KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...71 >

1,758 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

decât să recunoască faptul că acum proiectul lui e din nou la Centrul de Slujbe pentru un nou interviu. Nu, e kaput, finito, mort ca și ouăle tenorului la finalul piesei. Minnie și Mikey le-au ronțăit zile și nopți. Băiete, nici un ban pentru degenerați ca tine în vremurile astea grele, finanțăm în schimb Mozart Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

categoria CE, care să solicite angajarea, îl primise de probă. Aici nu ai nevoie de mașină nouă, îi spusese a doua zi dimineață șeful de coloană. Importante sunt motorul, frânele și direcția. Astea sunt brici. Restul e apă de ploaie, băiete! Gata, asta-i tot, dă-i drumul la treabă! îl îndemnase acesta, înmânându-i foaia de parcurs și băgându-și apoi din nou capul în hârtii. Pornise la treabă plin de speranță, bucuros că în sfârșit putea să câștige niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
celelalte, astfel încât acum mașina nu mai zornăia ci scotea un zgomot plin. Era într-o vineri, tocmai se întorsese din ultima cursă. Descăr case și spălase camionul, iar acum ștergea urmele de apă care se scurgeau de pe caroserie. Bună treabă, băiete auzi el, am făcut bine că te-am adus aici! Tresări și se întoarse repede. Absorbit de treabă, nu băgase de seamă că șeful de coloană se oprise în spatele său. Să trăiți! spuse el, ștergându-se cu cârpa pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
său. Să trăiți! spuse el, ștergându-se cu cârpa pe care o ținea în mână. Plec imediat se grăbi să-l asigure pe șef, nu mai stau mult. Doar să-i mai dau puțin lustru. Ce să mai lustruiești, măi băiete? Mașina asta arată excelent, numai un strat de vopsea îi lipsește. În rest, ai făcut-o ca nouă. Te urmăresc îndeaproape și văd că ești gospodar, îmi place! Mâine nu urci în munte, ești liber, nu vii la treabă. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ca lacrima. Atunci, hai, bate palma! îi întinse comandantul mâna lui mare și bătătorită. Pentru chestia asta cred că merităm amândoi încă o țigară și pe urmă, fuga marș la culcare, adică eu, pentru că tu ești la tine în cameră, băiete. S-a făcut târziu și mâine, vreau să spun azi, mormăi el printre buze, privind la ceas, este o nouă zi de muncă. Așa ajunsese colaboratorul, ori poate angajatul lui Simion Pop, șeful secției din Baia de Sus. Lui Cristi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ia zi-i! Ce idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu el ducând repede mâna la ochi, mi-ai făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vrea să stabilească odată pentru totdeauna condițiile dispariției șoferului de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați serios? Chiar vreți să lucrăm împreună, așa cum v-am rugat eu? Mai vedem noi, declară Toma ridicându-se în picioare. Hai, să mergem! Uite cum facem, adăugă el văzând figura dezumflată a tânărului polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin adus de spate și se mai împuținase la trup. Ce întrebare este asta băiete? rosti bătrânul. Mai degrabă aș putea să te întreb eu ce cauți pe pământul meu. Avea o voce gravă, fără a fi însă foarte puternică. Rostise cuvintele atât de repede încât Cristian abia înțelese ce-i spusese bărbatul. Întrebarea bătrânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
grav, a început să nu se mai poată stăpâni. Dacă nu îl descoperim mai repede, de acum încolo crimele se vor înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că te frămânți peste poate să afli cine-i criminalul. Nu te mai zbuciuma, știm cine îi. Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse vehement Cristian Toma. Băiete, ascultă ce-ți spun eu! Nu-mi mai spune "băiete"! Nu-mi place. Și cum ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse vehement Cristian Toma. Băiete, ascultă ce-ți spun eu! Nu-mi mai spune "băiete"! Nu-mi place. Și cum ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi ficior". Ești mulțumit? Dacă nu poți altfel... Să știi, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-l întrebător. No, dacă facem așa de fiecare dată, nu știu unde vom ajunge, îi spuse Calistrat Ilenei, fără chef, trebuie să accepte de bună voie. Scutește-mă de sfaturi! Situația este cu totul neobișnuită, așa că apelăm la metode mai puțin ortodoxe. Băiete, începu bătrânul, iartă-mă, măi ficior, lucrurile aici nu sunt deloc simple. Vrei să-ți spun cum de am cunoștință de faptul că oamenii dispar? Păi, nu-i complicat deloc! Iată care-i expli cația: știu pentru că așa se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de vreme. Ești gata, băiete? întrebă bătrânul oprindu-se în fața lor. Ce spui, mergem să închidem vâlva la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea din poiană, Cristian Toma voise să meargă cu mașina, dar Moș Calistrat se opusese vehement: Băiete, dacă vrei să devii păzitor, trebui să știi munții ăștia pe de rost. Ca pe buzunarele tale trebuie să-i cunoști. Ori asta nu poți s-o faci din mașină. Numai mergând pe jos vei ajunge să te miști pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc pe unde poți trece dintr-o parte în cealaltă. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească. Băiete, înainte să trecem dincolo, trebuie să-ți mai spun ceva. Ai avut dreptate când ai bănuit că persoanele care au dispărut au fost ucise de cineva. Ai încercat să afli cine îi omoară și mai ales de ce. Trebuie să recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
piept și își înghiți nodul care i se pusese în gât. Avea un gust amar în gură, la fel ca atunci când fuma țigări proaste. I-ar fi prins bine acum o înghițitură de apă. No, de acum treaba este serioasă, băiete! Știu cum te simți dar ține pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și chiar dacă ai fi, nu ești încă pregătit. Ține-te cât mai aproape de mine și dacă poți, chiar atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și chiar dacă ai fi, nu ești încă pregătit. Ține-te cât mai aproape de mine și dacă poți, chiar atinge-mă cu mâna. Iar îi spunea "băiete", lucrul acesta îl scotea din sărite. Își amintea clar că îi pusese în vedere să nu o mai facă. Deschise gura să-i spună o vorbă dulce bătrânului dar se opri imediat. Își dădu seama că ochii lui Calistrat nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]