659 matches
-
părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care le străbătuserăm până atunci, am ajuns la o baltă de izvor. În timp ce Gundo umplea burduful cu apă, Bovo a început să smulgă din pământ și de pe trunchiuri de copaci smocuri de mușchi alb; apoi a scobit cu mâinile în băltoacă până a dat de un mâl argilos pe care l-a amestecat cu mușchiul. Ne-a pus să ne dăm jos încălțările și să ne spălăm pe picioare, după care să ne dăm cu aluatul acela pe care îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie mare, neagră și un fular multicolor. Copiii au vărsat lacrimi amare pentru prietenul lor, dar primăvara nu a luat în seamă tristețea lor și și a cerut dreptul la viață. Copiii vor trebui să aștepte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe fiu-su, Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos. Desigur că Întorcînd-o s-a umplut Pierric de sînge pe mîini, spuse Marie, arătînd spre băltoaca de un roșu Închis care se lărgea sub capul ei. Lucas Îi ridică delicat capul. Plaga situată Îndărătul craniului era plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la o masă de fițe. — Știu. Mă străbate un nou val de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De fapt, cred că asta o să rezolve situația pe placul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătărie... Te ajut. Nathaniel se ridică în picioare. Trebuie s-o văd și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu frec toate suprafețele murdărite în timp ce Nathaniel șterge cu mopul băltoacele de bezea. — De când lucrezi aici ? îl întreb în timp ce clătește mopul în chiuvetă. — De trei ani. Înainte de familia Geiger am lucrat pentru familia Ellise, foștii proprietari. Trish și Eddie s-au mutat aici acum vreo doi ani și m-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-și dăduseră cu prea multă untură. I-am făcut Runei semn să stea locului și am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l urmăm pe cel ce deschidea drumul - de cum făcea doi-trei pași, crengile și florile grele se coborau Îndărătul său până deasupra potecii, de trebuia să ne croim și noi drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
MACABEUS: Ș-acum? INAMICUL: Așteptăm. MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL: O să meargă. (Pauză.) PARASCHIV: Știi tu? INAMICUL: Știu eu. PARASCHIV: Știi tu drumurile? INAMICUL: Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... și cu o băltoacă... INAMICUL: Știu eu o băltoacă... Și iarbă... Și brusturi... MACABEUS: Și brusturi? INAMICUL: Și brusturi... Mulți brusturi... Și mai e și un deal cu meri... PARASCHIV: Meri? Ai văzut tu? INAMICUL: Vă duc eu. Știu eu drumul... (Pauză.) MACABEUS: Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL: O să meargă. (Pauză.) PARASCHIV: Știi tu? INAMICUL: Știu eu. PARASCHIV: Știi tu drumurile? INAMICUL: Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... și cu o băltoacă... INAMICUL: Știu eu o băltoacă... Și iarbă... Și brusturi... MACABEUS: Și brusturi? INAMICUL: Și brusturi... Mulți brusturi... Și mai e și un deal cu meri... PARASCHIV: Meri? Ai văzut tu? INAMICUL: Vă duc eu. Știu eu drumul... (Pauză.) MACABEUS: Auzi... Da’ toporași... Toporași sunt? INAMICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici ăia prea mult. Îl mirosiseră că Țonți nu vroia decât bani. Bani, părinte, numai și numai bani. - Așa o fi generația lor. După atâta sărăcie. Și-apoi, și banii, în ziua de azi... Țongu pufni furios. Privea încruntat spre băltoaca de lângă pompa americană. Apa parcă bolborosea. - Dar noi n-am fost săraci părinte? Știi când am dat eu opincile jos? Până când am purtat izmene de cânepă, făcute de mama? Abia la internat, într-a zecea, mi-a luat tata niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]