592 matches
-
se prefăceau că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri de viță-de-vie încărcați de struguri, ieșind din coasta lui Cristos. Dar sfârșeau prin a se apropia de mine, a-mi mângâia părul lung cu o îngrijorare prost ascunsă. Bătrânica efectiv lăcrima când eu, pe un ton oricum mai blând decât la început, le explicam că nu am nimic, că vreau doar să scriu o povestire și că pot să cheme și-o sută de doctori după ce-o termin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luase prin surprindere pe saxofonist cu primele sonuri ale unui cantus planus gregorian, într-o curgere de o inconfundabilă măreție. Cam din acest moment vecinii din bloc începură să se intereseze din nou de excentricul lor colocatar, mai cu seamă bătrânele, cărora muzica "bisericească", deși diferită de cea pe care o știau ele, începea să le placă, așa încît în fiecare după-amiază puteai zări, timp de vreo două săptămâni, un grup de bunicuțe dormitând pe câte un scaun de bucătărie lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc pe mine! Parcă mașina, deschise portița și intră. Îl întâmpină, în prag, o bătrânică. I se păru puțin cam amețită, căci toată zona era de pomi fructiferi, majoritatea pruni, meri și viță de vie. Ajunse repede cu bătrâna la o învoială, la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toată energia și-o concentra uitîndu-se țintă prin parbriz, de parcă ar fi fost extrem de interesată de starea șoselei; se Întorcea apoi imediat și-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea, cu o sforțare supraomenească și cu multă răbdare, reușea să le includă Într-un puzzle care Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea, cu o sforțare supraomenească și cu multă răbdare, reușea să le includă Într-un puzzle care Înfățișa o bătrînică mergînd În fiecare zi la biserică pentru utrenie, pe aceeași stradă, la aceeași oră, bineînțeles; uite că Începea să recupereze timpul, ba chiar Îl redescoperea pe Julius alături, dar acum legănările agonice ale Mercedesului parcă Îi declaraseră război, nu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un paracliser care Întârziase trîntea grăbit o ușă și bum. Erau sunete care veneau Întotdeauna de departe și biserica părea mult mai mare decît era În realitate. CÎnd auzea bum, În spate, Julius se Întorcea și o vedea Întotdeauna pe bătrînica În negru, care ajunsese abia atunci. Singurul zgomot deosebit era zgomotul pașilor grăbiți și nervoși ai părintelui Aurelio Lovett, care se Îndrepta hotărît spre primul rînd de bănci, lumînărar bisericos, cum Îi spunea Juan Lucas. Vorbea răgușit și deschidea liturghierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că Arminda o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pe urmă au trecut la My Bony lies over the ocean, fiindcă Julius Învăța repede... Toate astea a Încercat să i le explice Încă de la prima lecție, i-a mai și zîmbit pe deasupra, poate reușea să devină prieten cu bătrînica și ea o să-i povestească plîngînd despre bunicul ei... „Înțeleg“, i-o reteză din nou Frau Proserpina, care dacă o ținea tot așa avea toate șansele să se transforme Într-o bătrînă urîcioasă și nimic mai mult. Dar povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost un prost să le spună acum, fiindcă Fernandito ar fi aflat și, cum mai e mult pînă să se Împlinească două luni, ăsta sare din nou la bătaie. Bunicuța deschise ușa de la dormitor și Cano Închise repede șifonierul. Bătrînica observă ceva ciudat În purtarea lor, dar nu-i certă, fiindcă se vedea că Julius era un copil foarte bine crescut. Le spuse că puteau să schimbe Între ei poveștile despre Rățoiul Donald, În felul ăsta fiecare poate citi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că da. — Nu mai presupune, recunoaște. Și acum ce-i de făcut? Miquel Moliner e o pistă moartă. — Sau Nuria asta e foarte vie. — Ce sugerezi dumneata? — Deocamdată, să explorăm alte căi. N-ar fi rău s-o vizităm pe bătrînica aceea, doica cea bună din basmul pe care ni l-a turnat preasfințitul ieri dimineață. — Să nu-mi spui că bănuiești că și doica a dispărut. — Nu, Însă mi se pare că a cam sosit ceasul să ne lăsăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a chemat-o la el. Odată cu asfințitul soarelui, într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zic nimic, lui n-am ce-i cere. Maman e, desigur, o femeie cumsecade; ia să încerce cineva să-i propună o josnicie și o să vadă el atunci! Dar în fața acestei lumi... mizerabile se închină! Nu numai de Belokonskaia vorbesc: bătrânica-i ticăloasă, are un caracter mizerabil, dar e deșteaptă și se pricepe să-i țină pe