871 matches
-
tot palatul episcopal nici un singur scaun. Ne-am simțit totuși foarte bine acolo în comparație cu bordeiele din noaptea trecută. Înainte de masă a venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului inferior de la Curte, când avea loc primirea solemnă a unui străin). Celelalte informații vizează campania lui Petru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului inferior de la Curte, când avea loc primirea solemnă a unui străin). Celelalte informații vizează campania lui Petru I la Prut (1711): „Când am sosit la Huși, am aflat că nu erau departe de Prut și de locul unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a făcut cruce. Aș fi jurat, cucoane, că-i calare, adause el, râzând. Nu fie de deochi!... năltuț flecău... se vede că a ploat când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu-i un bacșiș în palmă; iar el s-a depărtat mulțumit, repetând: halal flecău! Sigur în biserică el vede peste capetele tuturor ce face popa în altar. Într-una din primele zile ale lunei iulie primii o telegramă din Fălticeni prin care fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iute, căci îi era zor să se cotorosească 149 mai curând de niște așa musafiri supărăcioși și nepoftiți. Înainte însă ca baba să plece, eu avui vreme să-i suflu în ureche ca să fie mâncările bune, dacă vra ca și bacșișul să-i fie bun; șireata de babă îmi făcu semn din ochiul cel galbăn și dispăru. În timpul acesta, convorbirea cam lâncezea. Manolucă sta așa în doi peri, nici vesel, nici mânios, cum îi șade omului mai rău; spunea el câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cea mai mare rușine ce poate cădea pe capul unui tânăr; iar la cununie, drept recunoștință pentru omul providență care m-a scos dintr-o adevărată prăpastie morală, am angajat pe birjarul Ivanca, dându-i peste prețul tocmelei și un bacșiș gras... Fie, că făcea! Căci ia închipuiește-ți, iubite cetitor, ce ar fi fost dacă buna soartă nu-mi scotea înainte în noaptea aceea neuitată pe bravul moscal Ivanca? Cel mai puțin lucru ce mi s-ar fi putut întâmpla era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
către mine și îmi zise: D-apoi bine, cucoane, eu nu-s turc cum nu ești nici dumneata; sunt get beget român de la București; dar, dac-oi zice că-s român, mor de foame aicea. Ei, brava mă! Ține un bacșiș și dă-i înainte cu turceasca, răspunserăm noi puindu-i câte un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câțiva pași, în vreme ce consumatorul de usturoi care chemase ambulanța îi scutură hainele de praf părintește. "Trebuie că e paznicul universității țărănoiul ăsta care pute de trăznește", gândește și, recăpătându-și reflexele umane, își duce mâna la portofel. Ca să dea un bacșiș sau ca să vadă dacă nu i s-au furat banii? Uită pe loc ce vrusese să facă: pulovărul gri perlat, care se albăstrea văzând cu ochii, se află acum la o lungime de braț. "Vă rog să mă iertați, voiam
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ciugulească firimiturile unei chermeze „cu străini”. VASILE GÂRNEȚ: Dimineața, la micul dejun, constat că prețurile la bufetul hotelului au mai crescut comparativ cu ziua de ieri, dar nu mai zic nimic. Mă gândesc că e o bună tactică: nu ceri bacșiș, ci mărești prețurile de la o zi la alta. Așteptăm în autobuz vreo 15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lăsat bagajul cel mare pe piață și a pornit cu doi saci mici la tren. Acesta era luat cu asalt, nu se mai ținea seama de bilete. În vagonul cu paturi a reușit însă să aibă un loc grație unui bacșiș formidabil. Cu el în compar timent se afla un domn foarte prezentabil, care l-a întrebat cine este, fără însă a se prezenta și dânsul. Îndată ce trecură fruntaria italiană, se sculă și, cerându-și scuze de o purtare așa necorectă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ialomița, precum făcusem eu lui Mackensen în privința Hereștilor. [Dar nu făcură nimic.]( Ediția I, 1937, p. 110.) El sosi la noi însoțit de soldat, ca să ia ziua-bună; avusese voie numai pentru a și lua bani de la bancă, dar cu un bacșiș mai obținuse de la însoțitor și o raită pe la familie. Impresionabil cum este, era foarte emoționat. Vederea copiilor și mai ales mângâierile lui Sandu, care îl recunoscuse, l-au mișcat mult, astfel că îl însoții, cam fără voia soldatului, până la hotel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
necaz într-un izvor de informațiuni. Când porneam cu soldatul la spate, puneam peste umăr câteva întrebări asupra familiilor lor și cu perfidie le deșteptam dorul de casă, apoi, insidios, aflam multe, mai ales că le dam regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni în lupte, 6 luni în concediu și acum îl rechemau. Începuseră să mârâie. Ba trei zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mângâiere ce aveam la Pasărea! La 1 aprilie tot trebuia dat jos. Vindeau stânjenul cu 180 lei, 50 lei(În ediția I, 1937: „60 lei“, p. 227. ) transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș, de administrația superioară și care le revindeau cu sume mari publicului. Nici măcar o perdea de-a lungul drumurilor nu trebuia lăsată. Ca de obicei, publicul, prea fricos, nu protesta [, deși știrile din Occident erau bune și lumea prinsese nădejde] (Ibidem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar ne aducea 30 litri benzină a trei lei. Prețul în țară fiind 25 bani, o găsii scumpă. „Ja, aber es ist verboten“ (Da, dar este interzisă). „Adevărat, dar pe dumneata nu te costă nimic.“ „Exact, dar pentru un mic bacșiș n-aș face așa ceva, trebuie să am un folos sănătos.“ Mă potolisem și reflecțiunea mă povățuia să nu fac economii la un lucru așa de indispensabil ca lumina. Ne învăță să îndoim benzina cu apă și să punem un pumn
