546 matches
-
foarte scurtă vreme o să le arate el tuturor cine sînt adevărații descoperitori nu numai ai ciolanelor de la Peștera Liliecilor, ci și ai tezaurelor de la Piatra Domniței (pentru că Bărzăunul spera tot timpul că acolo va descoperi cea mai grozavă comoară). Optimismul Bărzăunului o bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei C umplită lovitură a mai fost pentru Bărzăun povestea cu poezia publicată în revistă. Ori de cîte ori își aduce aminte de momentele acelea, mai ales de furia cu care Ilinca i-a aruncat revista în față strigîndu-i că-i cel mai mare mincinos din lume, îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
legale. Numai că revista respectivă i-a făcut figura de pomină. Adică a schimbat tot rostul poeziei. Văzînd că-i vorba de un elev și încă de la țară, redactorul respectiv o fi crezut că-i dă o mînă de ajutor. Bărzăunul vorbea în versurile sale despre dragostea pentru o fată frumoasă (este de la sine înțeles că nu putea fi altcineva decît Ilinca), iar în poezia publicată fata era înlocuită cu altceva. N-a fost deloc un gest frumos din partea revistei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar în poezia publicată fata era înlocuită cu altceva. N-a fost deloc un gest frumos din partea revistei, mai ales cu o poezie de debut a unui atît de tînâr condei. Iată, de pildă, cum arăta strofa I scrisă de Bărzăun: Îți voi culege nuferi albi din constelații Să-ți jac din ei cununi, frumoasa mea, Și voi săpa comorile din lutul veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n lutul tău găsesc comori de soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia Bărzăunului, că autorul este elev din mediul rural și că în timpul vacanței muncește alături de părinți pe tarla, dar asta nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia Bărzăunului, că autorul este elev din mediul rural și că în timpul vacanței muncește alături de părinți pe tarla, dar asta nu l-a încălzit cu nimic pe Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale. Doar părinții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia Bărzăunului, că autorul este elev din mediul rural și că în timpul vacanței muncește alături de părinți pe tarla, dar asta nu l-a încălzit cu nimic pe Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale. Doar părinții săi lucrau la combinat. Și poate că n-ar fi fost așa de supărat, mai ales că după apariția poeziei numele său era pomenit cu multă admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i arunce cu revista în față. Păi nu?... Să te vezi deodată înlocuită nu cu o altă persoană, ci cu o comună întreagă! Și necazul cel mare pornea de la faptul că Ilinca era sigură că înlocuirea a făcut-o Bărzăunul, intenționat, și nu altcineva. De aceea devenise neiertătoare. Adică nici nu mai voia s-audă de Bărzăun și nici să-l mai vadă vreodată. Or, un asemenea chin era de neconceput pentru poet, mai ales că nu se considera vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altă persoană, ci cu o comună întreagă! Și necazul cel mare pornea de la faptul că Ilinca era sigură că înlocuirea a făcut-o Bărzăunul, intenționat, și nu altcineva. De aceea devenise neiertătoare. Adică nici nu mai voia s-audă de Bărzăun și nici să-l mai vadă vreodată. Or, un asemenea chin era de neconceput pentru poet, mai ales că nu se considera vinovat cu nimic. Ar fi scris el la revistă și le-ar fi tras un perdaf zdravăn ălora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o asemenea cruzime, deși s-ar putea ca nici Vlad să nu fi făcut așa ceva, dar, de, încă n-am reușit să-l descopăr cu adevărat pe făptaș, de aceea zic că "probabil" Vlad, a răspîndit în sat calomnia că Bărzăunul ar fi corigent la limba română și că în cazul ăsta poezia n-ar fi scrisă de el! Auzi vorbă... Dar este știut de cînd lumea că nu-i absolută nevoie să fii doctor în litere pentru a scrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nevoie să fii doctor în litere pentru a scrie o poezie sau mai multe. Și au demonstrat-o și o demonstrează zilnic în toate revistele: pădurari, agronomi, membri cooperatori, pescari, electricieni etc. Deci calomnia nu avea nici un suport credibil. Iar Bărzăunul n-a fost niciodată corigent nici la limba română, nici la alt obiect. În acest sens depun mărturie cataloagele școlii. În ultimul an n-a avut decît un 7 la muzică și un 8 la desen. Încolo numai de 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a avut decît un 7 la muzică și un 8 la desen. Încolo numai de 9 și de 10. Iar la limba română a luat chiar un premiu special pentru participările sale mai mult decît onorabile la olimpiade. Numai că Bărzăunului nu i-a plăcut să se laude niciodată și în fața nimănui pentru așa ceva. Nici eu n-aș fi spus dacă n-ar fi trebuit să combat calomnia. Și s-a mai găsit unul bun de gură, un invidios de la Liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dacă n-ar fi trebuit să combat calomnia. Și s-a mai găsit unul bun de gură, un invidios de la Liceul de alimentație publică, individ care nici măcar nu citise poezia și care îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Liceul de alimentație publică, individ care nici măcar nu citise poezia și care îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o trimise Ilincăi într-o seară. În acea poezie-scrisoare Bărzăunul arăta pe larg cît este de nevinovat și cîtă suferință i-a pricinuit poezia publicată. "Să știi tu, Ilinca, mărturisise el, printre altele, în cele două pagini de la P.S.-ul scrisorii, că versurile acelea pentru tine le scrisesem și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mi-a fost scrisă de Matei. Cum ai putut spune un asemenea lucru despre mine, cînd mă cunoști și știi bine că n-aș minți nici măcar un țînțar, d-apoi pe tine, la care țin așa de mult?" Și totuși Bărzăunul s-a folosit în aceste rînduri de un anumit soi de minciună, deși a făcut el caz că nu minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii în fața lui Virgil, că, adică, i-ar fi scris poezia Matei. Nici vorbă să fi afirmat Ilinca așa ceva, iar Bărzăunul n-a auzit nicăieri asemenea voroave. Dar, de, ce să-i faci? Aceasta a fost săgeata aruncată de el pentru a o determina pe Ilinca să ceară explicații, deci să-i vorbească lui din nou. Dacă Ilinca ține cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar, de, ce să-i faci? Aceasta a fost săgeata aruncată de el pentru a o determina pe Ilinca să ceară explicații, deci să-i vorbească lui din nou. Dacă Ilinca ține cît de cît la mine, și-a zis Bărzăunul, va căuta să-mi vorbească și să mă convingă că ea n-a discutat cu Virgil despre asemenea lucruri... Iar dacă nu ține, va tăcea în continuare... înseamnă că nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie de el și, privindu-1 pînă în adîncul ochilor, îi spuse încet, ca și cum i-ar fi încredințat cea mai mare taină: Prostule! Bărzăunul zîmbi și lăsă capul în jos fericit. Asta însemna că Ilinca tot ține un pic la el. Iar faptul că a venit chiar acasă pentru a-i vorbi, asta era de-a dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul nu răspunse decît printr-un mormăit care, dacă ar fi fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu puteai să mă aștepți la cămin? Nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu puteai să mă aștepți la cămin? Nu ne-a fost vorba așa? Ți-am spus doar că vin la Bărzăun să-i cer o carte și că mă-ntorc imediat!... Iar tu... Bine măcar că nu s-a ținut și Vlad după tine! E la poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad. Nu mai sta ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]