511 matches
-
bineînțeles, deoarece unele forțe ale societății nu mai au Încredere sau răbdare În acele mecanisme care efectuează aceste Înnoiri la modul lent, previzibil. Interesant este că, de pe o zi pe alta, Întreaga Europă a pierdut unul din „principiile” cele mai bătătorite ale „Înnoirii”: lupta de clasă. Ca prin miracol, clasa muncitoare sau detașamentele ei active, „revoluționare”, au pierdut acest ascendent major, odată cu surparea imperiului moscovit. Aceste „principii de stânga” s-au refugiat În mișcarea sindicală, mai ales a sindicatelor foste aliate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mese, care atelier, care scriptorium. Cazarmă romană? Refugiu al zeloților fanatici? Fort avansat al regatului lui Iuda în fața pericolului oriental? Sau mănăstire eseniană? Atât de puține lucruri de văzut, dar atâtea de spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aprilie 1996, de o rachetă israeliană care a nimerit într-un refugiu ONU, și alți douăzeci și nouă din care douăzeci și trei de copii morți în cursul bombardamentului din iulie 2006. Mă reculeg o clipă în fața careului de pământ bătătorit unde au fost înmormântate victimele. Doar câte o fotografie pe fiecare mormânt. Două femei din fața locului sunt și ele acolo. Nimeni altcineva. Gazdele mele încă n-au digerat faptul că nicio autoritate guvernamentală n-a ajuns până aici. După primul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de artă israeliană: omagiul regelui din zilele noastre adus profetului de odinioară și performanță industrială închinată sursei spirituale. Impunându-și liniile lor drepte unui sol ingrat și străbătut inițial doar de piste pentru animale, poteci, cărări, și drumuri de pământ bătătorit, aceste panglici negre suple, elastice sub roțile mașinilor, afirmă cu un fel de insolență ingenuă că înalta tehnologie poate duce arhaicul înspre o reușită deplină. Drumul asumat, desăvârșit, etalat în impasurile și în măreția lui, îl poate umple de mândrie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiara sacră, după vânarea ei comunitatea lui preia puterea fiarei prin valorificarea trupului în social. Solul pe care umblă frații abandonați oferă un alt indiciu pentru momentul sacru: este reavăn și plin de urme sălbatice. Umezeala fertilă, absența unei cărări bătătorite și fauna implicată misterios sugerează un spațiu rezervor de energii propice lumii în care pământul începe să se usuce. Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-o urmă de cerb, începu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neridicată”. Definirea apofantică a lumii instaurate prin funcția poetică absolutizată a limbajului deschide o antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să scriu cărți care sunt vii. Restul nu contează sau vine de la sine. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curaj în literatură înseamnă, evident, să cauți cu obstinație drumuri noi. Să nu pășești, textual, pe drumuri bătătorite. Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul. Ca o apă care-și sapă, cu energia ei, albia observi, reiau imaginea. Așadar, din nimic, prin puterile gândului tău, să-ți creezi albia, forma expresivă viabilă în care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov, București și... Piatra Neamț. Din albia Milcovului, împodobită cu căcărezii mieilor vrânceni, trag holbări depasionte, distanța fiindu-mi adjuvantă, asupra Bahluiului universitar, social, cumetrial, securi-comunist sau numai simiradian, iar dinspre Cartierul ieșenesc al Tătărașilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care denotă grija cu care era gândit fiecare detaliu. În cea mai mare parte, atelierele erau pavate cu calupuri de lemn montate pe beton. Excepție făceau acele secții unde existau pericole de incendiu și acolo lemnul era înlocuit cu pământ bătătorit. Fierăria avea dimensiuni ceva mai mari, în condițiile în care motorul cu aburi care acționa ciocanele mecanice ocupa un spațiu considerabil (28 m lungime și 10 m lățime). Ventilarea se făcea printr-un sistem de ferestre mobile, manevrate cu ajutorul unor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fost perfecționat: din greoi carul a devenit mai ușor, mai productiv și mai iute, grație câtorva piese metalice. Dar acestea au Însemnat alți copaci doborâți În scop siderurgic, alte săpături În căutarea minereului, alte deșeuri, transformarea drumurilor din pământ doar bătătorit În piatră, Într’un cuvânt, un nou aport de entropie, În mediu, căci În interiorul societății umane ea scădea mereu. Complexitatea crescândă a relațiilor sociale și economice a impus, la stadiul tehnologic