968 matches
-
Articolele Autorului în acestă seară a avut loc un eveniment politic de o importanță absolut mondială în curtea unei cârciumi jegoase denumită, ironic, ”Café Bar” - (deoarece nu servesc deloc cafea) - dintr-un cartier mărginaș al bătrânului meu oraș acolo, un bătrânel înalt și uscățiv s-a îmbătat crunt și s-a încoronat cu de la sine putere rege unic dar fără coroană al acestei terase murdare - lucru care, în mod evident nu putea rămâne fără consecințe în desfășurarea istorică ulterioară în scurt
SCURTĂ ISTORIE DESPRE UN REGE FĂRĂ COROANĂ de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340159_a_341488]
-
Articolele Autorului în odaia întunecoasă, fără foc, fără lumină stă o măicuță bătrână, torcând caierul de lână, ochii ei n-au cum să plângă, lacrimile s-au uscat, este singură bătrâna, fiindcă fata i-a plecat, i-a murit și bătrânelul, într-o noapte dintre ani și își toarce acum din caier, anii ei, tăcuți, sărmani, pe o măsuță într-un colț, stă un boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
bătut de trei ori din aripioarele sale și ca din pământ în fața ei s-a arătat o casă micuță cu pridvor și mușcate roșii la ferestre. Pe poteca din grădină, venea băiatul ei cel drag plecat demult. În acel moment, bătrânei, i se păru raiul pe pământ; pădurea își unduia foșnetul său ca în poveștile adevărate iar pe covorul de flori în iarba verde își revederea băiatului drag ce se îndrepta spre dânsa. Al treilea înger, ajunsese departe tocmai în cealaltă
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
să bei de unul singur”...îi zicea soțul. Înțelegerea cu cârciumarii fusese că soțului ei să-i fie servită doar băutură produsă de ea, “pruna curată”. Cel mai greu îi era să ascundă țuică de bunicu. Avea un nas fin bătrânelul, de o găsea și sub cocenii din grajdiul vitelor. Mai tarziu, după moartea lor, prunii au devenit principala sursă de venit suplimentar pentru părinții mei. Deși tata era inginer și mama contabilă, cheltuielile casei, cu doi copii, erau în creștere
POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379882_a_381211]
-
ani de la evenimentele descrise mai sus, intrând în templul cel simplu unde cunoscuse Hans credința cea dreaptă, se puteau vedea câțiva enoriași evlavioși, credincioși, adunați să se închine Domnului, cu cea mai mare evlavie și bucurie. Printre ei, alături de doi bătrânei, se afla o domniță în haine cernite, ținând o Biblie mare în mâini. Dacă întorceai prima copertă a acestei Biblii, puteai vedea un scris de mână, adică o dedicație: “Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
profesor, dar ce a fost în acest loc? Pare atât de straniu, atât de misterios... am senzația că nu suntem numai noi în încăpere... că nu existăm numai noi aici, singuri... șopti un băiat înalt, brunet și subțirel. Profesorul, un bătrânel înalt, cu figură comică, simpatic, cu părul și mustățile albe afișă un zâmbet ironic, pe fața sa lungă și roșie și explică: • Aici a fost un cămin de copii. Ĩntr-un bombardament, din timpul războiului, o bombă a căzut pe clădire
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
strigăt de ajutor și scotea gemete teribile și horcăite. Părea atât de reală, că ași fi murit de frică dacă nu ași fi fost ferm convinsă că era o nouă și teribilă farsă a madamei ,,Franchestein”. Da, am zis bine. Bătrânei i se potrivea mai degrabă supranumele acesta în loc de madame ,,Einstein”. Franchestein! Îi venea perfect acest nume, ca o mânușă, dacă e capabilă să clocească în căpșorul acela pervers, astfel de farse sinistre. Mi-ar fi înghețat sângele de frică în
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
absolvent al Facultății de Agronomie și este repartizat într-un sătuc izolat, din Moldova. Până în sat este adus de o căruță trimisă de președintele gospodăriei sătești. În sat inginerul este primit în gazdă de moș Frunză și soția acestuia, doi bătrânei cumsecade care-i vor fi sprijin mai tîrziu tânărului inginer. Poveștile lui moș Frunză și mai pe urmă și ale țăranilor îl ajută pe inginer să se integreze în lumea satului. El observă atitudinile și neajunsurile țăranilor odată cu ședințele de
