5,357 matches
-
baston mai gros decât bățul copilului, se oprește în loc și ne privește de la distanță. Am în față un copil de șase-șapte ani, cu toată copilăria după el. — Ea e bunica? îl întreb zâmbind, în timp ce-i fac semn cu capul spre bătrână. Se întoarce și, de cum o vede, fuge spre ea fără să-mi răspundă. Câinele se ia după el și bătrâna îmi mai aruncă o privire înainte să se piardă toți trei pe ulița îngustă. Parcă nici n-au fost. În jurul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șase-șapte ani, cu toată copilăria după el. — Ea e bunica? îl întreb zâmbind, în timp ce-i fac semn cu capul spre bătrână. Se întoarce și, de cum o vede, fuge spre ea fără să-mi răspundă. Câinele se ia după el și bătrâna îmi mai aruncă o privire înainte să se piardă toți trei pe ulița îngustă. Parcă nici n-au fost. În jurul meu se face și mai liniște. Eu nu mai știu nimic din tot ce m-a învățat bunica. Vin aici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la New York la începutul anului 1956) " Ne dorim moartea unii altora, dar ne declarăm permanent dragoste." Paul Eugen Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei și să nu aibă ce-și aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji și se înviora numai când își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în întunericul și mai greu din tindă, rămase nemișcată, cu obrazul încins, cu ochii înăspriți de ezitare, așteptare și nerăbdare. În cele din urmă respiră adânc, hotărâtă. Știa că dacă s-ar fi întors și ar fi trezit-o pe bătrână să-i spună ce simte, ce-i cu ea, soacra nu numai că n-ar fi înțeles-o, dar ar fi putut crede că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea calitatea sau urâciosul obicei, și nefasta putere pentru ceilalți, ca o iscoadă a Iadului, de-a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea și lăsând să se înțeleagă deslușit din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea calitatea sau urâciosul obicei, și nefasta putere pentru ceilalți, ca o iscoadă a Iadului, de-a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea și lăsând să se înțeleagă deslușit din toată comportarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea-n frunte sau o vidmă năzdrăvană. Ești tânără. Trăiește-ți viața. Du-te. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu te superi? Ce ți-ai pus în gând du-te să faci. E mai mare păcat să păcătuiești cu gândul. Dar eu nu mi-am pus nimic în gând, dădu ea înapoi, speriată. Nu știu ce vrei de la mine. Nimic, stărui bătrâna. faci ce vrei. Eu, ca soacră, închid ochii și nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea că mă duc la petrecere... Ce-o apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai răpite nici ea, întoarcerea, nu mai avea să se făptuiască dacă n-ar mai fi bine să-i aștepte. Nu, mamă. N-am unde mă duce și n-am pe cine dori decât pe cine știi. Fata mea, oftă bătrâna. Cât ești de naivă și câte mai ai de-nvățat! O să-nvăț dacă va fi nevoie, izbucni Cerboaica și se ridică tremurând ca varga de slabă și înăltuță cum era. Tu-l ai numai pe unul de așteptat, pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Tom, cel mai vestit bărbat din familia și din orașul lor, avea nevoie de el! De ocrotirea lui, indiferent unde se ducea și ce se pregătea să facă, unde-l târa după dânsa. Cerboaica reușise s-o înșele pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce vrei. Te superi pe mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și i-o dăduse în primire, nici ibovnică, nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau s-o alungi! Bătrâna nici n-o iubea, dar nici n-o putea goni. Trebuia doar să fie atentă și să se poarte cu cea mai mare chibzuință. Țarcul rămânea totdeauna deschis și când se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mare chibzuință. Țarcul rămânea totdeauna deschis și când se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns ca nora să i se uite în ochi, cu ochii ei învăpăiați și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]