32,586 matches
-
aplecat din bazin, dispăru după ușile institutului. Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici acum... mai adaugă el Încet, ca pentru sine. M-am bucurat. Puteam avea În el un aliat de preț. Iar rizomii ? După cum se vede, stricați
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ce-mi trebuie dacă sunt banane care putrezesc și de care ne rușinăm să ne apropiem. Marele Consiliul e surd. Existența său absența lui mă lasă rece. Tot În copaci am de gând să mă retrag. Acolo se retrag toți bătrânii. Ca voi, am fost și eu. M-am Îmbătat cu iluzii. Acum nu-mi mai trebuiesc. Cândva nici ție nu-ți vor trebui. Dă-mi lucrarea să ți-o iscălesc, dacă mai crezi că Însemnele personalității mele, vor zdruncina cu
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ridicat cu greutate și a Început să-și maseze sacrumul obosit de cât șezuse pe scaunul căptușit. Nu-mi mai trebuie! i-am zis deodată. O las lui Joo. Pentru unii ca el poate să mai fie de vreun folos. Bătrânul mă privi contrariat. Nu se așteptase la așa ceva. Ți-aș spune că n-ai dreptul să abandonezi, dar știu că totul e zadarnic, zise Lobo. N-am spus nimic. Mi-ar fi fost rușine să recunosc că eram stăpânit eu
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în umbră simt corzile goale iar luptătorii în loc de săgeți în arcuri pun femei și în gest sublim întind corzile păsări cu trupuri lungi și un lup uitîndu-se în urmă Bătrînii El ar fi știut să mîngîie zeiasca față lumea sub rază și raza sub lume la pămînt strigau la pămînt îngenunchiați la pămînt strigau la pămînt soarele și-a ascuns de noi fața fiii i-au îngropat pe părinți copiii
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies copiii din gura unei raze îngropați pînă la gît strigă bătrînii din zale Și treptat vocea nu li se mai aude
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
primii cinci, anume Anton Pann, Cilibi Moise, Caragiale, G. Topîrceanu, Păstorel, am unele afinități, pesemne, fără să mă bat, cu ei, pe burtă, - ca Marin Sorescu, de o pildă, cel familiar, chiar "văr", cu toată lumea: Ovidiu, Eminescu, Géricault, Bruegel (cel Bătrân), prorocul Iona, Mehmet al II-lea, The Raven (al lui Poe), Les Chaises (ale știm cui), iproci, iproci. Cu Dinescu, în postura-i de Păcală, n-am, de asemenea, afinități. (Spiritul independent i-l admir, însă; părându-mi rău că
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de cuvinte". Despre numeroasele personaje inedite aduse de Eliade în proza românească (de ex. "tânărul european care descoperă Asia", "femeia cultă și concupiscentă", "tânărul cinic și ispititor", "adolescenta asiatică naivă și rafinată", "tinerii huligani care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după 1965"), idee, din păcate, numai
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
că e zi sau s-a făcut demult seară cu patria la tîmplă pot citi mai departe pot visa, pot amîna oricît - cu patria la tîmplă poate sunt mort demult. Vorbească-se despre cei mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
de "humorul tău, atât de diferit de al meu". Mi-am păstrat cumpătul și am zâmbit cu îndoială când el a exclamat: tu es un grand écrivain. Mi-am amintit cu câtă ușurătate oamenii generației mele își lansau unii altora: "Bătrâne, ești un mare poet!", etc. Voioasă (în ironia ei) îmi păruse o formulă inventată de Lucian Raicu: "Posteritate durabilă!", când ciocneam paharele... Paruit m-a bucurat cel mai tare vorbindu-mi despre modul cum mi-am însușit limba țării mele
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul cu încetul picioarele până la brâu, de ajunsese omul să se ridice de pe cearșaf doar dacă trăgea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
care omul se automutilează psihic și transformă civilizația În coșmar. Cum să nu fii reacționar În asemenea condiții?” (Ca rezervă, autorul Îi sugerează lui Daniel Cristea Enache ca schimbului de opinii avute să le ofere ca subtitlu „dialoguri cu un bătrân reacționar”. Mereu În căutare de certitudini (a' la Faust), pe care viața ar fi putut să i le ofere, la cei 80 de ani ai săi, parcă, Îndoit, sastisit de zădărnicia Întrebărilor acesteia, Octavian Paler conchide, ca după căderea unei
