476 matches
-
mâna cu tine parcă am presimțit că acest băiat, pe nume Malin, este un adevărat prieten, cu suflet și inima de aur. Nu știu dacă Îți amintești când am mers la Belcești să pescuim, si apoi am Început să ne bălăcim În loc să ne batem cu nămol. Ce păcat că firul vieții nu a mai rezistat, regret enorm de mult. Tot timpul mă gândesc la tine, iar când trec prin fața porții tale dau să strig, Maline!... dar cineva, parcă, mă oprește, si
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ascunse sub cearșaf. Era seară de-acum. În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja era pustie... Numai un copil se bălăcea la malul apei. Peisaj calm și destins. Nimic din confruntările dramatice între valuri și stânci care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai vedea limpede în ea însăși. Ea protestă, îl vedea prea limpede, îi iubea pe amândoi, lucru de neconceput, dar adevărat. Ah, dacă îndoiala ar mai fi fost cu putință! Nu trebuia să se bizuie pe ea însăși ca să se bălăcească în minciunea unei căsnicii burgheze, cu complicații și compromisuri. Arcadi avea dreptul să afle tot, și fără întârziere! Îi scrise așadar soțului ei o lungă epistolă pentru a-i povesti cum o nouă iubire se instalase în viața ei și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte acareturi, tata a făcut un ocol numai pentru ele. Acolo, de asemenea trebuia să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat o vană largă, în care se bălăceau în voie. Eu aveam grijă ca totdeauna vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
merg cu fetele la gârlă, că de-un ceas așteaptă în curte nerăbdătoare... Atunci nici nu știu cum am aterizat lângă ele și am coborât la vale. Era păcat, ca pe-așa o mândrețe de vreme, să stăm în casă. Ne-am bălăcit vreo două ore, până spre seară, când, parcă cerul se săturase de-atâta căldură și se acoperi de nori. Haidem acasă, ne îndemnă Valeria, că ploaia ne ajunge din urmă! Mătușa Saveta Tocmai în partea de jos a satului, aproape de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am mers mai departe. În "celula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
treilea Reich, el nefiind după cum afirmă documentele istorice nici neamț și nici blond, ci mai degrabă un reziduu social, înscriindu-se în șirul de accidente umanoide pe care societatea le expulzează scârbită și îngrețoșată odată cu placenta cianurată în care se bălăciseră. Acești monștri avortoni au fost un blestem atât pentru poporul lor, cât și pentru întreaga omenire. Tânărul acesta era un român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic în comun cu reprezentanții celor care aplicaseră "soluția finală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unde politica ar trebui să stea cu pălăria în mână, respectuoasă, la porțile instituției. În viziunea mea, poetul care pune o frunză de viță în fața adevărului (cum cei vechi puneau în fața sexului), poetul care întoarce privirea de la cruda, mizera realitate, bălăcindu-se în imaginar ca porcii lui Epicur, nu e în măsură să-mi inspire încredere. Detest falșii visători, pe ipocriți și oportuniști, pe cei ce fac frumos în fața puterii, sperând într-o medalie sau în laurii otrăviți, acordați de semidocți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
față de propria-i persoană existau și alte obstacole insurmountabile: mai exact, consumul meu de droguri și, mai puțin grav, consumul masiv de alcool; erau și alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist/amuzant; exista o continuă melancolie a ei și un înalt interes sexual din partea mea. Însă aveam nevoie de spațiu. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lîngă mine. M-am Întins pe patul de metal, prea slăbit ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de ani! Mamă, nene, nu pot face patruj’de ani!” În noaptea aia, la doișpe, nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e o țintă pe care nimeni nu o poate lovi. * Bălăciți-vă în sufletul meu - vă veți îneca în propria mocirlă. * Cel mai periculos dușman e cel de lângă tine. * Căldura vine din sobă, nu dinafara ei. * Dacă lumea nu ar exista, nu aș exista nici eu. * Înțeleptul nu face ce vrea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
consecință, femeile nu s-au mai certat cu bărbații. Uneori, fericirea înseamnă să n-ai de ales. Când nu ai cu cine te compara, mori convins că nu ți-a lipsit nimic în viață. Ce, parcă simți vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii mai maro când te speli într-o chiuvetă maro?! În cartierul Zori Noi 1, unii mai nebuni, care au înțeles greșit bunăvoința prim-secretarului, și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă, nici măcar vreun prăpădit de dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un segment al societății care se ocupă cu găsirea celor mai adecvate forme de organizare a acestei societăți. Comuniștii, ca și naziștii, au făcut din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare și am mers împreună la cantină să mîncăm. Apoi am revenit pe plajă, unde am stat pînă cînd a plecat toată lumea - mai eram doar noi și pescărușii. Apoi ne-am dus să ne îmbrăcăm - ea să-și facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului său. N-ai crede că ne găsim la...? Și rosti numele, pe care nu mi-l mai amintesc, al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
însă am observat că suntem fiecare cu treburile noastre: eu îmi văd de drum, ei își văd de păscut. Deși venim destul de des la râu în timpul zilei sau seara, în zori îmi place să vin singură (cu excepția Indiei care se bălăcește fericită), să privesc conturul difuz al soarelui întinsă în apa rece a râului. Roca din jur este, în mare parte, quartz, iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
20 iulie 1938. Dimineață ne instruim, după masă ieșim la Trotuș pentru o baie și spălarea rufelor de pe noi. Nu știam să înot și nici astăzi nu știu prea bine. Mi-am întins rufele spălate pe niște tufe și mă bălăceam la mal, când cel mai bun camarad și prieten, mă prinde în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am spus că nu știu să înot, dar mi-a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
miri ce, cât sunt ei de bărbați. Și ferească Dumnezeu să-i calci pe bătătură că... Nu te bat cu bâta! Ce-i la gura lor, să te ferească Ăl de sus, și mai bine fugi, decât să te lași bălăcit de ei. Așa a fost acest băiat. Simplu și adevărat. Spunând poezia Dimineața a lui Sorescu, altfel decât toți cei care, actori mari fiind, o spun de ani de zile. Foarte adevărat. Au urmat două fete de la Chișinău pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din secolul XIII. Pe o stradă uitată de lume, la un mini market, am cumpărat pâine, bere și conserve de pește. Ne-am întors la camping, am mâncat, am dormit și când soarele s-a domolit am mers să ne bălăcim în marea învolburată. Seara am ieșit la plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că în continuare vom reuși să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]