potrivit, tracțiunea mecanică. Lângă vechile drumuri, mai mult sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înmuia cu una, cu două îi bătea să-i sară din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai liniștit. Și-a șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deschis ochii mari, ca după o ședință de hipnoză, vrând să înțeleagă tot ce se întâmplă acolo. A priceput. Iar din ochii ei albaștri, blânzi și buni lacrimi de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi dansat într-o horă, iar mama ne săruta pe fiecare în parte cu lacrimi în ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine bătătorit și muruit. Mama, desculță fără șosete în picioare -, se așezase frântă pe o legătură de tulpini de bumbac, iar lampa o pusese pe pământ în fața ei. Încerca să judece limpede și constructiv. Da. Casa era cuprinsă de nămeți și acoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de umbre. Mama suferea cumplit. Nu ne putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă? Spunea tot timpul rugăciuni, ne mângâia și ne încuraja. Mai mult ce putea face, săraca? ...Era dimineață. Mă îndreptam spre școală pe cărarea de zăpadă bătătorită, mai mult pe poante, așa, ca lebedele rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să scormonesc cu degetele în arătură pentru a degaja ciocălăul și pentru a-l putea prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet îndepărtat, el rămânând fără fir de țărână. Numai așa, numai îndeplinind această condiție, eram îndreptățit și autorizat să-l arunc la grămada care inițial se afla la cinci metri distanță. Lovind cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
domină filmul să fie aceea de «un Om între oameni» un om străbătând șantierele, ogoarele, minele, uzinele, un om lângă cuptoare, un om consultând spicele, consultând machetele, consultând graficele, un om vorbind cu sinistrații de la cutremur, un om strângând mâna bătătorită a țăranului, un om strângând mâinile a zeci de conducători de state. Mereu între oameni, mereu printre oameni, mereu prin oameni, mereu pentru oameni.“ (Contemporanul, 3 februarie 1978) ORNEA Zigu „Asupra gravei nocivități a acestor anacronisme a avertizat în mod
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu sfaturile, conciliator în cele mai diverse cazuri și situații. Așadar un intelectual nițel demodat, cu praf de cronici și psaltiri pe coatele surtucului, care îmbina patosul cu prudența, dispus să-ți arate atît drumul cel aspru, cît și potecile bătătorite, gata în orice moment să pună umărul la reușita cuiva ori a ceva. Pe scurt: un ghid în care căpătai repede încredere. Nu manifesta nici o morgă, nu i se cunoștea nici o extravagnță. L-am respectat fără rezerve, deși n-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mi-a adus ploaia din fața mormântului tatălui vostru, cu povestiri despre viața netrecută a dumnealui (câtă vreme veți trăi nu poate fi considerat mort); sunetul unic al clopotelor sărbătorilor de acolo, lemnele sparte cu sudoare și așchii intrate în palmele bătătorite, primele mâncăruri făcute de mine și lăudate de voi cu bunăvoință. Mi-a adus în ochii pe care abia aștept să-i văd, acum când știu cât de aproape sunt, toată fericirea nebăinuită de mine vreodată. Este duminică. Zi de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins de un extaz melancolic de libertate, goneam pe marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o fată de vârsta mea - fiica vizitiului nostru principal, Zahar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și pe care erau imprimate grosolan copite de cai. Grădinile și parcurile păreau să se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de 17 ani. Remarcabilă era pivnița locuinței de pe Florilor, o locuință „cu lemne” (în comparație cu cea de la Cluj, nu avea nici parchet, nici gaze). O pivniță mare, bine clădită, cu pereți și bolți de cărămidă, curată, cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare și mai plăcută decât dacă ai fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acroșeze direct stări mentale mai profunde, "lirice", în care amintirile și ideile sunt legate între ele mai curând pe baza experienței și a preocupărilor personale și mai puțin pe baza realității exterioare. Un astfel de proces provoacă convenționalul, rutina, căile bătătorite ale gândirii: Supun examenului materialist genul de criză mentală pe care asemenea imagine poate să o provoace, îi supun problema și mai complexă de a ști care dintre imagini are mai multe posibilități de existență, dacă se presupune intervenția dorinței
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]