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns că rețeta-i simplă. Numai timp Îți trebuie. Foarte, foarte mult timp! Și răbdare! Viței Îi trebuesc câteva secole, timp În care rădăcinile-i noduroase să
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
Aștepți Încă vreo trei, patru anișori și atunci chiar că e gata! Nu mai are nevoie de nimic! Poate numai cândva pe la Început de vreo pitroceală două și de Încă alte câteva mărunte marafeturi, făcute și alea cu socoteală din bătrâni. Gata! După ce ai stropit pământul fierbinte atâta amar de vreme cu sudoarea frunții tale, poți să te așezi În umbra viței, să-ți torni o bărdacă de soare și de vânt plimbat prin amăruiul delicat al nucilor noi și albe
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
de l'Histoire des Réligions” (în traducerea în limba engleză: 1949, “Patterns în Comparative Religion”). Să nu uităm că la Paris, cu toate cafenelele și atracțiile intelectuale Eliade a și suferit mult, si ecourile acestor momente triste le găsim în “Bătrânul și birocratul” (titlul în limba română “Pe Strada Mantuleasa”, 1966). Acum iarăși intervine o schimbare de scenă, o mare mutație cu consecințe atât de importante pentru Eliade și opera să. Este invitat în Statele Unite, la Universitatea din Chicago, singura care
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
a raționalului și creează o poveste spectaculoasă, iar porcul pe care Danny se hotărâște să Îl Îngrijească nu e altceva decât reminiscența unui timp din care personajul a fost expulzat odată cu moartea bunicii și exilarea bunicului Într-un sanatoriu pentru bătrâni, e așadar, singura ființa care Îl leagă de trecut, singurul pe care Îl poate controla și de care se atașează aproape inconștient. Porcul e un roman ce devoalează traumele, dar și momentele minunate ale adolescenței privite din perspectiva unui băiat
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
pete, ca și cum ar fi stat prea mult timp lângă foc. I-a Încheiat cămașa la toți nasturii, apoi a tras o pătură de pe pat și a acoperit-o cu ea.”. )Hotărârea familiei de a-l duce Într-o casă pentru bătrâni e de neînțeles pentru Danny, care nu poate accepta realitatea: bunicul e prea bătrân și bolnav pentru a se mai descurca singur, mama lui prea ocupată cu propria familie pentru a-l Îngriji, iar ceilalți total indiferenți. „Soluția” Închirierii unui
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
cu propria familie pentru a-l Îngriji, iar ceilalți total indiferenți. „Soluția” Închirierii unui bungalow În apropierea casei În care locuiește familia e inițial respinsă și apoi devine imposibilă odată cu mutarea unei familii de musulmani În ea. Între povara Îngrijirii bătrânului și perspectiva locuirii alături de niște intruși, familia preferă prezența bunicului, dar faptul e tardiv; scenele care trădează reticența și apoi vădita antipatie față de orice emigrant sunt de o duritate pe care nici măcar privirea inocentă a lui Danny nu o poate
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
a căuta un rost indiferent de tărâmul unde acesta se poate Încropi, prin aceeași pasiune a lor de a purta pe diverse meleaguri aromele pământurilor din care au fost alungați și pe care unii nu le știu decât din mărturisirile bătrânilor. Șoaptele devin legătura dintre cei care au trăit ororile și au dus povara celor care nu au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
angajați, acum ștabi aflați la putere, se dă o luptă Între recunoștința față de omul căruia Îi datorează totul și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce sau născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce sau născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul existenței lor s-au Întâlnit cu suferința și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
a căuta un rost indiferent de tărâmul unde acesta se poate Încropi, prin aceeași pasiune a lor de a purta pe diverse meleaguri aromele pământurilor din care au fost alungați și pe care unii nu le știu decât din mărturisirile bătrânilor. Șoaptele devin legătura dintre cei care au trăit ororile și au dus povara celor care nu au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]