573 matches
-
fluturi roșii. Pe la șase, șapte ani, a făcut pentru Napoleon o pasiune ce friza venerația, Încurajată de Mademoiselle, și Își lua cu el În pat un mic bust de bronz al lui. Eu eram un copil zgomotos, aventurier și cam bătăuș. El era liniștit și apatic și petrecea mai mult timp cu mentorii lui decât mine. La zece ani a Început să-l preocupe muzica și de atunci a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu tata la concert și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în proletariat. Nu prea are șanse lumea canină, de vreme ce s-a pus pe dânsa lumea președinților, de vreme ce trag în Grivei cei mai importanți oameni la modă, oameni cu capul ras, cu trei cefe suprapuse (una prin transplantarea frunții în occiput), bătăuși de vază, VIP-uri de "box total", vedete de seară la televiziuni. Cum să-l suporte pe Grivei acești aristocrați ai tinerimii contemporane, ași ai unor baruri celebre, când ei au chef să lovească în Grivei, să-l sperie, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
locuia atunci profesorul Traian Brăileanu , refugiat de la Cernăuți. În drum am ajuns alt grup și l-am luat cu noi și pe Andrei Ionescu , nu fără un incident destul de comic: în grupul întâlnit era și avocatul Emilian, fostul prefect și bătăuș cuzist la Neamț, dorind acum cu orice preț să fie considerat legionar și să meargă cu noi. Eu am refuzat cu indignare și el ne-a amenințat... că se întinde în fața mașinii, dar ne-am văzut de drum și a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
unii voiau s-o dezvolte, nu din umanitarism, ci pentru a câștiga aderenți la sate și a trezi oroarea de serviciul militar. Izbucnise tocmai afacerea Dreyfus. Vlahuță cultivă nu numai scena zdrobirii soldatului-țăran în bătăi, ci și aceea a învățătorului bătăuș. Instigația școlărimii de la Contemporanul e reluată literar. "Domnu" e o fiară cu voluptatea turnatului la bancă, și scriitorul nu-și aduce aminte trainic din epoca băncilor decât de o strașnică bătaie. Vlahuță are în fond oroare de violență și toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi dedicat „Pe lângă plopii fără soț” Pe scurt: născută în 1838, fiica pictorului C. Lecca din Craiova s-a căsătorit în 1865 cu un militar, Grigore Poenaru pe numele lui, maior și apoi colonel, mare jucător de cărți, bețiv, scandalagiu, bătăuș, care i-a tocat averea făcând-o să divorțeze de el în 1878. Au avut împreună 5 copii, născuți între 1865 și 1873, iar la divorț mai trăiau trei: două fete și - atenție, un băiat, primul născut, care se numea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acum judecătorii sunt niște păpuși, de aia nu avem justiție, pentru că ei au fost supuși Securității. Procesul unde s-a desfășurat? De data asta la Brașov... Atunci l-am cunoscut pe colonelul Crăciun. Era un tip cu o moacă de bătăuș, de mitocan, o față de asasin. Și nu știu ce i s-o fi părut lui, că o zis: „Ce te uiți așa urât la mine?”. Și mi-o tras un pumn. Pur și simplu m-o zburat trei-patru metri, eram atunci numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Canal... Care este amintirea cea mai puternică pe care o aveți din perioada petrecută la Pitești? Eram În camera 4-spital, pe la sfârșitul lui februarie 1950, când l-au omorât În bătaie pe Cornel Niță. L-au luat echipa de bătăuși, l-au dezbrăcat la pielea goală și l-au bătut la tălpi cu bețele și pe urmă pe tot corpul. Mai țineți minte cine era În echipa aceea? Nu mai știu. Ș-apăi i-au dat cu pumnii În abdomen, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătaie... Dar eu știam... Și nu conta cum te băteau, că te lua și la cap, și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar eu știam... Și nu conta cum te băteau, că te lua și la cap, și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai zis da? Că te mai iau o dată!”. Ei, dacă am văzut așa, am zis: „Pizda mă-sii”... și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Începând de la ora zece, unsprezece, până la douăsprezece... Acolo m-a bătut rău, că eu am fost În echipa care l-a dezarmat pe șeful de post. Și acolo ne-a bătut mult, numai În piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam ști... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent-major, Paschia Îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... L-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la ora zece, unsprezece, până la douăsprezece... Acolo m-a bătut rău, că eu am fost În echipa care l-a dezarmat pe șeful de post. Și acolo ne-a bătut mult, numai În piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam ști... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent-major, Paschia Îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... L-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dă-i bătaie... Îmi dădea câte un pumn, așa, și rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat În anchetă... am luat bătaie... Mai țineți minte cine erau bătăușii? Anchetatorii ăștia? Perlea. Maioru’ Perlea, și mai erau un locotenent... Crucea mamii lui! Nu știu cum Îl chema... Cum era celula de la Galați? O celulă mică, cu două paturi suprapuse... A fost și când eram patru-cinci În celulă... Erau și din alte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cărți religioase, redacta și un ziar de literatură specială intitulat Biserica română 30. Liberal ireductibil din vechea școală era și organizator electoral plin de pasiune. De aceea albii îl numeau: „Cap de bande“. În realitate popa Grigore nu era un bătăuș. În schimb Popa Tache al conservatorilor era un adevărat comandant al bandelor. De o statură erculeană, un gât de taur, o frunte de 2 degete, Popa Tache era o brută. Lipsit cu totul de inteligență, lipsit cu totul de simț
