2,504 matches
-
-n jurul inimii veniră... la fel ca În cazul dumitale. Și m-au luminat. — Cine ar fi acestea, În cazul dumitale? — Femeia, cârciuma și zarul. Dante Îl țintui cu o privire Înghețată, pe care celălalt o susținu impasibil. — Zarul e bărbătesc, Îi replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am Întrebat de cum te-am văzut? — Nu, ce? — Cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte bărbătească au fost capturați. Erau patru. Dar se spune că lângă rege era o doamnă. O femeie care Îi purta sămânța În pântec și care a izbutit să fugă cu tezaurul imperial. — De unde ai aflat de povestea asta? — Biserica nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el pornise totul. Glasurile din jur Îl zăpăceau. De pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le predispune la Împreunare. Iar aceasta se Întâmplă În virtutea razelor luminoase care, iradiind din trupul ei, pătrund În cavitățile oculare, dilatând prin acțiunea căldurii canalele flegmei. E o virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
an, Filip cel Frumos suferă la vânătoare un accident letal. Aceeași soartă o au și cei trei fii ai săi care, Într-un interval de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
născută Bloom, fosta soție a lui Sima-Vodă. Dar cu toată lipsa evidentă a nasului, bi-vel-vornicul Drăguțescu era încă totuși ceea ce se numea un boier bine, ba chiar umbla zvonul că de când Vodă îi ținea nasul într-un borcan, nurii săi bărbătești sporiseră îngrijorător într-un Iași dominat de somnolența otomană. în spatele lui venea o femeie mărunțică, numai pielea și osul, aruncând priviri speriate în toate părțile, căci avea și de ce: în cinci ospețe pierduse trei soți, unul mai sănătos ca altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse cu pas apăsat la pătuț, așteptă ca tatăl să ridice emoționat de cinstea ce i se făcea pânza de deasupra, aruncă o privire înăuntru, spuse cu vocea sa bărbătească: „Da, într-adevăr, este foarte urât” și-apoi, spre uimirea escortei care-l aștepta afară în ploaie, stătu la o dulceață în cerdac cu boierul, vorbind de una, de alta. Hotărât lucru, Răducu devenise, fără să vrea și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
joace, că dacă pui răsadul de usturoi în desime dublă și-l plivești de mai multe ori, scoți o recoltă îndoită cu condiția ca pe locul acela să fi fost înainte morcovi. La paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îți încredințăm ceea ce avem mai de preț, și să te ferească Allah dacă în zece zile nu vă întoarceți teferi. Porniră așadar la drum, cu aceleași șase cămile, și Laila, văzând-o pe fiica sa îndepărtându-se, îmbrăcată în straie bărbătești și cu o pușcă grea pusă pe genunchi, regretă din nou că ajunseseră să trăiască asemenea vremuri teribile; o fată frumoasă, în loc să-și pregătească trusoul pentru ziua nunții, era nevoită să ia locul unui războinic. Femeia ocupase dintotdeauna un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
desenează talpa piciorului, În această noapte În care o tînără femeie Îl poartă În marsupiul ei În cele patru colțuri ale casei, Închinîndu-i sîngele nou zilei care Începe și soarelui dătător de putere, În această noapte În care toată partea bărbătească a neamului nostru vii și morții deopotrivă țin sfat, invocă spirite blînde, mituiesc, conjură, În această noapte foaia pe care scriu pare un acoperiș bătut de grindină, Într-atît cuvintele se stîrnesc din senin, aduse de necunoscute vînturi, din necunoscute spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distanță, o moviliță de nisip ornată cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de mătase escarpen cu toc Înalt În interiorul căruia se poate citi SANTORI MILANO și un pantof bărbătesc negru de lac cu vîrf ascuțit marca SALAMANDER. 2 Mai, o mică relicvă a insulei Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ora două și-au luat rămas-bun și am stins lumânările în salon. Egon și cu Bódog Artúr l-au împins până acasă pe Igor. Noi, împreună cu Engelhard, am luat-o pe alt drum. Era toamnă din nou. Un anotimp trist, bărbătesc. Pe alocuri, picături de ploaie se înfigeau în praf. Iarba uscată era lăsată la pământ. Vântul făcea scandal. Iar noaptea nu se înnegrea de tot. Era plină de găuri cumplit de îndepărtate și de undeva de dincolo străbătea atâta lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese Rudi cu mândrie. - Numai douăzeci? se uimise bărbatul, ridicându-și sprâncenele în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu s-a îmbolnăvit, dar s-a vindecat într-un timp destul de scurt. Remarcasem schimbarea produsă în pielea lui, un fel de organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
miște în jos, încet și amenințător. La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apartamentului avu loc următorul dialog: Ea. Colegul dumneavoastră cântă minunat. Dar de ce-și închide ochii? Ah, da: ca să nu vadă cum îmi acopăr urechile. Eu. Cuvântul de duh este pentru spiritul femeii ceea ce este pentru silueta ei un costum bărbătesc: îi scoate în evidență farmecele și defectele. Ea. Mă tem că mi-ați apreciat spiritul tocmai din cauza costumației. Eu. Asta din respect. Ar fi fost păcat să vă judec silueta după spirit. Ea. Cred că ar fi trebuit să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
afla patul; o împingeam încet pe Sonia ținând-o cu fața la mine și călcând-o stângaci pe vârful pantofilor. Înaintând în întuneric și strângând-o la piept, simțeam cum mă cuprinde rușinea, căci, oricât încercam să-mi provoc cruzimea animală și bărbătească, atât de necesară pentru ceea ce voiam să fac, în aceste minute hotărâtoare sărutările Soniei și apropierea ei mă emoționau din cale afară și eram prea sensibilizat pentru a mai putea fi și senzual. „Ce să fac, ce să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îi făcu semn cu mâna, chemându-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treabă ușoară și nici lipsită de pericole. De cele mai multe ori, paznicul își pierde și el viața în încercarea lui să zăvorască vâlva înapoi în munte. Nu intră după dânsa dacă nu lasă cuiva secretul. Își transmit taina copiilor pe linie bărbătească și, până acum, nici unul dintre ei nu a ajuns așa de bătrân fără să aibă măcar un fecior. Zeii veghează ca paznicul să rămână în viață până ce misiunea lui poate fi dusă la bun sfârșit de fiul acestuia. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-a pus în vedere că trebuie să-mi pregătesc un succesor. Așa cum a făcut și el, urma să aleg pe unul din urmașii mei de parte bărbătească care să rămână după mine. La început mi-am spus că mai am timp să caut femeia potrivită. Pe urmă, vremea a trecut și dintr-o dată m-am trezit că s-a făcut prea târziu. Ce să spun? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
meșterii, inclusiv cei care s-au specializat în construcții funerare. Meșteri cojocari și sumanari Creșterea oilor în care se specializaseră unii dintre luncași a impusă și prelucrarea pieilor, atât a mieilor, cât și a oilor și caprelor. Multă vreme îmbrăcămintea bărbătească țărănească era făcută în casă, de femei, dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la sfârșitul secolului al XVIIIlea a fost adusă de „dornenii” luncași pe Valea Dunavățului și în alte sate din Centrul Moldovei (Valea Lupului și Slobozia Domniței). Balthazar Hacquet descrie și prezintă atât îmbrăcămintea bărbătească, cât și pe cea femeiască, deosebit, pe clase sociale, la țărani ca și la nobili (boieri). Folosind descrierea și desenele călătorului nostru, observator atent al locurilor și oamenilor, să vedem cum arăta la îmbrăcăminte un „dornean” venit pe moșia Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]