942 matches
-
la clasă a două referate, pe măsură ce proiectul se realizează, iar în final a expoziției de desene, acuarele etc.; În realizarea laturii plastice a proiectului se pot avea în vedere și următoarele idei generale: la Bacovia, culorile sunt prezențe fizice; eul bacovian este uneori „un altul”; Bacovia depoetizează, deformează realul, în vreme ce Eminescu poetizează realul; lirica bacoviană exprimă ipostaza supremă a blestemului de a trăi. (M. Petroveanu) Portofoliul Un portofoliu la limba română poate cuprinde: lucrări scrise curente; teste criteriale; răspunsuri la chestionare
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
de desene, acuarele etc.; În realizarea laturii plastice a proiectului se pot avea în vedere și următoarele idei generale: la Bacovia, culorile sunt prezențe fizice; eul bacovian este uneori „un altul”; Bacovia depoetizează, deformează realul, în vreme ce Eminescu poetizează realul; lirica bacoviană exprimă ipostaza supremă a blestemului de a trăi. (M. Petroveanu) Portofoliul Un portofoliu la limba română poate cuprinde: lucrări scrise curente; teste criteriale; răspunsuri la chestionare/interviuri; compuneri libere; creații literare proprii; înregistrări audio - video; prezentatrea unor autori sau a
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Macedonski (1988). Monografia din 1981 dedicată lui Bacovia abordează opera poetului din perspectiva teoriilor moderne ale lecturii, încercând, prin „distilarea” judecăților critice precedente și redefinirea categoriilor estetice ale „monotoniei”, „anonimatului” și „banalității”, să ajungă la resorturile psihologice profunde ale creației bacoviene. Închis în propria singurătate, lipsit de orice apetență pentru publicitate sau celebritate, Bacovia îi apare exegetului ca având o dublă identitate: scriitor și cititor al propriei sale opere, poetul nu scrie pentru ceilalți, ci doar pentru sine - cititorul de mai
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
propria singurătate, lipsit de orice apetență pentru publicitate sau celebritate, Bacovia îi apare exegetului ca având o dublă identitate: scriitor și cititor al propriei sale opere, poetul nu scrie pentru ceilalți, ci doar pentru sine - cititorul de mai târziu. Opera bacoviană contopește astfel în vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia cititorul (receptorul) impune scriitorului (emitentului) nu doar un simplu cod de comunicare, ci o paradigmă estetică. Aceasta este, afirmă cu justețe criticul, una dintre sursele fundamentale ale
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
astfel în vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia cititorul (receptorul) impune scriitorului (emitentului) nu doar un simplu cod de comunicare, ci o paradigmă estetică. Aceasta este, afirmă cu justețe criticul, una dintre sursele fundamentale ale estetismului bacovian, ale „artificialității” sale, observată de multă vreme fără a i se da o explicație convingătoare. „Dubla perspectivă” derivată din mesajul operei, pe de o parte, și exigențele cititorului, pe de alta, conduc la identificarea a două teme majore în scrisul
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
pe Bacovia „decadent” (titulatură pe care, de altfel, și-o acordă însuși poetul într-un interviu), identificând cheia de boltă a universului său liric în „joncțiunea dintre decadența naturală și cea estetică”. Punând permanent în lumină excepționala originalitate a poeziei bacoviene, a cărei valoare îl situează pe autorul român pe aceeași treaptă cu scriitori precum Musil sau Kafka, D. redefinește, cu mijloace critice sigure, un univers liric a cărui complexitate, ascunsă în spatele unei aparente monotonii, nu poate scăpa unei judecăți atente
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
prezenței în stratul profund al liricii macedonskiene a unei dureroase scindări, care anunță viitoarele prefaceri moderne ale poeziei. Bacovia după Bacovia reia istoria receptării critice a operei poetului, accentul punându-se de data aceasta pe virtuțile estetice ale „oboselii” lirismului bacovian: spre deosebire de criticii care interpretau reluarea de către poet a unor teme și motive mai vechi drept un semn al sterilității și istovirii forței creatoare, D. afirmă că s-ar afla aici o manifestare pe deplin conștientă, premeditată și dirijată. Astfel, pastișarea
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Poemul oglinzilor, în care însă alunecarea spre expozitiv parnasian și declamație erodează efectul. Aceeași propensiune e vizibilă și în ciclurile „vitrinelor”, din Altare nouă, și al „străzilor”, din Fericirea celorlalți, în care mai apar motivul orașului provincial, câteodată în note bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
Provocarea valorilor, Galați, 1997; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Târgoviște, 1997; Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1998; Varvarienii, Galați, 1998; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999; Controverse eminesciene, București, 2000; Fragmentele lui Lamparia, pref. Edgar Papu, Craiova, 2002; Complexul bacovian, Iași, 2002; Caragiale-abisal, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Eugen Todoran, Cosmologia poetică a lui Eminescu, T, 1984, 6; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și fervoarea asociativă, RL, 1984, 24; Edgar Papu, Interesul pentru știință, CNT, 1984, 25; Cristian Livescu, „Eminescu - Dialectica stilului
