664 matches
-
mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii românești, terminate, se pare, Încă din 1780. Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un loc În acest scenariu al băgărilor de seamă. „Siliți-vă a o Învăța - scrie el - sau faceți cum vă place.” Acest cum vă place respectă principiul individualității, flatează subiectivitatea vorbitorului (sau scriitorului), recunoaște dreptul de a Încălca normele pe cale de constituire. Însă spațiul plăcerii este destul de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu ifosul lor, adică: liniștit, cucernic, mîngîios și dulce, ușor suind și ușor pogorînd, neabătîndu-vă În niscai adaosuri și afărături schimonosite, care sînt urîte lui Dumnezeu și oamenilor”... Prenumerația pentru o broșură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni nu mi-a vorbit vreodată de el. Poate că Diavolul vrea să te ispitească, fii cu băgare de seamă și nu-mi ascunde nimic. De ce ar trebui să ascund ceva? Eu, pur și simplu, n-aș fi crezut că există cărți care s-ar împotrivi lui Dumnezeu. Ar fi vrut să adauge că el, dimpotrivă, credea că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa de sârmă. O mai rotunji, încercă, unul câte unul, cuiele, să vadă dacă sunt bine strânse. Apoi se întinse până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stâlp de beton, ridică ochii să privească la stele, era însă prea devreme ca ele să se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului. Cununa de sârmă, împunsă de cuie, arăta ca o coroană și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuvinte și atunci ei vor fi cu totul neputincioși... Și n-or să ne poată opri, nu-i așa, cum mergem spre marea întâlnire, statuile care cresc în oameni și oamenii cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând greu un picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ! Te felicit, dragoste la prima vedere... Cum ți-ai dat seama ? După dantură... Are toți dinții din față sparți... N- ar fi trebuit neapărat să muște din asfalt ca să știe că nu e o portocală... Cosmina se uită cu băgare de seamă la contururile maxilarelor. — Care e tâmpla ? — Aici, între ureche, ochi și creier. Triunghiul Bermudelor. Locul cel mai moale, unde poți lovi mai multe deodată, tocmai pentru că se adună mai multe. Doar ești medic, de ce întrebi ? — Pentru că nu văd
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sufletul unei femei... Să punem niște muzică, hotărî el. Alege tu, merg să pregătesc ceva de băut. Ce preferi ? — Campari Orange, spuse ea, pentru că tot venise vorba de Papi. — Campari Orange să fie, spuse el, dispărând în bucătărie. Privi cu băgare de seamă în jur, înainte de a se ridica. Privirile ei căutau ceva și, negăsind, se ridică și lărgi ușa dor mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
punem suc de portocale. — Nu prea mă pricep. Beau rar alcool, îmi aduce aminte de mirosul de spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându-se cu un disc în mână. De unde ai asta ? El așeză tava cu băgare de seamă. — Ce anume ? întrebă, prinzând cu cleștișorul un cub de gheață. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Îl am, pur și simplu. De ce întrebi ? — Pentru că nu se prea potrivește cu restul... Cu nimic din ce-i pe-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bolteau un fel de tunel în care marginile Vocii vuiau surd și care îl trase spre sine, absorbindu-l. — Nu căuta drumul înapoi... se mai auzi. De aici, de unde suntem noi, drumul spre lume e numai cădere... Cosmina tastă cu băgare de seamă adresa, apoi puse la loc în caiet bilețelul lui Efrem. Caietul se deschisese în dreptul foii pe care o primise în dar de la culegătorul de rămășițe. Ar fi putut jura că dragonul a fost desenat de mâna ei, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să ne plimbăm... Ea îi luă șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul și îl frecă, pe îndelete, cu prosoape umede. Apoi își rândui cutiile cu alifie și îi unse, cu băgare de seamă, tălpile care se lățeau direct din coapse. — Ești numai o rană, șopti fata. Nu poți să stai toată ziua pe scândura aia... O să-i spun lui Golea să nu te mai trimită la cerșit. Lasă, nu-i spune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să-l ierte vreodată pentru asta. — Bine, dar care o să fie vina lui ? — Că n-a știut să devină o păpușă, ca și ea, că a rămas un amărât de om... — Mai încercăm o dată, spuse Maestrul păpușilor, punând-o cu băgare de seamă pe Annabel în cutia ei, după ce-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă Tili. Azi a fost cam mult. Nu e bine să dai drumul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi, cu un al doilea, își făcu și din barbă codiță. Deja începe să semene, ce zici ? zâmbi. Se prinse de scara metalică lipită de perete și se cățără, la început cu agilitate, apoi, pe măsură ce se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie e curbat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dacă te cheamă Beatrice... — Și de-aia nu mai poți tu... bodogăni ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veni să creadă. — Cine e Maestrul păpușilor ? întrebă Jenică, pe care povestea îl întristase peste măsură. — E un meșter care face păpuși din lut. Dar nu are și puterea să sufle duh peste ele. Bătrânul Coropciuc se ridică, ținând cu băgare de seamă cartea la piept și, cu mâna cealaltă, mâna micuță, strânsă ghem, a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întâlneau. Dinspre moarte, lucrurile apăreau pe dos, iluziile se transformau în melancolii, iar melancoliile în iluzii. Secțiunea de aur, își spuse. De aceea nici omul cu fața ascuțită și mersul de nevăstuică nu putea să lipsească. Îi cercetase cu băgare de seamă curtea încă din zori. Casa se afla în fundul curții, între două pâlcuri de oțetari cu miros înțepător. În curtea aceea nu rodeau pomi fructiferi, poate și în asta era o taină. „Eu nu m-am născut nici prea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din distracție cu mult mai puțin decât fusese învoiala. Clientul, om subțire, îi observă eroarea a doua zi și-i oferi diferența. Saferian refuză: . - Ziua de ieri s-a dus, ce-a fost a fost. Trebuia să fiu eu cu băgare de seamă. A fost norocul dumitale, de ce să ți-l stric? Să fii sănătos și să mai cumperi! . Când însă ședea în magazin, la întîia vânzare, lunea dimineața, Saferian dădea bancnota prin păr, prin barbă, în semn de saftea, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Poate urcușul pănă la cea din urmă treaptă a ierarhiei sociale, poate faima, gloria pe care ți-o aduc acumulările, poate chiar acumulările în sine, ori poate fastul. Cănd colo, ce să vezi? Răspuns catastrofal: „...cănd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu măinile mele, și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate e numai deșertăciune și goană după vănt, și că nu este nimic trainic sub soare ” Poate
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
existentă în Opere este foarte interesantă pentru a putea pătrunde în laboratorul caragialian, în locul unde se crea de fapt aceasta. Zarifopol consemnează toate ezitările, tăieturile și revenirile cuprinse, adnotațiile lui Caragiale, printre care aceea atât de caracteristică: ,,N.B. cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima, cât de mult’’. În aceste texte fantasticul se reduce la câteva motive și procedee uzuale, fără solicitarea imaginației. Astfel ,,imitația’’ după Pann utilizează plocatul vrăjit: ,,cine ședea pe el, până să se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sunt triști, pentru că sunt atât de fericiți, sau se pupă, pentru că știu exact, că tristețea este cea mai bună prietenă a norocului. (Karli îi dă o scatoalcă peste frunte și-i clatină capul) SCHWEINDI (zelos): Oamenii ăstia sunt oameni fără băgare de seamă, oamni rari, dar fini și plini cu cârpe prețioase peste tot corpul. O piele mult prea prețioasă, ceva rupt de lume sub formă de oameni. Probabil că asemenea oameni nici nu au capacitatea să scoată în lume propriii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]