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
может быть, о нас в высоком скажут штиле, Почтивши артефакт проплеванных перил: «Вы посетили мир... Блаженные, вы жили, Когда Высоцкий пел и шумный Рейн шутил!» 2000 EPITAF PE O CARTE DE AMINTIRI Știa că traiul din paharul mizerabil -Mâhnit hoțoman, bătrânel dezordonat,- Obositul Paradjanov, calm, lamentabil E socotit miraculos și minunat. Despre noi, poate, se va vorbi solemn, iscusit, Artefact stimat al rampelor navigând: “Ați trecut prin astă lume, ați trăit fericit Pe când Vâsoțki cânta, iar Rein sprintenea-n gând !” ------- 2000
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu-i ca țăranii noștri, mai bădărani... colegii mei de grupă“. “Ce fată frumușică“ gândi și Naranbaatar, în timp ce se așeza. Cursul de “Geografia resurselor naturale“ începu. Tinerii erau atenți la prelegerea domnului profesor - un bătrânel simpatic, cu vocea înceată - dar din când în când își aruncau reciproc, câteo ocheadă sfioasă... A doua zi, când Ema intră în sala de curs, Naranbaatar exclamă fericit: Ți-am ținut loc, aici, în prima bancă. Ĩntotdeauna era bătaie pe
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
posedă credința adevărată, care stă ascunsă în sufletul acestui... om simplu! Dintr-un colț, nu prea departe de intrare, se auzea zgomotul unei mașini de șlefuit. Curiozitatea m-a împins spre acel colț și mare mi-a fost mirarea... Un bătrânel firav care stătea pe un scăunel plin de praful anilor trecuți, șlefuia cu atenție, bucată cu bucată, câte o tăbliță dintr-un maldăr care se afla la picioarele sale. M-am apropiat, cu sfială și emoție, de acest bătrănel; în
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
atât de simplu și atât de curat la suflet mă urmăresc mereu... După cum mi-a povestit Don Justo, privirea plină de vioiciune și de lumină care mi-a atras atenția încă din prima clipă, era însăși privirea lui Dumnezeu. Acest bătrânel adus de spate de povara anilor, mi-a destăinuit cu o voce ușoară și plăcută la auz, că încă din prima clipă a simțit prezența Domnului... iar ochii pe care-i priveam, erau chiar ochii cu care mă privea... Dumnezeu
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțoșe pe apă cristalina a lacului albastru.Iar două vrăbiuțe,se ceartă în gura mare pentru o râma ce le-a scăpat din gheare. Niște copii se dau cu rolele,doi bătrânei se plimbă încet la braț și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
speranța la cel care trecea. Trecură două doamne rumene și grase, Copilul întinse mâna sperând ceva să-i lase, Însă un cîine primi punga de carne-n dar; ,, Iar tu la muncă, nu mai umbla hoinar”! Trecu apoi și-un bătrânel sărac Și-i dărui o jumătate dintr-un cozonac Și doi bănuți ce-i mai avea în buzunar, Așa primi și el ceva, trist suflețel hoinar. Referință Bibliografică: Suflețel hoinar / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul
SUFLEȚEL HOINAR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371619_a_372948]
-
mama ei, „zâna cea bună.” Tot de Pățaniile Călinei ține și povestirea O vacanță cu peripeții. Călina aștepta vacanța de primăvară. Urma să plece la Băile Felix. Ajunsă acolo, învață pluta, experimentează înotul sub apă, se amuză când slipul unui bătrânel alunecă de pe acesta, se aventurează în „bazinul curajoșilor” - bazinul mare etc. Autoarea descrie cu amănunte convingătoare spaima de înec a Călinei. Peripețiile fetiței sunt dinamic prezentate, crescendo, cu final neașteptat. Atât în primul capitol al cărții (Jocul sorții), cât și
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
Acasa > Versuri > Farmec > BUNICII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bunicii sunt bătrâneii care citesc ziarul își aprind pipa încă cu amnarul spun povești și deloc nu se-ncurcă de când se trezesc până se culcă. Bunicii sunt acei bătrânei adorabili care toata ziua joacă zaruri și șah sau poker sau poate-o șeptică
BUNICII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375349_a_376678]
-
Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bunicii sunt bătrâneii care citesc ziarul își aprind pipa încă cu amnarul spun povești și deloc nu se-ncurcă de când se trezesc până se culcă. Bunicii sunt acei bătrânei adorabili care toata ziua joacă zaruri și șah sau poker sau poate-o șeptică cu adorabila lor soție bunică. Bunicii sunt iacătă-așa niște păpuși care se mișcă între ferestre și uși și care nepoțeii cu drag își aleargă ziua
BUNICII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375349_a_376678]
-
poker sau poate-o șeptică cu adorabila lor soție bunică. Bunicii sunt iacătă-așa niște păpuși care se mișcă între ferestre și uși și care nepoțeii cu drag își aleargă ziua întreagă, cât este ograda de largă. Bunicii sunt acei bătrânei vai care se adună iarna la o ceașcă de ceai și atât de mult râd împreună și povestesc până când, cum se face nu știu, întineresc. Referință Bibliografică: Bunicii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I
BUNICII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375349_a_376678]
-
se bazează doar pe emoții, invenții și înșelătorii. „Baza creștinismului este o relație personală a creștinului cu un Isus Cristos înviat, care, de fapt, niciodată nu a înviat din morți, în sens literal”, spunea acel profesor ateu. La sfârșit, un bătrânel s-a ridicat în picioare, undeva în spatele sălii, și a spus: „Domnule profesor, aș avea o întrebare”. A luat un măr și a început să muște din el. „Domnule profesor”, spunea el mușcând din măr, „eu nu am citit cărțile
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375319_a_376648]
-
IOAN ROATĂ ȘI TEDEUM-UL Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Moș Ioan Roată și Tedeum-ul Trecând pe lângă catedrala Unirii din Alba Iulia am întâlnit o figură parcă cunoscută. Un bătrânel gârbovit de ani și nevoi în frumosul port din zonele Iași-ului, dar cu bentiță neagră la rever. Dorea să-și facă loc în puzderia de omenire de la intrarea bisericii. A observat privirea mea parcă întrebătoare și m-a abordat
MOŞ IOAN ROATĂ ŞI TEDEUM-UL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371964_a_373293]
-
părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
Dar aripi galbene, de toamnă, Porniră a se scutura... Covor jilav de frunze frânte Întinse toamna pe alei. Pășeam pe drum tot înainte, Printre castani, stejari și tei. În dreapta mea, pe o băncuță Roasă de timp, sub un stejar, Un bătrânel c-o bocceluță. Pe jos, un ceas de buzunar. Vrând să-l ajut, m-am aplecat De jos ca să îi ridic ceasul. De-abia atunci m-a observat. Să-mi mulțumească-și drese glasul, Întinse mâna tremurândă, Brăzdat-adânc, ca un
O DATĂ-N VIAȚĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372940_a_374269]
-
fiecărui român, cu toată faimoasa criză. Într-un cartier nou, rezidențial, între Timișoara și Dumbrăvița, la demisolul unei vile imense (zici că e catedrală sau ambasadă, că are arborate toate steagurile UE...și cocoșul galic...scări de marmură...) stau doi bătrânei simpatici. El, 68 de ani...ea, 74 (e mai mare ca el cu 6 ani!). Sunt a doua oară căsătoriți...unul cu celălalt. Eheeeee....dar când s-au cunoscut, erau văduvi. Ea provine din zona Novaci...zonă de ciobani, cu
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
altădată că fugeam ca doi nebuni în lume, ca rătăciții, ca ră-tă-ci-ții pe pământ, ca Paul și Virginia...” Vaiii, cât de ridicolă putea să fie, să se maimuțărească-n oglindă ca fetele de pension! Privi camera, era liniște, soțul, acel bătrânel simpatic și cuminte, se-auzea respirând, dormea adânc, fără vise... Se dezbrăcă și ea repede și-și luă un capot pe ea. Cât putea să fie de caraghioasă! Își aminti de eroina unei cărți de duzină, citită decurând, care fantaza
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
o putere generoasă, deși infernală. Își pieptănă chica, își îndreptă nodul cravatei, trecu cu mâinile peste obrajii îmbujorați și se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe pe Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol și cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]