894 matches
-
târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici tov Gică Teodosiu nu se dezlănțuise cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surpriză: Fănică. Verdicte precise, obiectivitate glacială. Un tip nervos, totuși. Își freacă, din când în când, palmele uscate și mari, își tot îndreaptă ochelarii. Vorbește despre familie. Soția medic nu e dintre aceia care își umplu buzunarele și sacoșele cu bacșișuri, ca atâta lume din spitale, restaurante, tribunale, de peste tot... Cu fiul, dialogul e fracturat, prea duri sunt tinerii de azi. Cât despre el insusi, inginerul Olaru, muncește enorm, a devenit de neînlocuit la locul de muncă, cam asta-i. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să stai o sută de minute la Mizil. Să înțelegi mitologia. Homer? Vax Homer, să știi, nimic, Niente... Deci, cât face? Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de două ceasuri la Cosmic Diner odată încheiat, am hotărât să îmi însoțesc nepotul înapoi la magazin și să-mi împlinesc dorința chiar în după-amiaza aceea. Am plătit la casă, apoi m-am întors la masă și am lăsat un bacșiș de douăzeci de dolari pentru Marina. Era o sumă absurd de mare - aproape de două ori cât masa însăși - dar nu-mi păsa. Doamna inimii mele mi-a adresat un superb zâmbet de mulțumire, iar vederea încântării ei mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva mai reținut față de ea decât de obicei, dar rămăsese chestiunea bacșișului revoltător de mare pe care i-l lăsasem ultima dată când fusesem aici și ne-a luat comanda toată numai zâmbete, știind (cred) că îmi cucerise inima pentru totdeauna. Nu-mi aduc aminte o vorbă din ce ne-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Da. Pentru nevastă-ta. Ce-i rău în asta? Marina mă servește în fiecare zi la prânz. E o fată foarte drăguță și am vrut să-mi arăt recunoștința. Îi las și bacașișuri când achit nota, nu? Consideră colierul un bacșiș mai gras. — Nu e bine. Cu femeile măritate nu te joci. Nu mă joc. Doar i-am făcut un cadou, atâta tot. Sunt destul de bătrân ca să-i fiu tată. — Da’ o sculă ai, nu? Și coaie mai ai, nu? — Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țină de urât. Dacă barul ăsta ar fi fost în Dublin, aș fi aici tot timpul. De fapt, nu ar putea scăpa de mine. Barmanul prietenos ne ia comanda și se întoarce aproape imediat cu băuturile noastre. Îi las un bacșiș generos, pentru că niciodată nu știu sigur cât trebuie să lași în State și mereu mi-e teamă că nu dau destul bacșiș. Odată, una dintre stewardese nu a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de mine. Barmanul prietenos ne ia comanda și se întoarce aproape imediat cu băuturile noastre. Îi las un bacșiș generos, pentru că niciodată nu știu sigur cât trebuie să lași în State și mereu mi-e teamă că nu dau destul bacșiș. Odată, una dintre stewardese nu a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din New York, și chelnerița s-a dus după ea pe stradă și a țipat la ea. Desigur, din fericire, Kitty’s nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întoarce aproape imediat cu băuturile noastre. Îi las un bacșiș generos, pentru că niciodată nu știu sigur cât trebuie să lași în State și mereu mi-e teamă că nu dau destul bacșiș. Odată, una dintre stewardese nu a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din New York, și chelnerița s-a dus după ea pe stradă și a țipat la ea. Desigur, din fericire, Kitty’s nu e genul de loc unde oamenii țipă. E o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și Debbie vrea să se întoarcă la hotel și să-l sune pe Donald. Nu prea mi se pare o idee prea bună. Dar e prietenul meu, îmi răspunde Debbie nervoasă pe când împărțim nota. Încerc să-mi dau seama ce bacșiș să las. Cine sună pe cine mai mult? o întreb deodată. Ce încerc de fapt să fac este să subliniez ceva evident. Mi se pare că ea e cea care îl caută mai mult. Și mi-e teamă că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a fost destul de insistentă pentru o călugăriță. Când mă întorc la Blakeley Hall, șoferul minitaxiului se oferă să mă ajute să le duc, cutia cu miere de levănțică fiind destul de grea. Mă aflu în fața recepției și tocmai îi dau un bacșiș generos, în timp ce mintea îmi zboară la baia pe care am s‑o fac cu esența mea cea nouă de levănțică... când ușa de la intrare se dă în lături. În hotel intră cu pași siguri o fată blondă, cu o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
