599 matches
-
înalt, cu atât norii, împinși de vântul oceanic ca niște corăbii greoaie, se lăsau mai jos, copleșiți de încărcătura lor de indigo, salpetru și guano adusă din mările sudului. Pe Damrak nu mai era forfota din timpul zilei. Cîte-o fată bălaie, pe bicicletă neagră și hodorogită, grăbea undeva spre Spui. Un negru cu pantaloni de piele rodea o scobitoare, sprijinit de un stâlp, în dreptul restaurantului pe-a cărui firmă scria cu mici beculețe roșii "Leeuw". Rari trecători priveau în vitrinele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omora calul cu o lovitură de sabie și alerga spre ea. — Și pe urmă?... Pe urmă, ea se îndepărta și intra într-o pădure în flăcări, iar el o urma. — O femeie, ai spus. Și cum era femeia asta? Frumoasă? Bălaie sau brunetă? Era din neamul meu? Malaberga ridică din umeri. Nu, n-aș zice că era chiar hună. Frumoasă era, asta-i sigur, dar nu era nici bălaie, nici brunetă. Avea un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o urma. — O femeie, ai spus. Și cum era femeia asta? Frumoasă? Bălaie sau brunetă? Era din neamul meu? Malaberga ridică din umeri. Nu, n-aș zice că era chiar hună. Frumoasă era, asta-i sigur, dar nu era nici bălaie, nici brunetă. Avea un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum, în vis vă vedeam numai de departe. Și războinicul acela eram eu? Dacă nu erai tu, era un frate geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luna de jeratec prin ele când răsare Comoară care arde vederilor se pare, Iar lebedele albe pornind din negre trestii Apar dormind ușoare pe faț-apei acestei; Cu aripele-ntins-ele o-mping, o taie În cercuri cari tremur și-n brazde lungi, bălaie, Iar purpura se mișcă de-al undelor cutreier, În iarba cea înaltă suspină trist un greier Și vânătă e umbra și rumenă e sara, În farmecul naturii pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
1 2254 [ANNA] [(cu patimă)] Bogdane!... (încet) Aide, pleacă! 2 2254 [ANNA] O, Doamne! și nu am oglindă să mă văd 3 2254 [ANNA] Femeile acele frumoase sânt - așa e? [BOGDAN] Dar nici una ca tine nu-i dulce, nu-i bălaie. 4 2306 [BOGDAN] Cu ochii tăi tu vecinic promiți... nimic nu ții. 5 2306 [BOGDAN] Tu, dulcea mea icoană, Dac-aș [putea] pe frunte a-ți pune o coroană! 6 2261 [BOGDAN] Un cerșetor... Din noaptea cea dulce și albastră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
știi. MUȚI Ei, atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la prostii, Cumcă-n vremea lui cea veche să fi fost alt soi de oameni Și că cei din a lui vreme celor vechi nu se asamăn. Ba e laie, ba-i bălaie, iar Achil, ieșit din sine, Suduie pe Agamemnon și îi zice: "- Auzi, măi câne Mi-ai luat tu [pe] Briseis, dar și eu ți-oi arăta... " ANA Taci, obraznicule! astfel tu îți știi lecția ta? Și se poate să rostești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Deștept băiat. Nu era el cel care a întrebat atunci când ai vândut calul: „Tată, calu’ nostru iap-o fost?”l-a șfichiuit fin moș Dumitru. Ia spune-mi, ești mulțămit de plată? Sau... Dacă nu ești mulțămit, să știi că înțarcă bălaia. Spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc tare mult pentru ce ne-o trimis. La mine ai să ai poarta deschisă oricând. Eu am să cam plec, jupâne, că se înmoaie omătul și am ceva cale de mers. Rămâi sănătos
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bietului om de-i așa speriat? Lui nu i-am făcut nimic, dar ție tare ți-aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-ai venit să-mi spui nici că-i laie, nici că-i bălaie. Ei, ai vreun răspuns? Sau... Măi, da’ aprig mai ești la mânie! Stăi colea pe scaun și ascultă. Așaa... Inginerul îți scrie că este de acord cu propunerea ta și gata. Ți-o venit inima la loc? Bine, măi Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-ar fi pornit clopotele de la Sfânta Sofia să bată la miezul nopții, alții că s-ar fi schimbat chipul lui Iisus din nu știu care icoană de la Athos și acum pruncul nu mai este cum era, ci ar fi un prunc bălai cu ochi albaștri, semn că izbăvirea grecilor ar veni de la țarii ruși... Și câte și mai câte... Dar nu asta am vrut să zic. Vroiam să-ți spun că atât eu, cât și mama suntem niște oameni cu picioarele pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și Mița Biciclista și țigănci cu părul bălai și sâni ca de piatră... Și altele, și altele, și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit în curtea largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până prin 1937 mai era o berărie în Oltenița numită identic, fără să mai aibă vreo legătură cu Marcos, de mult oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și harnic. Cel mai mult a arendat unsprezece moșii deodată, pe care le dădea și altora în subarendă. A
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te-auzi, dar sunetul durerii tale este mut Sub surda rătăcire, cu ochii-n cer te strâmbi și te încrunți Te lași lovit sub cerul cenușiu de stropii albi, mărunți. Chip trist, te-ai îmbrăcat în negru, acoperit de pletele bălaie Ești ud, te-nchini la fiecare nor sub ploaie...