toți în frâu. O, ce josnicie! Și-i caraghios: întotdeauna am fost oameni de condiție mijlocie, de cea mai mijlocie dintre condiții, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să deretice trei sau patru zile la rând; așa-i la mine rânduiala. Așa că nu știu cum să fac să nu se afle că în noaptea asta stăm aici... Stai puțin! spuse prințul. Mai înainte i-am întrebat pe portar și pe bătrânică dacă Nastasia Filippovna n-a înnoptat cumva aici. Înseamnă că au aflat de la mine. — Știu ce i-ai întrebat. Pafnutievnei i-am spus că Nastasia Flippovna a trecut ieri pe aici și tot ieri s-a întors la Pavlovsk. Pasămite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când, așa cum se știe, vestitul simun suflă În deșert, să nu lase să i se facă și lui, acolo, un mic serviciu de către comilitonul preferat. Cum poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sînge și măruntaie În ultima vreme. Și nu cineva prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup spinarea cu polițistul ăla din Ecclestone Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației, intră În sală bătînd din palme. — Scularea, Carmaichael! Îi spuse lui Mickey. Fără moțăieli În timpul serviciului. Aia a fost Alerta Galbenă, ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă vă vine a crede. Slavă Domnului că n-au mai ajuns acasă! Bărbatul e destul de tăiat de sticla de la ferestre. Ceilalți au fost mai mult sau mai puțin aruncați În sus, o să vă dați seama cît de rău. O bătrînică a fost cel mai rău lovită: cred că pentru ea o să aveți nevoie de o targă. Le-am spus tuturor să nu părăsească grădina pînă nu veniți. Ar trebui să-i vadă un doctor, pe bune, dar cei de la Control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură o Îngrozea. — Nu pleca! — Mai curge? Se uită Între picioarele ei și trase o Înjurătură. Îi puse mîna pe umăr. Uite ce, zise el. O să mă duc jos la bătrînică. O să-mi spună unde găsesc un telefon. — Ce-o să-i zici? — O să-i spun că am nevoie de-un telefon. — Zi-i... se prinse Viv de el, zi-i că pierd un copil, Reggie. El se răzgîndi. — Să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pișăcios oportunist a spart o ușă de sticlă din spate ca să intre În casă, adică o totală pierdere de vreme. O firmă bine organizată co dubă mare ar fi trebuit să le vândă pe toate unui negustor de antichități corupt. Bătrânica se cară să facă ceai și, când vine Înapoi, se zborșește la noi. E prespapierul meu! spune, arătând către un bufet. A dispărut... era aici acum un minut. Și ce treabă am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
păr de negrotei și țoale pe care puștilor ăstora albi și bogați le place să le poarte. Hai la mine acasă, Îi zic. Amândoi suntem beți muci. N-o să se supere soția ta? — Ne, e la maică-sa În Aviemore. Bătrânica nu prea se simte bine. O boală de inimă. — O Doamne... Bladesey mă privește abătut, ca Împuțituăla de câine, cum Îi spune puțoiului... Droopy, ca Droopy, câinele ăla din desene animate. — Și-a făcut-o cu mâna ei, pizdă bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înțeleg... Bladsey spune asta Întotdeauna pe un ton care-mi sugerează că puțoiu nu Înțelege neam. Cel mai bun psiholog ie cel din poliție, fie căi matol fie că nu. Mă gândesc la mama ei și Îi fac următoarea concesie bătrânicii: Întotdeauna pregătește o gustărică bună. Carne din belșug. Deși i-ar prii un futai: asta-i problema ei Încă de când a mierlit-o bătrânul. Insuficient dat la buci să-i mențină circulația În formă. Nuide mirare că i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din mintea sa. Secretul unui număr de magie reușit - deghizarea - constă în schimbări simple, dar de efect, asupra fizionomiei tale, contribuind din plin la inducerea în eroare a audienței. Și ce schimbare este mai de efect decât deghizarea într-o bătrânică de 75 de ani? Malerick știa că poliția va ajunge foarte repede. Drept urmare, după scurta reprezentație din apartamentul lui Tony Calvert, își schimbă înfățișarea folosind unul din costumele sale de evadare: o rochie lungă de culoare albastră și o perucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eu împreună cu un coleg am urcat în apartament; când am ajuns acolo, cadavrul nici nu se răcise. Am căutat peste tot, dar nici urmă de făptaș. - Martori? - Singura persoană care se afla pe coridor când am ajuns a fost o bătrânică. Ea a fost cea care ne-a dat drumul înăuntru. Vom vorbi cu ea atunci când se va întoarce. Poate a văzut mai mult. - A plecat? întrebă Sellitto. - Da. - Știi cine era, nu-i așa? se auzi vocea lui Rhyme prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]