2,818 matches
-
(n. 23 octombrie 1908 (după multe alte surse 1912), Lenauheim - d. 12 septembrie 1998, Linz, Austria ) a fost un șvab bănățean, scriitor de limba germană, originar din România. Între 1924-1931 a urmat liceul real Nikolaus Lenau din Timișoara, continuând în 1931-1935 la facultatea de educație fizică din București. După absolvire, a profesat la Sighișoara (1935-36) ca educator, iar în perioada 1935-38
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
1956 în Hörsching în Oberösterreich. În 1991 s-a retras într-un cămin de bătrâni în orașul Traun, unde a murit în 1998, fiind înmormântat la Linz. A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni. Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau ("Internationale Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni. Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau ("Internationale Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările istorice practicate de concetățenii săi, implicați direct în politica național-socialistă.;
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
Occidentală, puțini rămânând în Republica Democrată Germană. Unui număr de 202 persoane li s-a permis să se întoarcă acasă abia în perioada 1950-1952. Sovieticii susțineau că șapte persoane deportate au ales să rămână în URSS. Circa 33.000 șvabi bănățeni au fost ridicați de la casele lor între 14 și 16 ianuarie 1945. În orașe, cei vizați a fost scoși cu forța din casele lor de patrule militare mixte româno-sovietice. În sate au fost adunați de jandarmi și funcționarii de la primării
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
Timișoara și 23 km de Lugoj, pe drumul național DN6 care leagă cele două municipii timișene. Are ca vecini Topolovățu Mare la vest, Ictar-Budinț la sud și Chizătău la est. Iosifalău a fost înființat în 1882 de coloniștii germani (șvabi bănățeni). Pe la 1900 mulți dintre aceștia au emigrat în America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrarărilor în Germania, atât din perioada
Iosifalău, Timiș () [Corola-website/Science/301370_a_302699]
-
republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în rezervă de guvernul Károlyi. Deoarece se simțea legat de Banat, după Unirea Transilvaniei cu România a decis să rămână la Timișoara, unde s-a alăturat mișcării populare Mișcarea Germanității Bănățene ("Bewegung des Banater Deutschtums") pe care a sprijinit-o în lupta sa de autoafirmare. A început să practice jurnalismul, s-a angajat în domeniul cultural și a început să ducă o activitate politică activă. Timp de mai mulți ani a
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
o activitate politică activă. Timp de mai mulți ani a fost redactor șef al publicației Schwäbische Volkspresse (transformată în 1925 în Banater Deutsche Zeitung), devenită portavocea organizației Comunitatea etnică germană-șvăbească ("Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft"), înființată în 1921. În septembrie 1923, Mișcarea Germanității Bănățene a organizat la Timișoara o serie de activități grandioase, pentru a sărbători 200 de ani de la imigrarea șvabilor, la care Karl von Möller a participat activ. În toamna anului 1919 a fost pentru scurtă vreme viceprimar al Timișoarei, după care
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
culturală” Vasile Pintea, el însuși pasionat de poezia eminesciana, realizează două serii de ilustrații ale poemului Luceafărul de Mihai Eminescu. Prima serie de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13 desene în penița și tus, de 20x30 cm. Ilustrațiile sunt preluate apoi în diverse alte cărți didactice și manuale școlare. Artistul revine asupa temei în anul 1984
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
(n. 22 februarie 1973, Timișoara) este un muzician, chitarist și compozitor român. A absolvit Liceul de Filologie - Istorie din Timișoara (actualul Colegiu Național Bănățean) și, apoi, Facultatea de Litere, secția Istorie - Engleză. Adevărata sa vocație rămâne, însă, muzica, la care nu renunță niciodată, indiferent de traseul pe care l-a condus viața. Biciclist pasionat, iubitor al drumețiilor pe munte și timișorean convins, este astăzi
Horea Crișovan () [Corola-website/Science/333798_a_335127]
-
sugestii privind optimizarea facilităților la cote europone cu precizare că nu pledăm pentru urbanizarea ostentativă a ruralulu, ci doar pentru o modernizarea acestuia la standardele europene. 2. Început de biografie 2.1. Resursele identitare ale localității; etimologie] Ca așezare tipic bănățeană, Moșnița Veche poartă în aria etnogenezei sale, până în zilele noastre, efectele agregate ale unei istorii complexe în care elementul etnic s-a conjugat benefic cu cel lingvistic instituțional contribuind la cristalizarea interculturalității Banatului românesc, recunoscută ca "experiment social reușit" și
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
perioada dominației otomane este atestată în însemnările lui MARSIGLI, în care se menționează că MOSNITZA era o așezare aflată în părțile Timișoarei. Vatra satului era așezată pe locul numit azi "Satul Bătrân", loc supus inundațiilor pârâului Subuleasa. 1717 - Conscripția localităților Bănățene întocmită de austrieci, amintește de satul MOSCHNITZ cu 50 de case, ceea ce înseamna că, spre sfârșitul ocupației turcești era o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz ajunge proprietatea curții habsburgice, situația care se va menține
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