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sale nedemne, Mitropolia l-a ras și i-a luat dreptul de a oficia. Acum trăia numai din subvențiile ce primea pentru a organiza bandele și din samsarlâcuri pe la autorități.31 Epoca în care am venit în București era epoca bătăușilor. Un vestit cap de bandă era Ilie Geambașu zis și Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi erau femeile. Nenorocire pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
punea ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s-o aibă cu orice preț. Viola domiciliurile, spărgea ușile, intra pe ferestre, lua femeia de lângă bărbații terorizați, smulgea fetele din casa părinților. Și trebuia să le necinstească. Un contimporan povestea cum odată acest celebru bătăuș a răpit pe tânăra și frumoasa soție a unui cârciumar. A intrat călare în cârciumă însoțit bucureștiul în 1871 73 30. Biserica română, „foaie religioasă morală“ a apărut într-o a doua serie în anii 1871-1872, „redacțiunea“ aflându-se „în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de persuasiune creștină“ (cf. Apostol Stan, Grupări și curente, p. 302), iar același oficios liberal-radical propunea în ironie, tot în 1869, să se înființeze o societate de asigurare pentru cetățenii a căror viață era pusă în primejdie de bandele de bătăuși lipsiți de scrupule (ROM., an. XIII, 14-15 iulie 1869, p. 1). de tovarăși călări, a smuls femeia de la tejghea, a trântit-o pe gâtul calului și a ieșit în stradă. Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sergenți de oraș, în cele două curți din dreapta și din stângă Universității, alte forțe polițienești, pe strada Colței jandarmi călări, pe bulevard numeroși sergenți de oraș sub comanda tistului Sarandi, în jurul statuii și pe trotuarul grădinii botanice agenți secreți și bătăuși.13 Pe la ora 4 publicul începe să iasă în valuri de la conferință și noi dimpreună cu publicul. Pe peron ne grupăm coloana de asalt și ne repezim. Atâta neobicinuită desfășurare de forțe militare și polițienești, cât și oarecare zvonuri puse
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu înțelegeau nimic. Așa că, atunci când am ieșit de la conferință, ne-am pomenit în mijlocul unei mulțimi care staționa pe ambele trotuare așteptând marele eveniment. Coloana de asalt se repede în cap cu Vasilache Lambru, fratele d-lor George și St. Lambru. Bătăușii se reped și bătălia începe. Ca întotdeauna victoria a rămas de partea forței organizate. Vasilache Lambru a putut ajunge până la piedestalul statuii pe care s-a încercat în zadar ca să-l urce, însă o mână viguroasă l-a înșfăcat de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-l urce, însă o mână viguroasă l-a înșfăcat de pantaloni și l-a dat jos. A urmat o scurtă bătălie între agenți, polițiști și studenți. Dl. Trandafir Djuvara, actual ministru plenipotențiar, s-a apărat cu un box în contra unui bătăuș. Studenții Vasile Lambru, Nicolae Bulai, Paul Scorțeanu și Alexandru Ser ghiescu au fost arestați. Bulevardul gemea de lume. Bătăi, țipete, jandarmi călări în cap cu cele brul căpitan Tulea, șarjează mulțimea, prefectul poliției, colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu apare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Colegiul I de Ilfov, de aceea, în îngâmfarea lui, spusese odată cum că-i pare rău că n-are un fiu pentru ca să-i lase moștenire colegiul acesta. La Colegiul I lupta a fost liniștită. Nici ingerințe văzute, nici bande de bătăuși. Lupta s-a dat între Beizadeaua și forțele conservatoare ușor ajutate de administrație, și Gheorghe Vernescu, candidatul opoziției unite, susținut aprig de către primul său partizan, avocatul Pake Protopopescu. Gheorghe Vernescu se distinsese în Camera trecută ca un foarte energic opo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primită. Mai târziu am aflat că unul dintre studenți fiind ruda unui fruntaș liberal, avusese însărcinarea să recruteze câțiva studenți cari să stea de gardă benevolă; unele zvonuri spunând că poliția ar avea de gând să atace noaptea urna cu bătăușii, opoziția își lua măsurile defensive. Când am ajuns la Primărie, am găsit sus petrecere. În sala urnei, biroul era în păr, apoi încă câțiva liberali hotărâți să apere urna, printre care ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care le prevedeam. 248 bucureștii de altădată 23. Vernescu 185 voturi, iar Dimitrie Ghica 99 (n.a.). 24. Duminică 27 aprilie 1875. Ajunși în strada Carol, ne încrucișează o trăsură în care se afla vestitul Popa Tache și alți trei bătăuși. Popa venea de la Primărie, unde urma să se facă alegerea din ziua aceea; acolo inspectase posturile de ciomăgași. De cum ne-a văzut în grup, Popa Tache ne-a înțeles cine suntem. De aceea, ridicând bas tonul, ne-a amenințat strigându
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cuprindă publicul. Erau pe nemințite cel puțin între 5 000 și 6 000 de oameni. Și pentru vremurile acelea era enorm. În timpul cât conferențiarul a vorbit, tot felul de vești alarmante au sosit de la Primărie. Se spunea că bandele de bătăuși au pus stăpânire pe local, că alegătorii, cunoscuți ca opozanți, sunt goniți de la vot, că Pană Buescu a fost bătut în localul de vot și dat afară. În sfârșit, ștafetele cari veneau neîncetat, făcea apel la tineret ca să vină la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]