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite, într-o ediție integrală, însoțită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale” (2001), sub îngrijirea lui Mircea Coloșenco. Critica literară nu și-a dat seama de la început de dimensiunea reală a lirismului bacovian. E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius (acesta mai aproape de adevăr în judecata lui de valoare), Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu recunosc originalitatea poetului, dar drămuiesc bine propozițiile când e vorba să dea o judecată de valoare globală. Impresia de monotonie
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine, pozele luate de la alții și care se văd, ca o cusătură cu ață albă la un costum de gală, nu strică tonalitatea și nu falsifică mesajul poemului. Un mesaj
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
urgență ale ființei instalate într-o solitudine grea. O singurătate, iarăși, lipsită de orgoliul încercat de romantici, o singurătate care nu eliberează ființa de circumstanțele constrângătoare ale vieții, ci o închide și o descompune lent și iremediabil. Mai mult, solitudinea bacoviană nu este niciodată singură, este înconjurată mai totdeauna de alte singurătăți mai mari: parcul din mijlocul orașului este solitar, piețele sunt pustii, hanul, drumul, odaia în care poetul așteaptă să se întâmple ceva și nu se întâmplă, totul, pe scurt
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
abisală - frica de lucruri și frica de fantasmele pe care le fabrică imaginația. E greu de spus dacă există un spațiu de securitate (în sensul pe care îl dau criticii tematiști de felul lui Jean-Pierre Richard) în care spiritul liric bacovian se simte ocrotit. La prima vedere, spațiul de refugiu este spațiul singurătății (camera în care se izolează și unde ascultă tăcerile grele sau de unde vede prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul este, în camera străjuită de nămeți, un prizonier bucuros. Frica de elemente - sentiment dominant în poemele bacoviene - este înlocuită aici cu o scurtă stare de tihnă și desfătare: „Și vino și tu mai aproape; / Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. / Și toate din casă mi-s sfinte
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
desigur, și un joc, o trecere, sub ochii cititorului, de la poezia inimii la poezia poeziei. Într-un poem se ivesc numele lui Poe, Baudelaire și Rollinat, în alte versuri sunt invocați Eminescu, Heine și Lenau sau, mai aproape de stilul lirismului bacovian, Verlaine. Prezența romanticilor nu arată o afinitate estetică, deși există câteva accente eminesciene în poemele lui, ca, de pildă, în acest dialog cu umbra (o temă romantică răspândită): „Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... / Se întindea noianul de unde nu mai
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a versului eminescian: „Îți aduci aminte ziua
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un violoncel care, încet-încet, prin acumulare de tonuri joase, dă o impresie extraordinară de suferință și de vibrație aproape maladivă a spiritului. Dacă nevroza are un sunet și are o culoare, ea are, în literatura română, culoarea și sunetul poemului bacovian. Spre deosebire de Arghezi, care încearcă toate temele și construiește o vastă mitologie lirică în marginea lor, autorul Plumbului trasează în jurul lui un cerc de mici subiecte și nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
în fine, amestecul de naivitate și poză satanică într-o lirică muzicală care încearcă, din loc în loc, să strice regulile retoricii. G. Călinescu vorbește chiar de „o retorică întoarsă”, însă retorica poetică nu-i răsturnată integral și consecvent în lirica bacoviană. Poetul, fidel programului lui Verlaine, încearcă doar s-o sugrume din când în când, desfăcând versul, rupând fluiditatea discursului pentru a-l recompune, apoi, în altă strofă. Multe versuri sunt emblematice tocmai prin prozaismul sau, mai bine spus, prin îndrăzneala
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în același timp, atâta pregnanță și o așa de mare putere emoțională? Secretele poeziei moderne care, cum se știe, își caută sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct îngemănate. Eul bacovian răsucește un tragic, un obsedant scâncet, suferința se clatină într-o semisomnolență în care instinctul vital alterat posedă nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de sine, vizibilă în însuși propriul ei proces de dezatomizare; ea
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de sine, vizibilă în însuși propriul ei proces de dezatomizare; ea umple toată conștiința reflexivă a poetului, manifestată printr-o atentă notație. Oricâtă simplitate și stângăcie verbală dovedește lirica bacoviană, acestea sunt și semnele neîndoioase ale lucidității lui artistice; conștiința umană se prăbușește în reacții fiziologice, dizlocate, fără nici o putință de se ridica pe un plan egal sau analog, dar numai o inteligență artistică o poate surprinde în înseși confuzele
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]