idee încotro ne îndreptăm și nici pe lângă ce repere faimoase trecem; dar nu‑mi pasă. Atâta timp cât sunt haine de designer de vânzare, altceva nu‑mi trebuie să știu. Ajungem la un stop, plătesc șoferului, având grijă să‑i dau un bacșiș de 50 la sută ca să nu zică că sunt vreo turistă englezoaică zgârcită, și, cu inima tresăltându‑mi, cobor. Și, trebuie să recunosc, prima impresie nu e prea grozavă. Sunt pe o stradă plină de fațade neinspirate de magazine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
degete stângace, și‑i surprind privirea șoferului în oglinda retrovizoare. — E un mesaj înregistrat, spune cu dispreț. Vorbiți cu un robot. Știam asta. * * * În cele din urmă ajungem la Sephora de pe Broadway și îi întind șoferului un fișic de dolari. (bacșiș de sută la sută, ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel mai mult și mai mult îl exasperau nesuferitele bacșișuri - consulul reușea să pronunțe bacsisi strivind cu ciudă cuvântul între dinți - pe care era silit, da, silit să le împartă în dreapta și în stânga ori de câte ori ieșea de la Curtea domnească. O curte, de altfel, doar cu numele, căci, de mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech ca să-și întâlnească soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
felu’ unu, și pe urmă un grătar de mici, și dup-o juma’ de oră iar îi e foame. Venise Mărgărit cu halbele și le aranja pe masă în fața fiecăruia cu o meticulozitate exagerată, ca un ospătar sperând la un bacșiș. — Mai bine de Mărgărit, făcu nea Ghețu, că se hrănește doar cu bere și rom și uite-l că-i ca sârma. Se întoarse spre Rafael: ca mâine te văz și pe tine-așa. Știi... parcă te-aș ști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcut. Ei bine, Înainte ca rău intenționata presupunere să Înceapă să prindă rădăcini, ne grăbim să clarificăm faptul că moartea, nu numai că a plătit ceea ce indica aparatul de marcat al taxiului, dar n-a uitat nici să adauge un bacșiș. În ce privește proveniența banilor, dacă aceasta continuă să-l preocupe pe cititor, va fi suficient să spunem că ei au ieșit de unde ieșiseră și ochelarii negri, adică, din geanta de pe umăr, de vreme ce, În principiu, și din câte se știe, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am Întrebat: — Ieșim mîine? — Nu cred, răspunde Johnson. M-am săturat de pescuitu’ Ăsta. — PĂi, să-l plătești pe negru și să-i dăm drumu’? — CÎt trebuie să-i dau? — Un dolar. Dacă vrei, poți să-i lași și un bacșiș. Așa că Johnson i-a dat un dolar și patruj’ de cenți cubanezi. — Ce-i cu Ăștia? mă-ntreabă negrul arătÎndu-mi monedele. — Un bacșiș, i-am spus În spaniolă. Ești liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drumu’? — CÎt trebuie să-i dau? — Un dolar. Dacă vrei, poți să-i lași și un bacșiș. Așa că Johnson i-a dat un dolar și patruj’ de cenți cubanezi. — Ce-i cu Ăștia? mă-ntreabă negrul arătÎndu-mi monedele. — Un bacșiș, i-am spus În spaniolă. Ești liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu mai vin mîine? — Nu. Așa că-și ia negru’ ghemul de sfoară cu care prinde momeala și ochelarii de soare, Își pune pălĂria de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
diferitele soiuri de vinuri pe care le aveau. Îți aduceau pur și simplu o sticlă, și-ți Încercai și tu norocul. Erau la fel de diferiți de chelnerii de la Chicote cum e ziua de noapte. Chelnerii erau niște mucoși care primeau niște bacșișuri așa de mari, că ajunseseră să aibă feluri de mîncare speciale, precum homar sau pui, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Dar se duseseră și toate astea cînd am ajuns noi, așa că am luat doar supă, orez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după care se urcă În mașină și porniră de-a lungul bulevardului Biscayne, după care făcură la stînga să intre pe șoseaua ce ducea la Coral Gables și Tamiami Trail. — Cum te simți? o Întrebă pe fată. — Minunat. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici? — E mai mare orașu’. BĂnuiesc că-i un pas Înainte. — Și te distrezi? — Da, cînd am timp mă distrez mereu. Mai vreți ceva? Îl Întrebă pe Roger. — Nu. Tre’ să mergem. Plătiră nota și-și dădură mîna. — Mersi pentru bacșiș. Și c-ați scris În albunu’ meu. PĂi, cre’ că despre tine o să mai citesc eu În ziare. Mult noroc, domnișoară Hancock. — Și ție la fel, spuse Helena. SĂ ai o vară frumoasă. — Da, o să mă distrez. SĂ ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]