500 matches
-
mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de pui, roșii, ardei gras
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la una din cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei, magnolia etc. I-am cerut voie să mă așez la masa ei. Mi-a făcut loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne despărțim niciodată. O iau cu mine și la școală. Colegii mei, În special colegele care se cred domnișoare bune de agățat băieții, au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
secunde, cel puțin, înainte să se îndepărteze cu zâmbetul pe buze; găletușa care stă pe pământ în fața lui se umple încet cu bancnote. ― Nu-i așa că-i grozav? spune Brad, punându-și brațul în jurul meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-a petrecut toată vremea pupându-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești meciurile de baseball. ― Ce? A, te referi la chestiile alea cu băncuțe. ― Îhâm, cred că se cheamă băncuțe sau așa ceva. ― Probabil că ai dreptate. Și ce planuri ai tu pentru seara asta? ― Nu știu. Dar oricum ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești meciurile de baseball. ― Ce? A, te referi la chestiile alea cu băncuțe. ― Îhâm, cred că se cheamă băncuțe sau așa ceva. ― Probabil că ai dreptate. Și ce planuri ai tu pentru seara asta? ― Nu știu. Dar oricum ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să Înțelegi unele lucruri serioase sau să Începi să discerni ce Înseamnă o bârfă, o știre, o veste. Eu eram puștoaică, În clasele primare și mai stăteam pe lângă bunica sau mama și vecinele ei În zile de sărbătoare, pe băncuța din fața curții și auzeam fel de fel de povești; despre flăcăii și fetele din sat, despre femeile care călcau strâmb, despre bărbații care Își Înșelau nevestele, cine are nuntă, cine cunună, cine botează, cine a mai murit etc. Erau lucruri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
strigat să oprească autobuzul și am fugit În urma autobuzului, doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ...Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală...Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
O dată Tiberiu chiar descoperise de unde venea electricitatea pentru sonerie fiindcă n-aveau lumină electrică, ci își luminau casa tot cu lămpi cu petrol lampant, la fel ca mulți alții. Ei bine, electricitatea venea de la o pilă electrică așezată pe o băncuță, în hol. Iată câteva vase în șir, legate cu sârme între ele, fiecare cam de mărimea unei sticle, doar că fără gât. Și acolo, în acele vase umplute cu chimicale i se explicase -, se "fabrica" electricitatea, într-un mod care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uită la ceasul electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un rânjet dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și contorul de gaze cu cadranul lui de neînțeles. Și fetița-și dăduse jos chiloțeii, se-ntinsese, cu rochia ridicată peste buric, pe-o băncuță de lemn vopsit în verde și el privise interiorul de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urcă totuși mai departe, iar acum stătea pe palierul celui de-al doilea etaj unde totul era neschimbat, neschimbat! Ușile celor ce locuiau acolo îi păreau tot așa de uriașe. Contorul de gaze era la locul lui, la fel și băncuța, pe care Victor se așeză și stătu multă vreme nemiș cat. „Ingrid“, spuse într-un târziu, și era ca și cum ar fi fost singurul cuvânt care s-a auzit vreodată pe acel palier, în acea lume. Școala reîncepu și Victor o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu amărăciune. - Lasă, Sina, promit că atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic și o să fii învățătoare în sat, așa cum îți dorești. Totul o să fie bine! Au intrat în curte și au mai rămas afară, pe băncuță, de vorbă. Gheorghe l-a felicitat și l-a întrebat dacă vrea să bea cu el un pahar cu vin. - Acum mă duc să-l aduc din beci. Am un butoi neînceput cu vin alb, limpede ca lacrima și galben
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să pună mâna pe fiul meu, l-a îmbrobodit! Este inconștientă de această situație în care s-a băgat! spuse Geta George nu mai stătu o clipă. O luă pe Frusina de mână și ieși afară. Se așezară pe o băncuță în grădină și o liniști. - Haide, te rog, nu te mai necăji, eu nu o să pot trăi fără tine, indiferent dacă părinții mei vor această căsătorie sau nu. Vom reuși, ai să vezi. - O, Doamne! Acum mi-am dat seama
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ar putea fi de sânge, pentru că simțea acum de unde ar putea proveni. Durerile nu încetau. Se uită în stânga, în dreapta, să vadă pe cineva și să ceară ajutor. Putere nu avea ca să meargă mai departe. Stătea ghemuită de durere pe băncuță și gemea. La un moment dat se auzi niște pași care se apropiau spre ea. Nu își dădu seama cine este. - Ce s-a întâmplat, ce te doare, întrebă persoana care îi ridică părul de pe față. O, Doamne, tu ești
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fire, n-are mântuire! Mama lui Petre nu mai scoase o vorbă și plecă așa cum a venit. Pe drum se mâhni așa de tare de această situație că se sufocă, nu mai putea să respire. Se așeză pe o băncuță la poarta unei vecine să își revină. Se gândea acum; ce-o să facă fiul ei cu atâta gospodărie pe cap și ce frumoasă gospodărie avea! O să se aleagă praful și o să râdă lumea de ei. Dar când își reveni se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să vă aprob această hotărâre. Frusina se bucură în sinea ei că Alexandru pusese această problemă în discuție. Acum era sigură de sentimentele lui. - Vreau să stăm de vorbă, i se adresă când aceasta îl conduse spre poartă. - Haide, pe băncuța din grădină, spuse ea. Începuse să se însereze. Înainte de a se așeza pe băncuță, Alexandru o cuprinse în brațe și începu să o mângâie. Apoi o sărută cu foc. Frusina abia aștepta să fie sărutată. Îl plăcea foarte mult. Avea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
această problemă în discuție. Acum era sigură de sentimentele lui. - Vreau să stăm de vorbă, i se adresă când aceasta îl conduse spre poartă. - Haide, pe băncuța din grădină, spuse ea. Începuse să se însereze. Înainte de a se așeza pe băncuță, Alexandru o cuprinse în brațe și începu să o mângâie. Apoi o sărută cu foc. Frusina abia aștepta să fie sărutată. Îl plăcea foarte mult. Avea același sentiment în prezența lui Alexandru pe care îl avea cu George pe vremuri
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În largul ei, așezată printre dânșii, ca și când băncuța unei cârciumi ar fi fost pentru ea jilțul din odaia unei femei. Poetul era Îngrozit la gândul că cineva ar fi putut să vadă și să povestească: un prior al Florenței abia ales, stând la masă cu o dansatoare, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu o mișcare nervoasă cupa pe masă, vărsând o parte din conținut, ca și când ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]