739 matches
-
din glasul ei. Mă simt aiurea când mă tot suni la bunica. Hai să facem un pact, bine? Lasă-mă să te sun eu, nu mă mai suna. Te rog. — Ei te pun să spui chestia asta? a Întrebat Rose bănuitoare. — Nu, mamă, sigur că nu. Pentru numele lui Dumnezeu. Eu sunt cea care-ți cer asta. Deși fără nici o tragere de inimă, Rose a acceptat condițiile. S-a plâns că nu mai avea deloc timp pentru ea, zilele ei fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără să le vadă Într-adevăr: Omul se naște liber Însă peste tot este pus În lanțuri. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până-n Istanbul? — Cred că ai dreptate. Armanoush a Încuviințat din cap și a rostogolit zarul. „Șase șase“ din nou! — Oho, ai de gând să dai șase șase la nesfârșit? Zarurile astea sunt măsluite sau ce? i-a aruncat-o Asya bănuitoare. Nu cumva trișezi, domnișoară? Armanoush a chicotit pe Înfundate. — Da, măcar de-aș ști cum! Însă chiar când era pe punctul să mute Încă o pereche de piese albe În spațiul deschis, Armanoush s-a oprit brusc, palidă și Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un cutremur violent. Într-o clipă, ceaiul din cană a Început să se scurgă și pe fața de masă croșetată s-a format o băltoacă maro Închis. — Te-a deocheat cineva? a Întrebat mătușa Feride aruncându-i Asyei o privire bănuitoare. Dacă m-a deochiat cineva? a râs Asya cu amărăciune. Sigur, pot să bag mâna-n foc! Nu mă invidiază toată lumea din oraș pentru frumusețea mea? Era un articol În ziarul de azi despre o tânără de optsprezece ani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scăpase prilejul de a citi Începutul manuscrisului lăsat pe masă. Probabil că nimerise peste niște scene care contrastau puternic cu tematica operelor soțului ei. Îl informase oare pe tata? Mi s-a părut că e mai susceptibil, mai rece, mai bănuitor. Tata scrisese: „Noi, fiii, nu ne pricepem să vorbim despre tați. Noi, părinții, nu ne pricepem să vorbim despre fii. Să Încercăm să anulăm aceste două negații. Trebuie ca dialogul să se poată Înfiripa. Numai că el nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
culcat cu el, nu? Întrebă Kitty. — Nu, răspunse Desert Rose. — Nu? sări Diane. Dar v-ați sărutat, nu? Întrebă Kitty. — Aaa... da, bineînțeles. De multe ori. — Franțuzește? Întrebă Kitty. — Ăăă... nu. — Niciodată, Într-un an de zile? Întrebă Kitty ușor bănuitoare. — Ei bine, pe vremuri săream În pat de la prima Întâlnire. Am vrut să iau lucrurile mai ușor de data asta. Ne iubim, dar ne iubim platonic. — Platonic? — Da. E chiar drăguț. Kitty se uită cu neîncredere la Desert Rose. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zbor. Cine era cel mai aiurea? Kitty zâmbi. — A, Albă ca Zăpada, de departe... Ajunseră pe aeroportul Oakland Într-o bună dispoziție de zile mari și fără bagaje. Toți ceilalți aveau numeroase valize și valijoare, oamenii de la aeroport se uitau bănuitor la ele, Încercând să-și dea seama dacă erau teroriste sau prostituate. Luară un tren până În oraș, fără să știe Încotro mergeau, unde trebuiau să coboare, după ce să se uite sau unde urma să doarmă În noaptea aia. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi fac eu lui o favoare, suntem egali. Nu vreau să-mi fie șef. — Bine, asta pot să Înțeleg. Dar eu nu sunt angajata lui, zise Kitty cu o urmă de dojană În glas. Apoi se Întoarse spre Desert Rose, bănuitoare. — Sau sunt? Desert Rose Își feri privirea. — Nu, sigur că nu ești angajata lui, zise ea. Dar suntem Împreună, și tu dormi În rulotă, răspunse Desert Rose pe un ton ușor răutăcios. — Uită-te În ochii mei, zise Kitty. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Începea să aibă secrete. — De ce nu crezi? Întrebă Kitty, prefăcându-se surprinsă. — Ești prea fericită. — Sunt fericită pentru că m-am simțit foarte bine. Chiar Îmi place tipul ăsta! — Și nu te-ai culcat cu el? Întrebă Desert Rose și mai bănuitoare. Nu, zise Kitty. Sigur că nu. — Păi... atunci ce-ai făcut? — M-am plimbat pe plajă, prin Malibu, Bel Air, Beverly Hills și Hollywood. M-am distrat de minune! zise Kitty, hotărâtă să dezvăluie cât mai puține informații. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întrebă mama ei. Kitty ezită câteva secunde. — Nu, mamă. E doar... ceva, așa. Nimic serios. Doar că sunt foarte, foarte fericită, și voiam să-ți spun. — Nu mă minți, nu mi-ai părut niciodată atât de fericită, zise mama ei bănuitoare. — Știi, mamă, spuse Kitty veselă, e una din chestiile alea care Încep joi și se termină luni. Serios? spuse mama ei dezamăgită. Cum e California, dragostea mea? — O, mamă, California e grozavă! Cel mai frumos tărâm din lume! Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la fel cum se Îndrăgostise el de ea - fără ca sentimentul să fie reciproc. M-am Îndrăgostit. El tăcu șocat. — Felicitări! Mă bucur pentru tine! zise În cele din urmă, mai degrabă În agonie decât În extaz. Tăcu iarăși. Imediat deveni bănuitor. — Și unde este el acum... astăzi? — La Paris. Cu altcineva. Și sunt cam tristă. Dar m-a inspirat, m-am apucat de scris o piesă În trei acte... prima mea piesă. Am atât de multe idei... atât de multă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
câinelui de mâncare, drumul cred că i-a deschis apetitul, spuse tatăl, Mâncarea lui e acolo, arătă Marta. Cipriano Algor luă cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano Algor. Vărsă conținutul cratiței și rămase o clipă, uitându-se la câinele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut în felul următor. M-am purtat colțos cu doctorii fără să reușesc altceva decât să-i silesc să fie și mai bănuitori cu mine. Pe măsură ce eu mă izolam mai arțăgos în tăcerea mea, refuzând să răspund la întrebări și să înghit medicamentele pe care mi le dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. Îmi dădeam seama de asta din felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încât în primele zile doctorii și-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: „Bravo, băiete, ai început să-ți revii”. Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp pentru mine. Când i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntându-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. — Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe cineva în legătură cu mine nu-l mai iertam. Și am ieșit trântind ușa. Cam tot atunci mi-am făcut, dintr-o prostie, și din Mopsul un dușman. — Ulise, i-am zis, de ce ești atât de modest? Mopsul m-a privit bănuitor. — Nu înțeleg, domnule. Sunt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. Nu, domnule, mi-a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. „Chiar ați fost?” m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. „Am fost, sigur că am fost”. „Și?” „Și ce?” „Cum arată?” „Cine?” „Ei, asta-i bună, sala, domnule”, izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întâmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dându-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. „Glumiți, domnule scluptor”. „Ba nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mut. Eu râdeam mai departe. Mă lăsaseră nervii după atâta încordare și mă eliberam prin râs. Bătrânii mă ascultau atenți, cu un aer foarte serios. Apoi au început să devină stânjeniți. Nu îndrăzneau totuși să mă oprească. Mopsul mă măsura bănuitor, pe figura lui se citea limpede întrebarea: „Ce ne facem dacă sculptorul nu încetează cu râsul?” Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor. Sau ca aceia care trăiesc singuri cu un câine, Îi vorbesc toată ziua, la Început se străduiesc să Înțeleagă logica lui, apoi pretind că el o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care s-au câinoșit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este cu totul altceva. Poliția o să descîlcească ițele, cîndva, spune Wakefield. Cu toate acestea, sincer vorbind, nu e atît de sigur că poliția va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack era atât de fermecător, încât deveni pe loc bănuitoare. — Pentru ce? Până și pentru ea, tonul acela nu era câtuși de puțin curtenitor, dar, pe de altă parte, Express încerca întotdeauna să le fure poveștile obținute cu greu. — Articolul despre compania aia dubioasă de autobuze, desigur. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai ales, îi era dor de Louise. De asemenea, simțea nevoia să aflfe cât de mult plănuia Carrie să stea. În stilul ei caracteristic, Carrie îl invitase la o cină în familie în seara respectivă, ceea ce era culmea, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]