata-n căngi și să mă facă mii fărâme... ANISIA: Ei, să nu-ți vină să crăpi? Ce spuneam eu? După ce că-l aduce, doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă nu se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum la moară, să mai leg ziua de mâine cu cea de poimâine. Așa că mă chiteam că mi-i mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des pe-aici. DĂNILĂ: Apoi de, bădie, cine stă acu' să se uite-n gura cânilor? Poate bat de bucurie că am venit iar. ANISIA: Cânii, Dănilă, să știi că-s mai deștepți decât unii oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate acestea pe care le spui? ANISIA: Le-a făcut, vezi bine! Că doar nu le-oi fi făcut eu... DĂNILĂ: Le-am făcut, bădie și dragă cumnată Anisie! Eu nu știu unde mi-au stat mințile! ANISIA: Acolo unde ți-au stat dintotdeauna, cumnate, adică în cap la altul! Cată, bărbate dragă, cată la odorul de frate-tău și te minunează de-atâta deșteptăciune! ISPAS: Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă, alt chip n-ai decât să-ți iei lumea-n cap. Mă duc să văd, oare nu l-oi putea smomi pe frate-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i cari tu? DĂNILĂ: Păi ce, s-a hotărât că-s banii mei? Dacă-i așa, atuncea nu mai mergem nicăiri; tu te duci în baltă, iar eu iau burduful în cârcă și mă duc în treaba mea. CODÂRLIC: Nu, bădie, nu așa! Iaca îl duc eu. Haide dară. (ia sacul în spate) DĂNILĂ: Ho, ho, drace! Așteaptă să urc și eu deasupra, să te călăuzesc. Lasă-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acolo te miști mai în voie... DĂNILĂ: Bine-mi pare și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ: Spun bine, bădie. (se aude, apropiindu-se, o melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
misiunea le cerea o deplină stăpânire a situației și luarea celor mai eficiente măsuri pentru asigurarea secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a lăsat prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și tu mă vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]