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a mai mulți alții care ceruseră să plece; au silit să pornească cu aceeași ocazie pe Emil Petrescu și Miss Belbin. Când, în trecere la bancă pentru luarea banilor, s-a abătut pe la noi, ca să ia ziua bună - dând un bacșiș santinelei -, [Emil Petrescu] era foarte emoționat și plictisit de a-și lăsa toate interesele în momentul cel mai important al recoltei, dar demn și decis să-și facă înainte datoria. Noi nu i-am vorbit decât de liniștea în care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și mi-o dă. Eu, politicos, îi mulțumesc și-i las cinci bani drept bacșiș. Alteori, îi las și pîinea pe tejghea. Graur are o explozie de rîs care răsună pe toată lungimea scărilor. Cînd reușește să se potolească, mă prinde cu brațul pe după umeri într-un gest care mi-i familiar și mă apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o copilă ca un boboc de floare, mare pianistă, Anastasia și nu mai știu cum, da' generalul îi zice "Ana mea scumpă", locuia la etajul patru, în blocul Yanis, din Parcul cu Ciori... Blocul Yanis?! tresar eu. Îmi dădea mereu bacșiș; era singura la care mă duceam sobru, îmbrăcat elegant, ca la o adevărată prințesă; cred c-a murit la Canal... Mai locuiau în blocul acela și altele, femei din acelea luate de oamenii mari de pe la hoteluri și întreținute de ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tristă, recunosc, am încurcat replicile, mi s-au descusut colanții și toată clasa a râs, însă pot spune că am o oarecare experiență în domeniu, nu? În pofida ochilor ei spălăciți, curva era frumoasă. Ca toate curvele. Nu i-am lăsat bacșiș, mi am luat creioanele și am plecat. Am stat la o masă, am băut un suc, am mâncat o salată. Îmi plac salatele. Și curvele ca Margareta îmi plac. Orele au trecut așa de repede, în așteptarea ei... Foarte repede
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata, observându-i încordarea de pe chip. Expoziția este deschisă până vinerea viitoare. Clara dădu din cap și îi zâmbi fermecător, mulțumindu-i pentru amabilitate și oferindu-i un bacșiș consistent. Apoi îi ceru un lucru care o nedumeri profund pe fata de la recepție: să îi permită ca, în acele puține ore cât mai stă în cameră, să ia unul dintre portrete cu ea. Fata se codi, spunând că va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu știa de ce oprise acolo. Unde suntem? De ce-am oprit aici? întrebă, nedumerită. Nu recunoscuse locul. Șoferul o privi consternat și îi repetă interogativ adresa la care trebuiau să ajungă. Clara încuviință, cerându-și scuze, și îi lăsă un bacșiș mai mare decât s-ar fi cuvenit. Recunoscuse în cele din urmă locul, dar nu avea încă intenția să intre în casă. Era ca și cum s-ar fi întors în carcasa de tablă de care abia se descotorosise în ultimele zile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de Istorie! - Păi, parcă voiați la Casa Presei... - M-am răzgândit. - Dacă știam de la-nceput, nu făceam cursa! - Dar n-ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul că n-o să-i dea nimic. Și pentru că șoferul o privise suspicios pe femeia care părea că se schimbase cu totul, mai spusese un poate, țuguindu-și buzele femeiește. Îi luase aproape o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât de scame pe cusătura căptușelii. Dar În seara aceasta, Ravelstein, cu mâna lui tremurătoare, a completat cecul, Într‑o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un motiv de bucurie. Dar, Tokichiro, tu ești mai cinstit decât mine. — Hmm? — Ești deschis, nu-mi ascunzi nimic, În vreme ce eu am ascuns multe de tine. Ca să spun adevărul, uneori fac servicii speciale, ca atunci, știi tu. Pentru acelea, capăt bacșișuri mari, direct din mâna Domniei Sale. Trimit banii, În secret, acasă la mine. — Ai o casă? — Dacă te duci la Tsugemura, În Omi, vei vedea că am o familie și vreo douăzeci de servitori. Nu zău? — Așa că, nu e onorabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
răspunzând: — Ambele. Mai Întâi, mănânc una aici. Apoi, aș dori să trimiteți o cutie - una cât mai mare - la casa mea din Nakamura. Întrebați-l pe omul cu cai de samar când face un drum Într-acolo. Voi lăsa un bacșiș pentru drum. Un bărbat Întors cu spatele spre Tokichiro muncea din greu, dar părea să fie proprietarul localului. — Multe mulțumiri pentru că ne vizitați, domnule, spuse el. — Se pare că afacerile merg bine. Tocmai am cerut să fie trimise niște chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prin bună înțelegere sau printr-un simulacru de adjudecare al cărei rezultat, anunțat a doua zi, îi lăsa ministrului posibilitatea să-l favorizeze pe licitatorul ales de el. Oricare ar fi fost modul de a proceda, acesta producea întotdeauna un bacșiș sau un plocon de cel puțin 10 procente din ansamblul mărfii furnizate; obiceiul era atât de împământenit, încât orice licitator, înainte de a intra în exercițiul funcțiunii, avea dreptul de a percepe din trezorerie un avans echivalent, ceea ce îi permitea să
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]