anul 1858. Turnul clopotniță de deasupra pronaosului are două ferestruici pe fiecare latură și este împodobit cu un bulb de inspirație barocă. Pictura veche se mai păstrează doar în altar și pe bolta naosului. Ea a fost realizată de pictorul bănățean Gheorghe Diaconovici, după cum arată pisania din naos, scrisă în alfabet chirilic: „Zugrăvitu-sa aciastă Biserică în zilele împăratului Iosif alu ... cu blagoslovenia .. . Sfinției Sale Sofronie a Timișorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului și a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
Breștea (, ) este un sat în comuna Denta din județul Timiș, Banat, România. Breștea a fost înființată în 1842 de circa 110 familii de bulgari bănățeni romano-catolici din Dudeștii Vechi ("Stár Bišnov"). Fiecare cap de familie a primit un lot de casă și 11 jugăre de teren arabil. După 1880 o parte din populația bulgară s-a reîntors în Bulgaria, unde au înființat satul Bardarski Geran
Breștea, Timiș () [Corola-website/Science/301344_a_302673]
-
a fost un pictor român (Petroșani 1907-1944 pe front). S‑a format în ambianța bănățeană, unde l‑a avut profesor pe Podlipny. În spiritul acestuia, a pictat și el, la început, dezmoșteniți ai sorții cu care fraternizează tandru deși, paradoxal, departe de a‑i idealiza, îi ironizează, ce‑i drept, cu simpatie și blândețe, ca
Leon Alex () [Corola-website/Science/334185_a_335514]
-
(n. Ionel Iacob, 18 decembrie 1940, satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2008
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
(n. Ionel Iacob, 18 decembrie 1940, satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2008) și "Cetățean de Onoare" al comunei Pișchia
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
membru/președinte în juriile multor manifestări de gen sau ca organizator al secțiunilor. După peste cinci decenii de activitate literar-artistică, are 15 volume de autor și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume proeminent pentru graiul bănățean, continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
graiul bănățean, continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu diferite publicații, printre care "Orizont", "Urzica", "Perpetuum comic", "Renașterea bănățeană", "Tăt Banatu-i fruncea," ”"Merci, Pardon
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu diferite publicații, printre care "Orizont", "Urzica", "Perpetuum comic", "Renașterea bănățeană", "Tăt Banatu-i fruncea," ”"Merci, Pardon, Scuzați"”, "Redeșteptarea", "Epigrama", "AG pe rime", "Viața Buzăului" etc. De-a lungul carierei i-au fost conferite peste 100 de distincții și premii, printre care: Marius Munteanu, Mircea Șerbănescu, Eugen Dorcescu, George Corbu, Vasile Bogdan
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
("Noua literatură") a fost o revistă în limba germană, destinată minorității germane din România. Inițial, revista a apărut în august 1949 sub titlul "„Banater Schrifttum"" (Literatura bănățeană), fiind publicată de filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, sub formă de anuar. Al doilea număr a apărut în ianuarie 1951 iar al treilea, cu titulatura de "almanah", în octombrie 1951. Abia din 1956 publicația s-
Neue Literatur () [Corola-website/Science/312590_a_313919]
-
natal, iar liceale la Cernăuți, Pitești, Iași și Timișoara. Student medicinist în anii 1952-1955, la Iași și Timișoara, iar în 1955-1956 student la Facultatea de Filologie a Universității din București, de unde se retrage ca să se încadreze în redacția revistei Scrisul bănățean, la Timișoara. În anul 1966 a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filosofie a Universității din București. În 1974 a obținut titlul de doctor în Psihologie la Universitatea A.I.Cuza din iași, cu teza Structură și determinism în psihologia
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
Adler (1991). A debutat cu versuri (1939) în revista "Luminița", scoasă de profesorul Ion Mitroiu la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista "Pygmalion" din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul "Luptătorul bănățean" din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista "Scrisul bănățean" (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei "Studium" din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul "Informația Bucureștiului" (1972-1989), consilier al editurilor "IRI
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista "Pygmalion" din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul "Luptătorul bănățean" din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista "Scrisul bănățean" (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei "Studium" din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul "Informația Bucureștiului" (1972-1989), consilier al editurilor "IRI" și "Univers Enciclopedic" din București (1995-2004), consilier al revistei "Spirit militar modern". Este directorul fondator
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
și era dirijata de Nicolae Perescu), iar în 1960 este angajat la Ansamblul de cântece și jocuri „Doina Banatului”, cu care, în 1962, face primele înregistrări la Televiziune. În anul 1967, îi apare primul disc de vinil de muzică populară bănățeana, intitulat „Gugulan cu car cu mere”, după melodia cu același nume, care-l va consacră definitiv. Acest cântec, compus de profesorul de muzică Goian după un vechi cântec popular, va deveni una dintre cele mai cantate melodii populare în Banatul
Dumitru Chepețan () [Corola-website/Science/311519_a_312848]
-
Bulgarii bănățeni ("bulgară": "банатски българи", "banatski balgari"; numiți și "palkene" sau "palchene") sunt o minoritate catolică bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică și se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]