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
a cincea de la Școala nr. 3 din Humulești. Am crezut doar că reminiscențele de manual au format imaginația copilei. O turmă de oi trece pe lângă mine, stârnind colbul de pe podul Ozanei. Apa cuibărește prin ochiuri de prund, acolo unde copilul bălai de altădată își descântă «aurașul» din urechi. Casa memorială e curată și îngrijită. Mai vin doar copii și bătrâni, fiindcă generația «pro» are alte priorități în chipaucă. «Dumneata știi că există oameni în Humulești, care n-au fost niciodată în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
recunoască în băiat, al cărui păr, de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici. - Asta ești tu, lămuri Otilia, arătând pe fată, și ăsta sunteu, și puse degetul pe băiat. G. Călinescu Într-adevăr, fata cu părul lung, cam bălai, și cu rochie cu platcă, garnisită cu dantelă, avea trăsăturile lui, îndeosebi nasul drept. Bizară fantezie a părinților, de care Felix își reaminti vag. Știa că avusese părul lung, înnodat în panglici, până la vreo trei-patru ani, și că purtase adesea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu rotile. Mobilă de calitate, dar uzată și prost Îngrijită. Pereți goi, nici un televizor, două fotografii Înrămate pe o măsuță - fotografii publicitare. Jack le cercetă. Bătrîna doamnă Downey se apropie. Rame cositorite, identice - două persoane arătoase. O femeie drăguță: păr bălai, tuns paj, ochi cu sclipiri ieftine. Un băiat drăguț, care arăta exact ca ea, doar că era ceva mai blond și cu ochi mari, tîmpi. Aceștia sînt Christine și fiul ei? — Da. O pereche atrăgătoare, trebuie să recunosc. Tinere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în aceeași dimineață, dezastrul cu omleta era o amintire îndepărtată ce fusese depășită de atrocitățile care avuseseră loc la micul dejun. Când Ashling a sunat la ușă, Clodagh era prinsă într-un fel de negociere cu angelica Molly cu părul bălai, în legătură cu un pulover. Molly insista să îl poarte pe cel portocaliu. —Bună, Ashling, spuse Clodagh absentă, după care își îndreptă privirea către Molly și insistă, exasperată. Dar ești prea mare pentru el, Molly. Nu l-ai mai purtat de când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încercă Molly să se elibereze. Dar o să-ți fie frig. Clodagh o ținea strâns de braț. —Nuuuuuuu! — Hai în bucătărie, Ashling. Clodagh o târa pe Molly după ea pe hol. —CRAIG! DĂ-TE JOS DIN CARUSEL! Craig, la fel de angelic și bălai, se urcase pe dulapul din colț din bucătărie și se balansa înainte și înapoi, așezat pe pungile de orez și paste. Ashling se îndreptă spre ibric și aprinse focul sub el. Ashling și Clodagh crescuseră la două case una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spe rie, nu? — Nu mi-ar plăcea să pier în văgăuna asta, recunoaște cu ju mătate de gură călărețul. Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire; M-aștepți cu vin roșu, voioasă să mi-l dai, Dar sunt acum departe, privind în amintire O mamă grijulie și-un băiețel bălai.” Vesela și nevinovata copilărie a humuleșteanului devine spațiu de sine stătător în care copilul exersează posibile îndeletniciri de ale țăranului de mai târziu, de prin părțile acelea. Așazisa ,,scenă de sfadă” între părinți, bine ticluită de mamă cu scopul de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Și dacă asculți atent, auzi pași mici sunând pe prundul Ozanei. Nu mai umbla desculț Nică, nu mai alerga peste pietre rotunde! Nică..., Nică... Pașii, taina au coborât în suflet și se aud: lipa-lipa, de parca-i trece râzând cu ,,părul bălai” peste copilăria fiecăruia. Mai ieși și mai râzi la soare până se tulbură soarele de râsul tău, nu te duce departe, că-n sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]